Anulare act. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2458/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.142
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 B, împotriva sentinței civile nr.758 din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și.
are ca obiect - anulare act - nulitate Hotărâre emisă de Comisia pentru Protecția Copilului Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 B, în baza delegației aflată la fila 17 dosar, intimatul-reclamant G, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.169.610/03.02.2010, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând și interesele intimatei-reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei-pârâte actualizează adresele emise de către Școala Specială nr.11 " " și de către Municipiul B - Conciliul Local al Sectorului 6 - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, de care înțelege să se folosească în susținerea motivelor de recurs. câte un exemplar avocatului intimaților-reclamanți.
Avocatul intimaților-reclamanți arată că a depus deja la dosar certificatul emis de Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof.Dr..
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu depunerea la dosar a înscrisurilor de către ambele părți.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri administrate de către reprezentantul recurentei-pârâte și de avocatul intimaților-reclamanți, în temeiul art.305 din Codul d e procedură civilă.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Consideră că instanța de fond a admis contestația având în vedere doar punctul de vedere al d-nei Prof.Dr., medic primar în cadrul de Neurologie Pediatrie I, care recomandă supravegherea permanentă, îngrijire din partea familiei și însoțitor permanent. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, opiniile de specialitate emise de către membrii echipei pluridisciplinare, în momentul efectuării evaluării complexe a minorei -.
În conformitate cu prevederile Ordinului nr.725/12.709/2002 emis de către Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, diagnosticul medical în sine nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap; prezența unei condiții de sănătate - boală, afecțiune - este o premisă dar nu conduce obligatoriu la handicap.
Arată că boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de aceasta. Pentru aceeași boală, gradul de handicap poate merge de la ușor la grav, gradul grav fiind acordat copiilor careu au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se reține că la fila 45 se află Certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială, emis de Consiliul Local Sector 6 - Comisia pentru Protecția Copilului - Anexă la Hotărârea nr.957/13.09.2002, din care rezultă clar că sunt aceleași afecțiuni, având o evoluție critică nesatisfăcătoare.
Arată că minora a fost la o școală normală deși are un coeficient intelectual 46, are un nivel slab, nu se poate exprima, fiind transferată la o școală specială.
Consideră că nu poate avea o viață normală niciodată, coeficientul intelectual fiind atât de scăzut încât minora poate să numere numai până la 2, astfel că are nevoie de însoțitor și de îngrijiri speciale; suferă de diverse afecțiuni potrivit raportului de evaluare complexă în care se precizează că "tipul de deficiență în cazul copilului este asociat genetic (mintal +somatic), având și alte afecțiuni: Pierre, parapareză nerv VI OS congenitală, ul asociat, întârziere psihică medie (QI 46), miopie forte.
Susține că toate aceste afecțiuni au fost confirmate și de membrii comisiei pluridisciplinare din cadrul Serviciului de Evaluare Complexă care în mod eronat au considerat că sunt afecțiuni mintale severe și se încadrează în gradul accentuat și nu grav.
De asemenea, copilul a fost diagnosticat și cu sindromul asociat care este tot o afecțiune neurologică congenitală caracterizată prin paralizia facială și imposibilitatea mișcării ochilor dintr-o parte în alta și apare la 20 de cazuri dint-un milion de nașteri; acest sindrom se caracterizează prin întârziere în vorbire, paralizia buzelor și nedezvoltarea nervilor 6 și 7.
Mai arată că mama mai are un copil în vârstă de un an și nu poate avea grijă și de încă un copil cu handicap, care trebuie să beneficieze de o atenție specială permanentă.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.27/3.02.2010, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că această Comisie a medicilor nu a stabilit corect evoluția copilului și nu a făcut o încadrare corectă în ceea ce privește handicapul acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 B la data de 22.07.2008, reclamanții G și în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Popular Sector 6 B au formulat contestație împotriva Hotărârii nr.380/04.07.2008 și a certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr.380/04.07.2008, solicitând desființarea acestor acte ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin certificatul anexă la Hotărârea nr.380/04.07.2008, minora a fost încadrată în gradul de handicap "", conform raportului de evaluare complexă a copilului cu dizabilități nr.280/02.07.2008 eliberat de Serviciul Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 6 Reclamanții au arătat că încadrarea în acest grad de handicap a minorei este eronată întrucât, conform certificatului medical nr.9/09.06.2008 eliberat de Cabinetul Medical de Infantilă, în baza diagnosticului stabilit de Spitalul nr. 9, minora prezintă " Pierre-Robin", întârziere mintală, tulburări de vedere cu corectare, necesitând îngrijire permanentă din partea unei persoane. Au menționat reclamanții că acest certificat medical a fost eliberat în baza diagnosticului stabilit de unitatea spitalicească unde a fost internată minora.
Prin urmare, gradul de handicap care urma să se stabilească pentru minoră era "grav" și nu "accentuat", întrucât minora are nevoie de îngrijire permanentă din partea unei persoane, aceasta absolvind clasa I-a și necesitând însoțitor permanent pentru a merge la școală, pentru a-și pregăti temele și în general supraveghere permanentă, având la școală rezultate slabe, motiv pentru care urmează a fi înscrisă în clasa a II-a la o școală ajutătoare, la o distanță mare de domiciliu.
Reclamanții au mai arătat că, încă de la nașterea sa, minora a avut un grav grad de handicap, iar raportul de evaluare nu reflectă situația reală privind dizabilitatea gravă pe care o prezintă minora.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că minora se află în evidențele Serviciului de Evaluare Complexă din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 din anul 2002, fiind diagnosticată cu Pierre-Robin.
Prin Hotărârea nr.957/2002 a Comisiei de Protecție a Copilului, minora a fost încadrată în gradul de handicap grav, conform certificatului medical nr.3606/19.08.2002, iar ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului nr.725/12.709 din 01.10.2002 emis de Ministerul Sănătății și Familiei și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și măsurile de protecție specială ale acestora, minora a fost încadrată în gradul accentuat de handicap, conform Hotărârii nr.915/29.08.2003 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 6.
Pârâta a arătat că reevaluările anuale ale copilului, efectuate în baza art.21 lit. g din HG nr.1437/2004 au condus la menținerea gradului accentuat de handicap.
Prin Hotărârea nr.397/23.06.2006, Comisia de Protecție a Copilului Sector 6 orientat minora la grupa specială din cadrul Grădiniței nr.218, iar în anul școlar 2007-2008, minora a absolvit clasa 1 în cadrul Școlii Generale nr.198, sector 6. În anul 2008, prin cererea nr./13.06.2008, reclamantul Gas olicitat încadrarea minorei într-o categorie de persoane cu handicap și orientarea școlară a copilului către Școala nr.198, sector 6, clasa a II-
În cadrul evaluării minorei, efectuată de către membrii echipei pluridisciplinare din cadrul Serviciului Evaluare Complexă-medic, psiholog, psihopedagog, asistent social - în data de 23.06.2008, s-au constatat dificultăți școlare ale copilului identificându-se nevoia orientării într-o unitate școlară specială, propunere acceptată inițial de părinții minorei.
A precizat pârâta că pentru minoră s-a apreciat gradul afectării funcționale ca fiind "accentuat", iar gradul limitării de activitate și restricțiilor de participare "moderat".
La întocmirea raportului de evaluare complexă nr.280/02.07.2008, Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul DGASPC Sector 6 avut în vedere ancheta socială efectuată pentru minoră în data de 26.06.2008, raportul de evaluare medicală complexă din data de 23.06.2008, raportul medical din data de 26.06.2008, raportul de evaluare psiho-pedagogică din data de 23.06.2008, raportul de evaluare psihologică a minorei, certificatul medical nr.601/30.05.2008, precum și celelalte acte privind încadrarea minorei în grad de handicap.
Astfel, din concluziile acestor acte reiese că minora are formate deprinderile de autoservire și autonomie, nu este dependentă de îngrijire din partea unei persoane, iar afectările organice multiple și tulburările funcționale determinate de acestea se constituie în restricțiile de participare asimilabile gradului accentuat de handicap.
De asemenea, întârzierea psihică medie pe care o prezintă copilul - QI 46, conform certificatului medical nr.601/2008, precum și deficiențele asociate întârzierii mentale, nu reprezintă afecțiuni funcționale severe, putându-se asimila gradului accentuat de handicap, astfel cum prevede Titlul I din Ordinul nr.725/12.709 din 01.10.2002 emis de Ministerul Sănătății și Familiei și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile HG nr.1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a Comisiei pentru Protecția Copilului, Ordinul nr.725/12.709 din 01.10. 2002 emis de Ministerul Sănătății și Familiei și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, metodologie pentru evaluarea complexă a copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap, aprobat prin Ordinul nr.l8/3989/416/142 din 2003, art.115-1l8 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 5842/23.09.2008, Judecătoria Sectorului 6 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, cauza a fost înregistrată la data de 23.10.2008 sub nr-.
Prin sentința civilă nr.758/01.06.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis contestația formulată de reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâta Comisia Pentru Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Local Sector 6, anulat Hotărârea nr.380/04.07.2008 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 6 și, pe cale de consecință, certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicapaccentuat,anexă a Hotărârii menționate, a dispus încadrarea copilului, CNP -, în gradul de handicap"grav",precum și eliberarea unui certificat de încadrare corespunzător.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că rin p. Hotărârea nr.957/2002 a Comisiei de Protecție a Copilului, minora a fost încadrată în gradul de handicap grav, conform certificatului medical nr.3606/19.08.2002, fiind diagnosticată cu " Pierre-Robin", întârziere mintală, tulburări de vedere cu corectare.
Ulterior, minora a fost încadrată în gradul accentuat de handicap, la întocmirea raportului de evaluare complexă nr.280/02.07.2008, Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul DGASPC Sector 6 având în vedere ancheta socială efectuată pentru minoră în data de 26.06.2008, raportul de evaluare medicală complexă din data de 23.06.2008, raportul medical din data de 26.06.2008, raportul de evaluare psiho-pedagogică din data de 23.06.2008, raportul de evaluare psihologică a minorei, certificatul medical nr.601/30.05.2008, precum și celelalte acte privind încadrarea minorei în grad de handicap.
Astfel, din concluziile acestora reiese că minora are formate deprinderile de autoservire și autonomie, nu este dependentă de îngrijire din partea unei persoane, iar afectările organice multiple și tulburările funcționale determinate de acestea se constituie în restricțiile de participare asimilabile gradului accentuat de handicap.
De asemenea, întârzierea psihică medie pe care o prezintă copilul - QI 46, conform certificatului medical nr.601/2008, precum și deficiențele asociate întârzierii mentale, nu reprezintă afecțiuni funcționale severe, putându-se asimila gradului accentuat de handicap, astfel cum susține pârâta.
Tribunalul a constatat, pe baza opiniei exprimată de prof. dr., din cadrul de neurologie pediatrică a Spitalului Clinic de psihiatrie Al., la solicitarea instanței, că nu se înregistrează o ameliorare a simptomatologiei, aspectul clinic este staționar, minora prezentând dificultăți de vorbire, alimentare, deglutiție, motiv pentru care se recomandă supraveghere permanentă, îngrijire din partea familiei și însoțitor permanent.
Față de aceste concluzii, tribunalul a apreciat că atâta vreme cât starea de sănătate a minorei nu s-a îmbunătățit, fiind evident că acesta este criteriul esențial ce influențează și celelalte elemente psihosociale ce determină încadrarea într-un grad de handicap, în funcție de afectările organice multiple și tulburările funcționale determinate de evoluția afecțiunilor medicale, nu se justifica modificarea survenită în privința gradului de handicap în care copilul a fost inițial încadrat, respectiv din grav în accentuat.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că este întemeiată contestația și a dispus anularea Hotărârii nr.380/2008 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 6 și, pe cale de consecință, certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap accentuat, anexă a Hotărârii menționate, stabilind încadrarea copilului, în gradul de handicap "", astfel cum se stabilise printr-o hotărâre anterioară a Comisiei pentru Protecția Copilului, precum și eliberarea unui certificat de încadrare corespunzător acestui grad de handicap.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâta Comisia pentru Protecția Copilului Sector 6 B, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut următoarele:
1.Sentința nr.758/01.06.2009 a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale ale Ordinului nr.18/- privind aprobarea ui metodologie pentru evaluarea complexă a copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap, coroborate cu prevederile Ordinului nr.725/12.709/2002 emis de către Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului.
Astfel, în cadrul evaluării copilului -, efectuată de către membrii echipei pluridisciplinare din cadrul Serviciului Evaluare Complexă - medic, psiholog, psihopedagog, asistent social - s-au constatat dificultăți școlare ale copilului, în acord cu fișa privind traseul educațional, fișa de observație psiho-pedagogică și cu medicii curanți din cadrul Spitalului de Psihiatrie, identificându-se nevoia orientării într-o unitate școlară specială. Pentru copilul - s-a apreciat gradul afectării funcționale ca fiind "accentuat", iar gradul limitării de activitate și restricțiilor de participare moderat.
Pe baza documentelor aflate la dosarul copilului, raportul de evaluare complexă nr.280/02.07.2008 întocmit de către Serviciul Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul Sector 6 concluzionat că minora are formate deprinderile bazale de autoservire și autonomie, nu este dependentă de îngrijire din partea unei persoane, iar afectările organice multiple și tulburările funcționale determinate de acestea, se constituie în restricțiile de participare asimilabile gradului "accentuat" de handicap. De asemenea, întârzierea psihică medie pe care o prezintă copilul - QI 46, precum și deficiențele asociate întârzierii mentale nu reprezintă afecțiuni mentale severe, putându-se asimila gradului accentuat de handicap, așa cum prevede Titlul I din Ordinul nr. 725/12.709/2002 emis de către Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului.
Pe baza documentelor aflate la dosar și ținând cont de propunerea formulată de către Serviciul Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul Sector 6, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 6 emis Hotărârea nr.380/2008 privind încadrarea copilului în gradul accentuat de handicap.
Apreciază că, prin admiterea contestației formulate împotriva Hotărârii nr.380/2008 a Sector 6, instanța de fond a încălcat principiile evaluării copilului cu dizabilități, astfel cum sunt reglementate în ui metodologie pentru evaluarea complexă a copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap aprobat prin Ordinul nr.18/-:
"Evaluarea necesită o abordare complexă și completă a elementelor relevante (sănătate, nivel de instrucție și educație, grad de adaptare psihosocială, situație economică) precum și a interacțiunii dintre acestea."; "Evaluarea trebuie să aibă un caracter multidimensional, altfel spus să determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un pronostic și recomandări privind dezvoltarea ulterioară a copilului, În integralitatea sa."; " Evaluarea presupune o muncă în echipă, cu participarea activă și responsabilizarea tuturor specialiștilor implicați (psihologi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenți sociali, logopezi)."
Importanța acestor principii reiese și din adresa nr.A8/206/12.01.2009 a Minovici aflată la fila 54 din dosarul de fond, precum și din adresa nr.2342//20.02.2009 a aflată la fila 58 din dosar.
2. Instanța de fond a admis contestația având în vedere doar punctul de vedere al d-nei Prof.dr., medic primar în cadrul de Neurologie Pediatrice 1, care recomandă supraveghere permanentă, îngrijire din partea familiei și însoțitor permanent. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, opiniile de specialitate emise de către membrii echipei pluridisciplinare, în momentul efectuării evaluării complexe a minorei.
În drept: art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimații contestatori au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esența că gradul tulburărilor funcționale prezentate de minora fundamentează încadrarea în gradul de handicap grav, aceasta prezentând retard psihic grav, desfășurarea tuturor funcțiilor psihice sub nivelul vârstei cronologice, incapacitate de autonomie, de orientare în spațiu, incapacitatea unui limbaj funcțional și de relaționare, din evaluarea pediatrica întocmita rezultând că minora are evoluție psihica nesatisfăcătoare, cu tulburări de masticație și deglutiție, prezintă parapareza a nervului VI OS congenitala, fiind necesar a se administra în permanent picături în, instabilitate psihomotrică, autonomie redusa, exprimare greoaie și incorecta, vocabular redus, imaturitate psiho-sociala, are vorbire greu inteligibila, nu știe vârsta, numără până la 2, știe doar câteva culori, sare cu dificultate, tulburări atestate de actele medicale întocmite.
În recurs, au fost administrate probe cu înscrisuri, la dosar fiind depus, de către intimații contestatori, certificatul medical nr. 503/2009, eliberat de Spitalul Clinic de psihiatrie, Prof. dr. iar de către recurenta, un punct de vedere emis de Comisia de evaluare Complexa din cadrul recurentei și referat emis de Comisia de Evaluare Continua Scolii speciale nr. 1.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele criticilor formulate, sub toate aspectele, în condițiile stabilite de art. 3041din Codul d procedură civilă, curtea retine următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiilor evaluării copilului cu dizabilități stabilite prin ordinul nr. 18/2003, în sensul că prima instanța a avut în vedere doar opinia expertului medic primar în cadrul clinicii de neurologie Pediatrica nr. 1 -prof. dr. iar nu opiniile de specialitate emise de către membrii echipei pluridisciplinare, în momentul evaluării complexe a minorei.
Critica este nefondată.
Astfel, din verificarea considerentelor sentinței civile recurate, rezultă că prima instanța nu a făcut abstracție de opiniile exprimate de către ceilalți specialiști, membrii echipei pluridisciplinare, în momentul evaluării complexe a minorei ci apreciat că, de vreme ce starea de sănătate a minorei nu s-a îmbunătățit, acesta este un criteriu esențial ce influențează și celelalte elemente psihologice ce determina încadrarea într-un grad de handicap, în funcție de afectările organice multiple și tulburările funcționale determinate de evoluția afecțiunilor medicale.
Așa fiind, câtă vreme prima instanța a avut în vedere în mod efectiv, la soluționarea cauzei, nu numai diagnosticul medical aplicat copilului ci raportat aceste criteriu la criteriile rezultate din evaluarea complexa minorei, apreciind însă că elementele psihologice ce determina încadrarea într-un grad de handicap, nu justifică în mod singular, prin ele insele modificarea încadrării copilului în gradul de handicap, critica formulată de recurentă nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată.
Pe de alta parte, deși se susține că aceasta expertiză cuprinde doar recomandare, în ceea ce privește necesitatea unui însoțitor permanent, față de conținutul concret al expertizei, aceasta susținere nu poate fi apreciata ca fiind fondată, mențiunile inserate în cuprinsul expertizei în acest sens, fiind neechivoce în ceea ce privește opinia exprimata de medicul specialist, opinie care de altminteri este pe deplin susținuta și prin conținutul certificatului medical nr. 503/2009, eliberat de Spitalul Clinic de psihiatrie, Prof. dr., prin care se concluzionează faptul că minora necesita însoțitor permanent.
În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea greșita în cauza Ordinului nr. 725/2002 emis de. Sanătatii si Autoritatea Nationala pentru Protecția Copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din HG 1437/2004, hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul d e la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004.
Deși acest act normativ nu stabilește modalitatea concretă în raport de care evaluarea efectuată de către comisia de evaluare complexă ar putea face obiectul unei contestații, este indubitabil că aceasta evaluare poate fi contestată. Așa fiind, în mod temeinic prima instanța, a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 129 din legea nr. 272/2004, potrivit cu care dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă, și în consecința aplicarea prevederilor art. 201 alin. 1-3 din Codul d procedură civilă, procedând la identificarea acestor posibilități, efectuând demersuri către organismele de specialitate cu atribuții în materie - IML, Comisia Superioara de expertiza a persoanelor cu Handicap din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu handicap din cadrul., Familiei și Egalității de Șanse, iar în urma declinării competentei acestora, apelat la opinia unor specialiști în domeniu.
Curtea remarcă totodată că aceasta opinie, care are natura unei expertize de specialitate, nu este contestată de către recurentă, prin motivele de recurs.
Prin opinia comisiei complexe de evaluare prezentată în recurs, se susține că în documentele prezentate în anul 2008, nu se menționa necesitatea unui însoțitor permanent pentru minora.
Curtea constată însă că în cuprinsul aceluiași punct de vedere se face mențiunea expresă că actele medicale care au constituit temei al evaluării complexe de către acest organism sunt certificatul medical nr. 601/30.05.2008 eliberat de Spitalul Clinic de Psihiatrie,prof. Dr. " în baza referatului Conf. dr., medic sef cl. Neurologie Pediatrică și bilet de ieșire din spital emis de Clinica Neurologie Pediatrica -Sef Clinica Prof. Dr., în baza foii de observație nr. 52145/ 05.2008, opinia medicului specialist care fost valorificată de prima instanța în soluționarea cauzei -fila 74 dosar fond - menționează expres că a fost exprimată în urma examinării și analizei situației medicale minorei de către echipă complexă, componența acesteia fiind parțial identica cu cea care a eliberat înscrisurile invocate de către comisie.
Or, în măsura în care se recunoaște că aceste acte medicale au constituit fundament al evaluării complexe a minorei, de către aceasta comisie, completarea lor, de către aceeași medici, în urma reinternării copilului și evaluării situației sale medicale, nu poate fi ignorată de recurentă, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu a făcut nici un fel de opoziție la administrarea expertizei de specialitate, nu a formulat obiecțiuni la concluziile expertului desemnat în cauză și nici nu a solicitat și nici nu a administrat eventual alte dovezi contrare, cu aceeași valoare probatorie.
Pe de altă parte, art. 20 din HG 1437/2004, stabilește că în cazul eliberării de certificate de încadrare într-un grad de handicap care necesită protecție specială, fără respectarea criteriilor medicale de încadrare a copilului într-un grad de handicap, membrii Comisiei vor fi obligați, în condițiile legii, la suportarea sumelor reprezentând drepturile încasate necuvenit de către beneficiari.
Este adevărat că în lumina HG 1437/2004 și a Ordinului 725/ 12.709/2002 emis de. Sanatatii și Familiei și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, prezența unei afecțiuni nu conduce obligatoriu la stabilirea unui handicap (dizabilitate), însa în primul rând curtea are în vedere că în cauză, chestiunea litigioasă nu vizează în concret problema stabilirii existentei unui handicap -ambele părți fiind în situația de nu contesta această situație, ci stabilirea în concret a gradului de handicap- grav sau accentuat, prin raportare la gradul de disfuncționalitate a organismului minorei în cauză, determinat de afecțiunea respectivă, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații și de evaluarea psihosocială a copilului.
Pe de altă parte, din interpretarea rațională a art. 20 din HG 1437/2004 fundamentarea încadrării într-o categorie de handicap, nu poate sub nici formă să facă abstracție de existența în cauză unui diagnostic medical care în mod direct și neechivoc constată că minora are nevoie de supraveghere permanentă îngrijire și însoțitor permanent, întrucât nu se constată în cazul acesteia ameliorare a simptomatologiei.
În același timp, câtă vreme prevederile art. 10 din HG 1437/2004, fac trimitere în mod expres la regulile speciale prevăzute de Legea nr. 272/2004, rezulta că și într- astfel de cauză, care vizează neechivoc tranșarea unor drepturi litigioase, ce sunt de natura influenta situația speciala a unui minor, încadrat într-un grad de handicap, sunt pe deplin aplicabile prevederile înscrise în art. 1 și 2 din legea nr. 272/2004.
În acest sens, Curtea retine că potrivit art. 23 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificata de România prin legea nr. 18/1990, statele membre au obligația de asigura pentru copiii handicapați fizic și mental o viață împlinită și decentă, în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității iar potrivit art. 2 alin. 3 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Mai mult, ordinul sus menționat, impune a se avea în vedere gradul tulburărilor funcționale determinate de afecțiunea diagnosticata, stadiul de evoluție, complicațiile în activitatea și participarea socială, gradul grav de handicap putându-se acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic, etc.Or, câtă vreme, în cauza a fost administrata expertiză unui medic specialist, necontestată în condițiile legii de către recurenta, care atestă existența unor afecțiuni grave, care, prin simptomatologia prezentată, potrivit mențiunilor clare, neechivoce ale specialistului desemnat, concluzionează în sensul necesitații supravegherii permanente a copilului astfel diagnosticat, actele medicale eliberate ulterior efectuării acestei expertize aceluiași minor, făcând trimitere la aceeași necesitate a minorului de avea însoțitor permanent, fundamentată pe tulburările funcționale prezentate de minora inclusiv în anul 2009, invocarea de către recurenta unor alte elemente probatorii, care atestă,independenta funcționala minorei"- ancheta sociala și evaluările întocmite de membrii comisiei de evaluare, cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste evaluări sunt fundamental contradictorii- (evaluarea psihosociala întocmita de școala generala la care minora a fost înscrisă în anul 2008 și evaluarea efectuata de scoală speciala în anul 2009)- în considerarea și principiului interesului superior al copilului, curtea concluzionează că măsura adoptată de prima instanța, de a valorifica această expertiză, nu poate fi apreciată decât ca fiind una conformă acestor dispoziții legale.
de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 312 din Codul d procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art. 315 rap. la art. 274.pr.civ. Curtea va obliga pe recurenta, care se află în culpă procesuală, către intimații contestatori, la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat,achitat în cauză, conform dovezii anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 B, împotriva sentinței civile nr.758/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți G și.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- --- - - MARI -
GREFIER
-
Red.
./
2 ex./ 10.02.2010.
TB-5 -
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan, Ilie
