Anulare act. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1608/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1420
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții - pârâți și și de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1687/A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimatul - pârât BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI ", și ".
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea la 14.10.2009, 21.01.02009 și apoi la 28.10.2009, hotărând următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1507/04.03.2007, Judecătoria Sectorului 6 B a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BEJ Asociați, și și a respins acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, a dispus anularea actului de adjudecare emis în dosarul nr.133/2002 al BEJ Asociați, și, la data de 01.07.2003, a dispus întoarcerea executării silite imobiliare efectuate la cererea pârâtului creditor împotriva reclamantei debitoare, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.133/2002 al BEJ Asociați, și (dosar instanță nr.704/2001), în sensul că imobilul ce a format obiectul executării silite, respectiv apartamentul nr.5, situat în B,-,.72,.1,.1, sector 6, va reveni în proprietatea reclamantei, a dispus evacuarea pârâților și din imobilul situat în B,-,.72,.1,.5,.1, sector 6 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce îl privește pe pârâtul BEJ Asociați, și, instanța a admis excepția invocată de acesta prin cererea depusă la dosar în data de 16.11.2006 și a respins acțiunea promovată împotriva sa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât dispozițiile Codului d e procedură civilă în materia întoarcerii executării conferă calitate procesuală ascită, respectiv pasivă creditorului, debitorului și terțului interesat nu și biroului executorului judecătoresc care a realizat executarea silită.
În baza contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.3449/22.10.1998, s-a început executarea silită imobiliară împotriva reclamantei. În baza acestui contract reclamanta a împrumutat de la suma de 9750 USD, echivalentul în lei al sumei împrumutate fiind 92.000.000 lei, stabilindu-se anumite termene pentru restituirea împrumutului. Executarea silită a făcut obiectul dosarului nr. 133/2002 al BEJ Asociați, și, fiind finalizată prin vânzarea la licitație publică a imobilului situat în B,-,.72,.1,.1,. 5, sector 6, imobil cu care s-a garantat împrumutul de 9750 USD, ipoteca convențională fiind înscrisă în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare al Judecătoriei Sector 6
Prin actul de adjudecare emis în data de 1.07.2003, imobilul a fost adjudecat la prețul de 345.000.000 lei, de către, căsătorită, care la data întocmirii actului de adjudecare a achitat întregul preț.
Prin sentința civilă nr.8342/13.11.2003 s-a admis acțiunea formulată de împotriva pârâtului și s-a constatat nulitatea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.4439/22.10.1998, reținându-se că acesta este lovit de nulitate absolută pentru lipsa discernământului, dispunându-se radierea ipotecii înscrisă sub nr.22240/1998 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare al Judecătoriei Sector 6. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 28.09.1999 din care rezultă că la data semnării contractului, reclamanta nu avea capacitatea psihică de apreciere a conținutului și mai ales a consecințelor ce decurgeau din încheierea respectivului act, concluzionându-se că nu a avut discernământ în raport cu actul notarial menționat. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis, decizia pronunțată în apel fiind modificată la rândul său prin decizia civilă nr.1568/21.11.2005, prin care s-a admis recursul declarat de, modificându-se decizia recurată în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Reclamanta a formulat și cerere pentru întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sector 6 Prin sentința nr.3016/26.04.2006 a fost admisă în parte acțiunea formulată de dispunându-se întoarcerea executării silite imobiliare efectuată în dosarul nr.133/2002 al BEJ Asociați, și, în sensul că imobilul ce a format obiectul executării silite va reveni proprietatea reclamantei. Prin decizia civilă nr.1494/14 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr- al TB - Secția a Va Civilă, s-au admis recursurile promovate împotriva acestei sentințe, s-a modificat în parte sentința recurată în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind întoarcerea executării. Instanța de recurs a reținut că în condițiile în care executarea silită a fost finalizată prin vânzarea imobilului la licitație publică, actul de adjudecare emis, nefiind desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, simpla anulare a contractului de împrumut cu garanție imobiliară nu poate fundamenta întoarcerea executării silite prin restituirea imobilului. Aceasta s-ar putea realiza numai dacă imobilul se mai află în patrimoniul creditorului urmăritor. În cazul în care adjudecatarul este o terță persoană, existența actului de adjudecare nedesființat care constituie titlu de proprietate, paralizează restituirea în natură a imobilului către debitor.
Instanța de fond a apreciat că în speță ne aflăm în situația în care titlul creditorului a fost desființat, punându-se problema în ce măsură actele încheiate în baza acestuia își păstrează valabilitatea, având în vedere principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial -resoluto iure dandis resolvitur ius accipientis- anularea actului juridic primar atrage anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturilor juridice.
De la aplicarea acestui principiu se exceptează subdobânditorul de bună-credință și cu titlu oneros al unui imobil, situație ce nu este consacrată de vreun text de lege, fiind o creație a practicii și a doctrinei, pentru ocrotirea bunei-credințe și pentru necesitatea asigurării securității și stabilității circuitului civil.
Soluționarea prezentei cauze ar depinde astfel de stabilirea împrejurării dacă pârâții și au acționat cu bună-credință la momentul adjudecării imobilului la licitație publică.
S-a reținut că pârâții au avut posibilitatea, prin manifestarea unei minime diligențe să verifice/consulte dosarul de executare, în cuprinsul căruia se regăsește certificatul de grefă emis la 18.03.2003 în dosarul nr.2835/2003 privind anularea contractului de împrumut nr.4439/1998 (depus la dosarul de executare în 19.03.2003 - fila 275 dosar fond), de unde rezultă existența pe rolul instanței a unei acțiuni prin care se solicita anularea titlului executoriu. De asemenea, la dosarul de executare s-a depus raportul de expertiză medico-legală nr.A1/11066/28.09.1999, prin care se stabilea că reclamanta, la data semnării contractului de împrumut nr.4439/22.10.1998, nu avea discernământ. Nu s-a putut reține că pârâții au fost de bună-credință, atâta vreme cât au luat hotărârea de a cumpăra un imobil litigios, la un preț mult sub cel al pieții, în situația în care aveau posibilitatea de a lua cunoștință și despre împrejurarea în care s-a încheiat contractul de împrumut și despre acțiunea în anularea titlului executoriu.
Față de aceste considerente, instanța de fond a făcut aplicarea principiului "resoluto iure dandis resolvitur ius accipientis" și a dispus anularea actului de adjudecare emis în dosarul nr.133/2002 al BEJ Asociați, și, la data de 01.07.2003.
În condițiile art.4041și 4042Cod procedură civilă, instanța a dispus întoarcerea executării silite imobiliare efectuate la cererea pârâtului creditor împotriva reclamantei debitoare, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.133/2002 al BEJ Asociați, și (dosar instanță nr.704/2001) în sensul că imobilul ce a format obiectul executării silite, respectiv apartamentul nr.5 situat în B,-,.72,.1,.1, sector 6 va reveni în proprietatea reclamantei.
Având în vedere aceste dispoziții, întrucât pârâții și nu mai pot opune reclamantei vreun drept cu privire la imobil, văzând și dispozițiile art.480 cod civil (dreptul de proprietate presupunând posesia, folosința și dispoziția), instanța a dispus evacuarea celor doi pârâți din imobilul situat în B,-,.72,.1,.1,.5, sector 6.
Prin decizia civilă nr.1687 A/10.12.2007, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâții - apelanți și, împotriva sentinței civile nr.1507/2007, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute apărările apelanților - pârâți în sensul că nu au avut posibilitatea de a cunoaște viciul de care era afectat titlul creditorului, întrucât, așa cum reține și instanța de fond, și ei însuși au recunoscut la interogatoriu, au avut acces la dosarul de executare fiind direct interesați. Ori în acest dosar, se găseau o serie de elemente, precum certificatul de grefă referitor la existența pe rol și aflarea în desfășurare a unui litigiu vizând însăși valabilitatea titlului creditorului cât și o probă științifică, întocmită tot în realizarea unor demersuri juridice din partea reclamantei - intimate, ce stabilea lipsa de discernământ a acesteia la momentul încheierii contractului de împrumut cu o persoană fizică, cu garanție imobiliară, elemente suficient de importante pentru a determina pe apelanți ori alte persoane interesate de aceasta executare silită, să dea dovada de mai multă diligență, cu atât mai mult cu cât urmau să-și asume riscurile dobândirii unui bun imobil la licitație publică.
Nu s-a putut reține că au fost de bună - credință în derularea acțiunii lor
menite sa le aducă în patrimoniu un bun imobil, atâta vreme cât având posibilitatea și chiar uzând de ea, de a lua la cunoștință de toate împrejurările legale privitoare la bun și situația litigioasă în care se afla, indiferent de faptul ca pronunțarea hotărârii judecătorești de desființare a titlului creditorilor a avut loc ulterior adjudecării, le-au ignorat, tratându-le cu ușurință. Mai mult, aparența de valabilitate a titlului creditorului ce apelanții susțin ca l-a intabulat în Cartea Funciară era astfel pusă la îndoială prin existența unui litigiu referitor la acesta și pentru o cauză legală, făcute cunoscute în dosarul de executare silită la care au avut acces (a se vedea și răspasurile la interogatoriul luat BEJ Asociați, și și răspunsurile apelanților filele 268 - 274 dosar fond ).
De asemenea, raportat la specificul cauzei, excepția de la principiul anulării actului subsecvent, referitoare la subdobânditorul de bună credință, dar cu titlu oneros al unui bun, nu are aplicabilitate în cauză, aspect corect reținut și de instanța de fond, apelanții nedobândind bunul direct de la cel care figura titular al dreptului la acel moment pentru a putea invoca în favoarea lor ignoranța scuzabilă, pe acest plan.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții - pârâți și și pârâtul.
Apelanții critică decizia prin prisma dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- instanța de apel trebuia să rețină că pârâții - apelanți au acționat cu totală bună-credință la momentul adjudecării imobilului la licitație publică, respectiv 01.07.2003. Ca urmare a existenței bunei-credințe instanța de apel trebuia să rețină că nu poate fi posibilă restabilirea situației anterioare executării, și că adjudecarea de la 01.07.2003 își produce efectele în continuare. Instanța de apel trebuia să facă aplicabilitatea în cauză a principiului menținerii securității circuitului civil;
- instanța de apel trebuia să rețină că buna-credință se apreciază la momentul încheierii actului juridic al adjudecării și nu ulterior acestuia și că inexistența acesteia trebuia dovedită de către reclamanta - intimată;
- instanța de apel trebuia să rețină că nici la momentul adjudecării și nici ulterior recurenților nu li s-a adus la cunoștință și nici nu s-a dovedit că intimata - reclamantă nu avea discernământ. Simpla aducere la cunoștința executorului judecătoresc a existenței pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B a unui dosar având ca obiect desființarea titlului executoriu și a unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 28.09.1999 nu reprezintă o dovadă a cunoașterii de către recurenți a lipsei de discernământ a reclamantei la (22.10.1998) data semnării contractului de împrumut, dată la care recurenții nu o cunoșteau pe intimata - reclamantă. Lipsa de discernământ a fost stabilită irevocabil prin sentința civilă nr.8342/13.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 6 B, ulterior încheierii actului de adjudecare de la 01.07.2003;
- până la momentul adjudecării 01.07.2003 intimata - reclamantă nu a notat în cartea funciară nici un litigiu între ea și pârâtul și nici vreo altă interdicție de vânzare, astfel încât recurenții nu aveau cunoștință de existența litigiului;
- înștiințarea comunicată intimatei - reclamante de către Judecătoria Sectorului 6 B - Biroul de Carte Funciară, privind notarea în Cartea funciară a litigiului înregistrat pe rolul instanței sub nr.2835/2003 este lipsită de relevanță juridică întrucât cererea de notare a litigiului a avut termen de judecată la Biroul de Carte Funciară la 05.07.2003, dată ulterioară licitației publice - 06.06.2003;
- instanța trebuia să țină cont că erau întrunite toate condițiile de legalitate privind adjudecarea, respectiv că dreptul de proprietate al creditorului era întabulat în Cartea Funciară, că era în ființă contractul de împrumut nr.3449/22.10.1998, și că vânzarea s-a făcut în cadrul unei vânzări publice în care părțile participante s-au cunoscut pentru prima dată;
- nu se poate reține că pârâții au fost de rea-credință întrucât ar fi plătit la licitația publică pentru apartamentul în litigiu un preț sub prețul pieții atâta timp cât suma de 345 milioane lei vechi era la data de 01.07.2003 aproape de valoarea de piață a apartamentului ce se află situat la limita exterioară a Cartierului Militari.
Pârâtul declară recurs împotriva deciziei civile nr.1687/10.12.2007 la data de 19.08.2008, criticând-o ca nelegală întrucât instanța de apel în mod greșit nu a reținut buna-credință a pârâților adjudecatari la momentul cumpărării prin licitație publică a apartamentului în litigiu. B-credință este o excepție de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.
Prin decizia civilă nr.994/19.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a respins ca nefondat recursul declarat de apelanții - pârâți împotriva decizie nr.1687/10.12.2007 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
La data de 30.07.2008 împotriva deciziei civile nr.994/19.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a formulat contestație în anulare de către recurenții - pârâți, invocându-se dispozițiile art.317 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1317/01.10.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis contestația în anulare, a anulat decizia nr.994/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și a acordat termen pentru rejudecarea recursului. S-a reținut în motivarea deciziei că în recurs la termenul din 29.05.2008 s-a acordat un nou termen de judecată la data de 11 septembrie, în cunoștința recurenților - reclamanți și a intimatei - reclamante.
La data de 05.06.2008 intimata - reclamantă a formulat cerere de preschimbare a termenului, stabilindu-se termen la 12.06.2008, conform art.153 alin.2 Cod procedură civilă, în camera de consiliu, pentru judecarea acestei cereri.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că părțile au fost citate pentru acest termen, în mod expres, în vederea judecării cererii de preschimbare a termenului, iar nu în vederea judecării recursului.
Soluționând pe fond recursul la data de 12.06.2008, instanța a efectuat o judecată fără ca părțile să fie legal citate în acest sens.
Rejudecând pe fond recursul, Curtea constată, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În esență, recurenții își fundamentează recursul pe faptul că se află în situația de excepție a aplicării principiuluiresoluto iure dantis, resolvitur ius accipientisîntrucât sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros ai imobilului în litigiu. Se susține de către recurenți că au fost de bună-credință la momentul adjudecării către ei a apartamentului în litigiu la data de 01.07.2003 și că pe de o parte nu cunoșteau că la momentul semnării titlului executor, contractul de împrumut nr.3449/22.10.1998, reclamanta - intimată era lipsită de discernământ, iar pe de altă parte, existența acțiunii în nulitatea contractului de împrumut, litigiu care nu era consemnat în CF, nu poate atrage nulitatea adjudecării întrucât această cauză s-a judecat ulterior vânzării la licitație publică a bunului.
Nu pot fi primite aceste critici de către instanța de recurs întrucât pentru a fi salvată adjudecarea din data de 01.07.2003 de la sancțiunea nulității ar fi trebuit ca buna-credință a recurenților în momentul adjudecării să fie absolută, mai presus de orice bănuială.
Mai exact, în reprezentarea psihică a recurenților să existe convingerea nestrămutată în sensul că titlul executoriu (ce stătea la baza vânzării la licitație publică a apartamentului în litigiu) era un act juridic pe deplin valabil.
Orice îndoială pe care adjudecatorii au avut-o sau trebuiau să o aibă, în sensul că titlul executoriu este anulabil întrucât proprietara reclamantă a fost lipsită de discernământ la momentul semnării actului de împrumut, conduce la înlăturarea bunei-credințe a adjudecatorilor și la aplicarea principiului conform căruia anularea actului juridic primar atrage nulitatea actului juridic subsecvent.
Orice cumpărător diligent ar fi avut îndoieli în momentul în care ar fi aflat că există un proces pe rol având ca obiect nulitatea titlului executoriu în baza căruia s-a organizat licitația publică a apartamentului în litigiu.
Orice cumpărător diligent ar fi renunțat la cumpărarea prin licitație publică a unui bun imobil în situația în care cunoștea că titlul executor este atacat în instanță de către proprietara debitoare, sau ar fi participat la licitație știind că își asumă riscul de a pierde imobilul adjudecat în situația în care titlul executor ar fi constatat irevocabil nul printr-o hotărâre judecătorească ulterioară licitației.
În speță s-a dovedit de către reclamanta - intimată că la dosarul de executare nr.133/2002 s-a depus certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Sectorului 6 B la data de 18.03.2003, prin care se certifica existența pe rolul acestei instanța a dosarului nr.2835/2003 având ca obiect acțiunea în constatarea nulității titlului executoriu, respectiv a contractului de împrumut nr.4439/1998 pentru lipsa discernământului reclamantei, cu termen la data de 31.03.2003.
Recurenții au recunoscut la interogatoriul luat în fața instanței de fond că au cunoscut conținutul dosarului de executare nr.133/2002 al BEJ Asociați, și și deci cunoșteau și de existența certificatului de grefă de mai sus. În același dosar de executare s-a depus, și deci s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască de către recurenți, și raportul de expertiză medico-legală prin care s-a concluzionat că la momentul semnării titlului executoriu proprietara debitoare intimată nu avea discernământ.
Cunoscând aceste acte recurenții nu pot susține că au fost de bună-credință în momentul adjudecării apartamentului în litigiu, respectiv că nu au avut nicio îndoială cu privire la contractul de împrumut cu garanție imobiliară în baza căruia s-a pornit executarea.
Nu prezintă relevanță juridică faptul că până la licitație pârâții - recurenți nu au cunoscut pe părțile adverse, nici faptul că prețul licitației era apropiat de prețul de piață al apartamentului, instanța de apel nereținând aceste aspecte ca motive de nulitate a adjudecării. Instanța de apel a verificat existența bunei-credințe a recurenților - apelanți la momentul adjudecării și nu ulterior, iar reclamanta - intimată a dovedit reaua-credință a adjudecatorilor aducând la dosarul cauzei actele depuse în dosarul de executare și formulând interogatorii împotriva pârâților.
În ceea ce privește lipsa notării de către reclamantă în cartea funciară a litigiului privind nulitatea contractului de împrumut, Curtea constată că această omisiune ar fi fost determinantă în soluționarea cauzei numai dacă nu s-ar fi dovedit că și fără această notare pârâții - recurenți au avut cunoștință, sau trebuiau să aibă, de existența acestui litigiu. Lipsa notării litigiului în constatarea nulității contractului de împrumut nu este sancționată de legiuitor. unui litigiu este un drept pe care-l are parte, o posibilitate de a aduce la cunoștința publică a unui litigiu, dar asta nu înseamnă că în lipsa unei asemenea notări se impunea respingerea acțiunii.
Nu prezintă relevanță juridică faptul că în momentul adjudecării erau îndeplinite celelalte condiții ale licitației publice: faptul că dreptul de proprietate al creditorului era intabulat în Cartea funciară și că era însă în ființă contractul de împrumut nr.3449/1998 întrucât nu se soluționase încă dosarul nr.2835/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 B, întrucât nu lipsa acestor condiții reprezintă motivul de nulitate invocat de reclamantă în prezenta acțiune.
În mod legal s-a reținut de către instanțele anterioare că atâta vreme cât titlul executoriu a fost constatat nul irevocabil și câtă vreme nu a existat bună - credință a adjudecatorilor, se impune constatarea nulității vânzării la licitație publică și întoarcerea executării cu consecința evacuării pârâților - recurenți din apartamentul în litigiu.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții - pârâți împotriva deciziei civile nr.1687/10.12.2007 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul - pârât, Curtea va admite excepția tardivității acestei căi de atac, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.301 Cod procedură civilă. Potrivit acestor dispoziții legale, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, dacă legea nu dispune altfel.
Din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului - pârât la 11.02.2008 - dovadă fila 76 dosar apel - iar recursul a fost înregistrat la 19.08.2008, peste termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
În această situație, rezultă că recursul declarat de recurentul este tardiv în raport de textele de lege menționate mai sus, motiv pentru care Curtea va dispune respingerea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea va admite cererea formulată de intimata - reclamantă și va obliga recurenții - pârâți la 2.500 lei cheltuieli de judecată față de aceasta reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1687 A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu recurentul - pârât și cu intimatul - pârât BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI, ȘI.
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1687 A/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, ca tardiv formulat.
Obligă recurenții - pârâți la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./11.02.2010
TB-3 -;
Jud.6 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
