Anulare act. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/
Ședința publică din 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 814/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A, prin Primar, A, și, pentru constatare nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen legal și este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin sentința civilă nr. 814/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunile civile conexe formulate și precizate de reclamantul împotriva pârâților Municipiul A, reprezentat prin Primar, Consiliul Local A ( succesor în drepturi al A), și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunile civile înregistrate la udecătoria Arad la data de 20.07.2006 sub nr-, nr- și nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții SC SA A, și Municipiul A, prin Primar solicitând: anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.3809/1998, având ca obiect imobilul din A,-,.5, jud.A, înscris în CF 58343 și a certificatului de moștenitor nr.20/2006; anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.4609/2000, având ca obiect imobilul din A,-,.2, jud.A, înscris în CF 58340; anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.3348/1998, având ca obiect imobilul din A,-,.3, jud.A, înscris în CF 58341 în temeiul art.948 pct.2 cod civil raportat la art.9 din Legea nr.112/1995; să se constate nelegala trecere a imobilelor în proprietatea Statului Român, în temeiul art.6 din Legea nr.213/1998; restituirea imobilelor în deplina proprietate și posesie, în temeiul art.480 Cod civil.
Din examinarea CF nr.665 A comparativ cu anexa la Decretul de naționalizare nr.92/1950 prima instanță a reținut că apartamentele în discuție, purtând numerele 2, 3 și 5 au fost preluate de stat în 1959 de la adevăratul proprietar, imobilul apărând ca fiind apartamentat la poziția 277 (str.- nr.28) din anexe.
dobândește prin cumpărare în 1922 o parte din imobil, înscrisă sub B9 ca proprietate a lui, și își înscrie dreptul de proprietate sub; născută dobândește prin succesiune în 1922 o altă parte din imobil, înscrisă sub B8 ca proprietate a lui a, născută și își înscrie dreptul de proprietate sub.
Deși în acțiunea introductivă s-a arătat că defuncții și nu au fost exploatatori de locuințe, nu s-a făcut nici un fel de dovadă cu privire la ocupația acestora la data actului de naționalizare, cu toate că acest aspect i s-a pus în discuție reclamantului conform încheierii de ședință din 23.10.2007.
Cu privire la încadrarea juridică a imobilului în litigiu, prima instanță a constatat că potrivit art.1 alin.2 și 3 din HG nr.20/1996 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, imobilul naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 era considerat preluat cu titlu dacă naționalizarea s-a făcut cu respectarea prevederilor art.I pct.1-5 și ale art.II din decret, precum și cu respectarea identității dintre persoana menționată ca proprietar în listele - anexă la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării.
Legea nr.10/2001- la art.2 alin.1 lit.a) - caracterizează ca "preluare abuzivă" cea realizată în baza Decretului nr.92/1950, fără a caracteriza acest act normativ ca "titlu valabil" sau "titlu nevalabil", lucru pe care nu îl face nici HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Demersurile reclamantului pentru redobândirea imobilelor ce au aparținut autorilor săi și au început în 1991, prin petiții adresate Prefectului, Primăriei și Regiei autonome de locuințe și localuri, fără ca reclamantul să noteze în cartea funciară nr.665 A existența vreunui proces.
Nici în CF nr.58343 A, CF nr.58340 A și CF nr.58341 A, în care cele 3 apartamente au fost transcrie în 1999, nu este notată existența vreunui proces pentru revendicarea acestora.
În temeiul Legii nr.112/1995 reclamantul solicită restituirea în natură a imobilului, dar cererea sa este respinsă,prin Hotărârea nr.11/ 10 februarie 1998 Consiliului Județean A - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995.
Prin sentința civilă nr.999/22.02.1999, pronunțată în dosarul nr.9440/1998 a Judecătoriei Arad, este respinsă contestația reclamantului.
Prin contractele de vânzare-cumpărare nr.3809/23.11.2998, nr.3348/15.04.1998 și nr.4809/17.10.2008, pârâții persoane fizice cumpără apartamentele în discuție în baza Legii nr.112/1995.
Potrivit art.1 alin.6 din HG nr.20/1996, astfel cum a fost modificată prin HG nr.11/1997, interdicția de vânzare a locuințelor cauzată de existența pe rolul instanțelor judecătorești a unor litigii privea doar imobilele pentru care nu exista titlu valabil, ori în accepțiunea legiuitorului Decretul nr.92/1950 era considerat titlu valabil.
Reclamantul a precizat că motivul de nulitate al contractelor de vânzare-cumpărare îl constituie lipsa consimțământului la înstrăinare al proprietarului, motiv ce a fost înlăturat deoarece la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare proprietarul tabular al locuințelor vândute era Statul Român.
Abia prin sentința civilă nr.1818/15.04.2003 a Judecătoriei Arad și ulterior prin sentința civilă nr.5363/19.10.2004 a Judecătoriei Arad reclamantul a dobândit recunoașterea calității sale de moștenitor al foștilor proprietari tabulari.
Împotriva sentinței civile nr. 814/28.10.2008 a Tribunalului Arada declarat apel în termenul legal reclamantul.
În motivarea apelului, a arătat că nr. 92/1950 este un act nelegal și neconstituțional și orice preluare făcută de stat în baza acestui decret este nelegală; în plus, chiar prevederile decretului au fost încălcate, deoarece nu există identitate între proprietarul tabular și persoana deposedată; proprietari tabulari erau soții și, iar preluarea s-a făcut doar de la.
De asemenea, a arătat că nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare rezultă din lipsa consimțământului adevăratului proprietar tabular, statul pierzându-și retroactiv calitatea de proprietar.
Pe de alta parte, art.9 din Legea nr. 112/1995 și art. 12 lit. b și c din Normele metodologice de aplicare a legii prevăd interdicția de a fi vândute imobilele revendicate de foștii proprietari în baza Legii nr. 112/1995, ori el a formulat o asemenea cerere, fapt ce exclude și buna- credință a cumpărătorilor.
Pârâții Consiliul Local A și Municipiul A, prin Primar, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului reclamantului, cu motivarea că la momentul vânzării apartamentelor proprietar era statul și nu se poate invoca lipsa consimțământului acestuia și nici reaua-credință a cumpărătorilor.
Pârâții, și nu au formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar au solicitat respingerea apelului reclamantului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 al.1 Cod procedură civilă și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamantului este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Imobilul în litigiu, în speță apartamentele 2,3 și 5, fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 în anul 1959, iar în anexa decretului apare, antecesorul reclamantului, ca fiind cel de la care statul a preluat imobilul.
Nu există nici o neconcordanță în raport cu înscrierile din CF nr. 665, așa cum susține reclamantul apelant, cu motivarea că la acea dată era decedat, întrucât, soția acestuia, nu dezbătuse succesiunea, iar proprietar tabular rămăsese în continuare.
În privința valabilității contractelor de vânzare-cumpărare, reclamantul a invocat, în baza art.948 pct. 2 Cod civil, ca motiv de nulitate absolută, lipsa consimțământului adevăratului proprietar, considerând că statul își pierduse retroactiv această calitate.
În mod corect prima instanță a înlăturat acest motiv de nulitate absolută.
Având în vedere și considerentele vizând nevalabilitatea titlului statului, prezentate anterior, nu se poate reține că la data la care s-au încheiat contractele de vânzare- cumpărare acesta nu era proprietar.
Conform evidențelor de carte funciară, statul era proprietar tabular, iar art. 9 din Legea nr. 112/1995 prevedea posibilitatea, la cererea chiriașilor, de a fi vândute imobilele ce nu au fost restituite foștilor proprietari.
Reclamantul solicitase într-adevăr restituirea în natură a imobilului, însă prin hotărârea nr. 11/10.02.1998 cererea i-a fost respinsă cu motivarea că nu a dovedit calitatea sa de moștenitor al foștilor proprietari tabulari.
Toate cele trei contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate ulterior respingerii cererii reclamantului, neexistând, prin urmare în privința imobilului în litigiu o interdicție de înstrăinare.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare cu pârâta () a fost încheiat la 15.04.1998; contractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul și soția caestuia -, în prezent decedată, a fost încheiat la 23.11.1998; contractul de vânzare cumpărare cu pârâții și a fost încheiat la 17.10.2000.
Prin urmare, nu se poate reține nici reaua- credință a cumpărătorilor, cu atât mai mult cu cât în cartea funciară nu era notat nici un proces care să vizeze revendicarea imobilului.
Importantă în același context este și precizarea că reclamantul a dobândit recunoașterea calității sale de moștenitor al foștilor proprietari tabulari și doar în anul 2004, prin sentința civilă nr. 5363/19.10.2004, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 5829/2004, sentință devenită irevocabilă și fiind învestită cu formulă executorie în anul 2005.
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 814/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A, prin Primar, A, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul procedural ales în A, str.-. -, nr. 42,. 17, jud. A, împotriva sentinței civile nr. 814/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A, prin Primar, cu sediul în A,-, jud. A, A, cu sediul în A, str. -, nr. 9-11, jud. A, domiciliată în A,-,. 3, jud. A, domiciliat în A,-,.5, jud. A, și, domiciliați în A,-,. 2, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
G - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantului apelant - domiciliul procedural ales în A, str.-. -, nr. 42,. 17, jud. A;
- pârâtului intimat Municipiul A, prin Primar- A,-, jud. A;
- pârâtei intimate A- A, str. -, nr. 9-11, jud. A;
- pârâtei intimate - A,-,. 3, jud. A;
- pârâtului intimat - A,-,.5, jud. A;
- pârâtului intimat - A,-,. 2, jud. A;
- pârâtei intimate - A,-,. 2, jud.
Red. - 17.06.2009; tehnored. - 29.06.2009; 9 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad;Judecător:
Emis 7 com.
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
