Anulare act. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1451
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 30 noiembrie 2009, asupra recursului formulat de reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 447 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, și intimații intervenienți, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 octombrie 2004, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 07 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 11 ianuarie 2007, pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Civilă
s- înregistrat acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, Primăria mun. și Primarul mun.C, prin care s- solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a dispoziției nr.16571 din 10 noiembrie 2006 a Primarului Municipiului
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că este proprietara imobilului din C,-, imobil cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 204 din 11 iunie 1997 încheiat cu Consiliul Județean D, în temeiul Legii nr. 112 / 1995, terenul aferent construcției cumpărate fiindu-i atribuit în folosință pe toată durata existenței clădirii, pentru curtea interioară a imobilului încheind contract de închiriere cu C.
A mai arătat că prin dispoziția contestată, Primăria mun. C i-a restituit, în natură, pârâtei terenul de sub imobilul a cărui proprietară este reclamanta, și curtea interioară acestuia.
Dispoziția amintită încalcă prevederile art. 20 alin.2 din Legea nr.10/ 2001, întrucât a solicitat doar despăgubiri în echivalent, înțelegând în mod corect sensul legii și recunoscând că pentru imobilul naționalizat a primit despăgubiri, astfel că greșit Primăria i- restituit pârâtei în natură terenul.
În opinia reclamantei, pârâta nu putea beneficia decât de despăgubiri în echivalent, varianta restituirii în natură fiind înlăturată de legiuitor prin dispozițiile art.20 alin. 2.
Față de cele menționate, reclamanta a solicitat anularea parțială dispoziției nr.16571 din 10 noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului C, prin care s-a dispus restituirea parțială în natură a suprafeței de teren de 1310. situat în C, str. - -, nr. 79.
Prin sentința civilă nr. 371/05.04.2007, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că reclamanta este un terț care are deschisă calea unei acțiuni de drept comun, iar nu calea procedurii speciale prev. de art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-, iar prin sentința civilă nr. 10933/05.09.2007, această instanță și-a declinat la rândul ei competența în favoarea Tribunalului Dolj - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, reținând că dispoziția primarului emisă în temeiul Legii nr.10/2001 este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, în înțelesul prev. de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Judecătoria a apreciat că Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj este competentă în soluționarea cauzei, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe rolul Tribunalului Dolj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată sub nr-, instanța invocând din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj în soluționarea litigiului.
Prin sentința nr. 4071/01.11.2007, Tribunalul Dolja declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, și constatând ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost trimisă Curții de APEL CRAIOVA pentru soluționarea conflictului.
Pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată la nr-.
Prin sentința nr.6//31.01.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea parțială a dispoziției nr.16571/10.11.2006 emisă de Primarul Municipiului C pe numele unei terțe persoane, respectiv, iar acest act nu are caracter administrativ, potrivit definiției acordate actului administrativ de art. 2 alin. 1 lit. c din Lg. nr.554/2004, ci constituind un titlu de proprietate pentru persoana în favoarea căreia a fost emis în raport de dispozițiile Legii 10/2001.
Cauza a fost trimisă Judecătoriei Craiova pentru continuarea judecății la data de 17.03.2008.
În ședința publică din 07.05.2008, reclamanta, prin avocat, a depus la dosar o precizare a acțiunii, prin care a solicitat anularea în totalitate a dispoziției nr. 16571/10.11.2006 emisă de primar, considerând că acest act a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.10/2001 (art. 18 lit. c) și art. 20 alin. 2) și a ordinii publice.
și -, fiicele reclamantei, au depus o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea în principiu a cererii și anulara în totalitate a dispoziției nr. 16571/10.11.2006 emisă de primar.
Instanța a pus în discuție cererea de intervenție pentru soluționarea în principiu, conform art. 52 Cod procedură civilă, și a respins-o, apreciind că intervenientele nu justifică un interes legitim propriu în cauză.
La același termen de judecată, pârâții Primăria mun. și Primarul mun. C au invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 7808/14 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei de interes și respinsă acțiunea precizată la 07.05.2008, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, Primăria mun. C și Primarul mun. C, ca fiind lipsită de interes.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară nr. 204/11.09.1997, soții (decedat la 10.05.2001) și (reclamanta din cauză), au cumpărat de la Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice, în temeiul Legii nr. 112/1995, locuința situată în C,-, jud. D, compusă din două camere de locuit cu o suprafață utilă de 80,49 mp. și prin același contract s-a atribuit în folosință cumpărătorilor terenul aferent în suprafață de 105,86 mp, conform HCL nr. 1548/24.06.1997.
La data de 10.11.2006, în baza Legii nr. 10/2001, primarul mun. Cae mis dispoziția nr. 16571 prin care s-a aprobat restituirea parțială în natură numitei a imobilului situat în C,-, jud. D, compus din teren în suprafață totală de 1310 mp (suprafață ocupată de construcții - 221,83 mp, suprafață teren curte - 1088,17 mp), imobil notificat sub nr. 1688/N/2001, cu obligația respectării dreptului de folosință asupra terenului construit, drept stabilit prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 204/1997 și nr. 205/1997, precum și a servituților legale.
În dosarul de notificare, pârâta a formulat, la data de 09.08.2006, cerere de restituire în natură a imobilului în cauză, revenind astfel asupra solicitării inițiale privind acordarea despăgubirii prin echivalent.
În cauza de față instanța a apreciat că reclamanta nu justifică un interes legitim, deoarece legea nu îi recunoaște acesteia dreptul de a dobândi proprietatea terenului restituit în natură pârâtei, întrucât a fost înstrăinat doar imobilul-construcție care a devenit proprietatea reclamantei în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care, de altfel, pârâtei i s-a respins cererea de restituire în natură prin dispoziția contestată, cu propunerea de acordare a despăgubirilor.
Așadar, nu a existat nici un impediment legal pentru restituirea terenului către pârâtă, dându-se eficiență principiului restituirii în natură, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, instanța a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea precizată la 07.05.2008, ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, considerând că justifică interesul promovării acțiunii.
În acest sens, a invocat dispozițiile art.37 din H- nr.20/1996 republicată privind normele de aplicare Legii nr. 112/1995 potrivit cărora în situația de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineat ultim din lege.
Prin decizia civilă nr.447 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins apelul declarat de reclamantă și s-a obligat apelanta la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Instanța de apel a motivat că prima instanță a soluționat corect excepția lipsei de interes a reclamantei de a obține anularea dispoziției emisă pârâtei și că a interpretat și aplicat just dispozițiile Legii 10/2001 incidente în speță.
În acest din urmă sens, tribunalul s-a referit la dispozițiile art.1 din Lg.10/2002, prin care s-a instituit regula restituirii în natură a imobilelor.
A reținut instanța de apel că restituirea în natură a terenului către pârâtă prin dispoziția nr.16571/2006 contestată a fost posibilă și în fapt întrucât reclamanta a cumpărat în baza Legii 112/1995 doar apartamentul, nu și terenul aferent acestuia, asupra căruia are doar un drept de folosință, astfel că nu a existat nici un impediment legal de restituire a terenului fostului proprietar - cu obligația respectării dreptului de folosință pe care proprietarii de apartamente l-au dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare a locuințelor.
A mai motivat instanța de apel că este nerelevantă împrejurarea că pârâta prin notificarea inițială a solicitat despăgubiri, atâta timp cât a revenit asupra cererii inițiale și a solicitat restituirea în natură a terenului în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.1 din Lg.10/2001, potrivit cărora, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflație.
Invocarea în apel d e către reclamantă a existenței unor rețele de utilități pe terenul restituit pârâtei - s-a aprecia că nu este de natură a justifica interesul promovării acțiunii.
Nerelevantă s-a apreciat a fi și invocarea dispozițiilor art.37 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.20/1996 - față de interpretarea dată acestor dispoziții prin decizia nr.4447/2006 a -, prin care s-a stabilit că acest articol nu instituie prin el însuși un drept de proprietate asupra terenului aferent locuinței cumpărată de chiriaș ci doar detaliază componentele unității locative supusă vânzării.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 pr.civ.
Dezvoltând primul motiv de recurs, reclamanta a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului cauzei, deși se impunea desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție și pentru judecarea pe fond se impunea administrarea de probatorii.
A mai susținut că interesul promovării acțiunii nu este dat de existența rețelelor de utilități ci de îngrădirea însuși a dreptului de proprietate, în sensul că interesul dobândirii dreptului de proprietate a stat la baza promovării acțiunii.
A considerat greșită motivarea deciziei conform căreia, imobilul cumpărat de recurentă nu face obiectul dispoziției a cărei anulare se cere, întrucât imobilul - compus din construcție și teren,constituie un tot unitar.
În argumentarea celui de al doilea motiv de recurs, reclamanta a invocat existența unor considerente contradictorii în cuprinsul deciziei, iar în concret s-a referit la considerentele prin care instanța a reținut ca fiind nerelevantă împrejurarea că prin notificarea inițială pârâta a solicitat despăgubiri, solicitând ulterior restituirea în natură a imobilului.
În susținerea ultimului motiv de recurs privitor la nelegalitatea deciziei, recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor Legii 112/1995, care ar prevede în mod expres că în situația vânzării către chiriași a apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, precum și a dispozițiilor art.20 alion.2 din Lg.10/2001 potrivit cărora persoanele care au primit despăgubiri în baza Lg.112/1995 au dreptul la diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Prin concluziile scrise depuse după dezbateri, recurenta reclamantă a susținut că interesul său în promovarea acțiunii se justifică și prin prisma artr.1 din protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - considerând că motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 pr.civ. au fost invocate formal de recurentă, întrucât în concret s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu se circumscriu motivelor de recurs indicate în recurs
Recursul este nefondat.
Potrivit art.304 pct.6 pr.civ. - modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Prin acest motiv sunt vizate situațiile de plus petita și ultra petita. Aceste ipoteze nu se regăsesc în cauză, întrucât instanțele s-au pronunțat asupra cererii de judecată cu a cărei judecare au fost învestite, respectiv asupra acțiunii în anularea dispoziției nr.16571/2006 emisă de Primăria Municipiului C în temeiul Legii 10/2001 și doar asupra acestui petit.
Critica concretă formulată de recurentă în susținerea acestui motiv de recurs se circumscrie motivului prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. pentru că vizează interpretarea și aplicarea art.297 teza întâi din codul d e procedură civilă - potrivit căreia " când în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
În speță nu se poate reține încălcarea acestor dispoziții procedurale.
Instanța de apel nu a reținut că prima instanță a dat o greșită rezolvare excepției lipsei de interes și că greșit a soluționat cauza pe excepție întrucât se impunea cercetarea fondului.
Pe de altă parte, în apel s-au respectat regulile de limitare a devoluțiunii - mai exact regula "tantum devolutum quantum judicatum" conform căreia în apel nu se poate extinde judecare asupra altor aspecte decât cele care au făcut obiectul judecății în fața primei instanțe.
Ambele instanțe,pentru a justifica lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii,au examinat pe de o parte ce drepturi a dobândit aceasta prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul art.9 din Lg.112/1995, iar pe de altă parte ce drepturi s-au conferit pârâtei prin dispoziția emisă în temeiul Legii 10/2001 - atacată în prezenta pricină și au concluzionat că drepturile dobândite de reclamantă nu au fost afectate prin emiterea dispoziției, astfel că reclamanta nu justifică interesul promovării acțiunii, că nu dobândește nici- un folos practic prin anularea dispoziției.
S-a reținut astfel că prin contractul de vânzare-cumpărare s-a transmis reclamantei dreptul de proprietate doar asupra apartamentului închiriat, nu și asupra terenului aferent asupra căruia are doar un drept de folosință pe durata existenței construcției, iar pârâtei i s-a restituit - în baza Legii 10/2001 doar terenul, nu și apartamentele vândute iar terenul acesta grevat de obligația respectării dreptului de folosință prevăzut în favoarea chiriașilor cumpărători.
Cum reclamanta nu avea un drept de proprietate asupra terenului restituit pârâtei, aceasta nu poate invoca un interes legitim, personal, născut și actual în prezenta cauză.
Interesul este legitim când prin promovarea acțiunii se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege și este personal când folosul urmărit aparține reclamantului.
Dar interesul trebuie să fie născut, să fie actual - adică să existe în momentul în care este promovată acțiunea.
Interesul este născut și actual doar atunci când și dreptul subiectiv recunoscut de lege este născut și actual.
Or, după cum am arătat deja, reclamanta nu avea la data promovării acțiunii un drept de proprietate recunoscut de lege asupra terenului ce s-a restituit pârâtei.
Legea 112/1995 nu cuprinde dispoziții exprese privitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului odată cu vânzarea apartamentelor către chiriași.
Asemenea dispoziții există în art.21 din lege, dar privitoare la restituirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor foștilor proprietari.
Reclamanta nu deține un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției privind Drepturile Omului și jurisprudenței CEDO - pentru a invoca încălcarea acestui Protocol.
Începând cu cauza Sporroug Lonnroth contra Suediei și până la ultimele hotărâri adoptate în materie, instanța de contencios european a drepturilor omului a dat accepțiunea noțiunii de "bun".
S-a stabilit că aceasta cuprinde netăgăduit dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile și alte drepturi reale, drepturi de creanță, drepturi ce decurg din exercitarea unei profesii dar și interesele patrimoniale, precum și " legitimă".
În privința "speranței legitime" s-a făcut distincție între "simpla speranță de restituire" și speranță bazată pe o dispoziție legală ori o decizie judiciară".
În cauza Păduraru contra României, Curtea Europeană a reținut că de a i se recunoaște petentului un drept de proprietate nu poate fi considerată un bun în sensul Convenției.
Prin urmare, simpla speranță a reclamantei că ar putea obține în viitor un drept de proprietate asupra terenului restituit pârâtei în condițiile în care nu l-a obținut până la emiterea dispoziției - nu constituie bun în sensul jurisprudenței CEDO.
Decizia atacată cu recurs nu cuprinde considerente contradictorii.
Dimpotrivă, considerentele la care se referă recurenta duc logic la soluția pronunțată de instanță.
Astfel, instanța a argumentat că este nerelevantă împrejurarea că prin notificarea inițială formulată în baza Legii 10/20012 pârâta a solicitat despăgubiri pentru imobilul său preluat abuziv, atâta timp cât a revenit ulterior și a solicitat restituirea în natură a terenului care nu a făcut obiectul vânzării către chiriași odată cu apartamentele și cât cererea de restituire este în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 din Lg.10/2001 în forma actuală - potrivit cărora persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii 10/2001 - cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la intrarea în vigoare a legii.
Nu se poate reține nici motivul de nelegalitate întemeiat pe art.304 pct.9 pr.civ.
După cum am arătat deja, Legea 112/1995 nu cuprinde dispoziții exprese privitoare la dobândirea de drept a proprietății asupra terenurilor aferente apartamentelor vândute chiriașilor - pentru a se reține încălcarea unei asemenea dispoziții, iar în speță nu sunt incidente dispozițiile art.20 alin.2 din Lg.10/2001, ci dispozițiile art.20 alin.1 - reproduse mai sus.
Față de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de casare ori de modificare a deciziei, urmând ca în baza aret.312 pr.civ. să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 447 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, și intimații intervenienți, având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.12.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
