Anulare act. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1417/2009)
Completul 3
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1471
Ședința publică de la 03.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.208 A din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DE.
are ca obiect - anulare act (nulitate proces verbal).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/2009 emisă de Baroul București și intimata - pârâtă Cărămidarii de prin consilier juridic, care depune la dosar delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilit de instanță.
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 16,00 lei - chitanțele seria - nr.-/20.10.2009 și -/1/20.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea înmânează apărătorului recurentei - reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimata - pârâtă Cărămidarii de.
Apărătorul recurentei - reclamante învederează că întâmpinarea a fost depusă în timpul protestului magistraților, neavând posibilitatea să ia cunoștință de aceasta. Solicită acordarea unui termen în acest sens.
Intimata - pârâtă Cărămidarii de, prin consilier juridic, învederează că nu se opune la cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta - reclamantă prin apărător.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentei - reclamante să ia cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar la data de 25.08.2009 și comunicată în ședință publică.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta - reclamantă prin avocat și intimata - pârâtă Cărămidarii de prin consilier juridic.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte probe de administrat, în afara înscrisurilor aflate la dosar.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei recurate și, pe fond, admiterea acțiunii introductivă de instanță, în sensul anulării procesului verbal de concesiune încheiat de intimata - pârâtă Cărămidarii de.
Arată că instanțele de apel și fond au avut în vedere prevederile Regulamentului pentru organizarea și funcționarea cimitirelor, deși nu s-au raportat la dispozițiile art.36, 37 și 38; în speță nu au fost respectate procedurile legate de publicitate, respectiv anunțul publicat în ziar nu a îndeplinit cerințele din regulament. Aceste aspecte au fost invocate oral în fața ambelor instanțe de judecată, de care însă nu s-a ținut seama. Menționează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimata - pârâtă Cărămidarii de, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere conținutul întâmpinării formulate. Arată că recurenta - reclamantă nu a făcut niciun fel de demersuri în vederea dovedirii plății concesiunii, în acest sens intimata demarând procedura de anulare a actului de concesiune conform prevederile Regulamentului pentru organizarea și funcționarea cimitirelor. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr.11783/4/20.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta DE, solicitând instanței să constate nulitatea proceselor-verbale încheiate atât la data de 29.06.2003, cât și la data de 25.09.2003 de către Consiliul l al Parohiei Cărămidarii de și să dispună ca pârâta să-i lase în deplină folosință locul de veci situat în cimitirul Cărămidarii de, locul 17, figura 2, A, cu dimensiunea 1,34 x 3 = 4 mp, fără cheltuieli de judecată.
- motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că parcela de la figura 2, locul 17, A, formată din două locuri de înhumare, a fost concesionată în anul 1964 concesionarilor și., și, prin actul de concesiune nr.1584/04.11.1964, iar în anul 1973 operat defalcarea locurilor, respectiv - 2/3 și - 1/3.
Ulterior, în baza certificatului de moștenitor nr.907/13.10.1978 emis de notariatul de Stat al Sectorului 5 B, reclamanta a devenit posesoarea dreptului de concesiune a locului de veci, pe care sunt edificate două cripte cu cruce de piatră și gard metalic.
La 09.12.1978, personal, a adus la cunoștința administrației cimitirului că este moștenitoare, iar preotul paroh a făcut mențiune pe spatele fotocopiei actului de concesiune, certificând, prin semnătură și ștampilă, că, potrivit certificatului de moștenitor, concesiunea s-a defalcat între - un loc construcție, 3,021 mp. și - un loc construcție, partea, în suprafață de 4 mp.
A mai arătat reclamanta că în luna mai 2006 mers să facă curățenie la mormântul în care sunt înmormântați tatăl și soțul său, ocazie cu care a găsit un bilet prin care era invitată la administrația cimitirului; a crezut că este vorba de taxa de întreținere, pentru care știa că se află în întârziere, astfel că nu s-a prezentat personal, ci l-a trimis pe nepotul său pentru a rezolva problema. Administrația cimitirului a refuzat încasarea taxei de concesiune a locului de veci și i-a comunicat reclamantei că a anulat concesiunea în baza Hotărârii Consiliului l din 19.06.2003, iar, conform procesului-verbal al Consiliului l din 25.09.2003, locul a fost concesionat numitei, care are în concesiune un loc de veci alăturat, respectiv cel ce îi aparținea numitei.
Reclamanta a formulat contestație la administrația cimitirelor, înregistrată sub nr.142/2006, la care a primit un răspuns negativ, în sensul că aplicarea Regulamentului pentru administrarea cimitirelor le și mănăstirești s-a făcut în mod corect, respectiv starea de părăsire și neplata mai mult de 7 ani consecutivi a contribuțiilor stabilite de regulament au dus la anularea concesiunii și reconcesionarea către o altă persoană.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile prevăzute de art.1073 și următoarele Cod civil, art.111-114 Cod procedură civilă, art.35, 36 și 37 din Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le și mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
La data de 15.02.2008, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
- motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta a solicitat anularea proceselor-verbale ale Consiliului l din 19.06.2003 și 20.09.2003, prin care s-a hotărât anularea dreptului de concesiune al numitului pentru neplata contribuției anuale și lăsarea în paragină a mormântului, respectiv aprobarea cererii numitei de a deveni titulara dreptului de concesiune.
Pârâta a mai arătat că ultima contribuție a fost plătită în anul 1995, astfel că a fost trecut titularul locului de veci în tabelul nominal cuprinzând concesionarii ce nu au achitat taxa de întreținere la Cimitirul l și au lăsat locurile în părăsire o perioadă mai mare de 7 ani. - anul 2003 s-a pus în aplicare Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le și mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române și s-a început procedura prealabilă pentru anularea actului de concesiune, fiind publicat și afișat tabelul nominal. A fost citat titularul actului de concesiune, dar acesta nu s-a prezentat, fiind decedat și nicio altă persoană care să revendice calitatea de moștenitor, astfel că s-a anulat dreptul de concesiune.
Pârâta a menționat că reclamanta nu a făcut niciodată dovada că este moștenitoarea numitului, neprezentându-se pentru a solicita preschimbarea actului de concesiune pe numele său, conform procedurii prevăzute în Regulamentul cimitirelor le, simpla informare verbală a preotului paroh despre calitatea de moștenitor nefiind suficientă, astfel că, în evidențele parohiei, titular al actului de concesiune a rămas permanent numitul.
Prin sentința civilă nr.2428/23.04.2008, Judecătoria Sectorului 4 Bar espins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Cărămidarii de, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile Regulamentului pentru administrarea cimitirelor le și mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, care, în capitolul III art.13, prevede că locurile de înmormântare din cimitirele le sau mănăstirești se atribuie prin eliberarea unui act de concesiune, act care dă titularului numai dreptul de folosință asupra locului atribuit, acesta neputând fi înstrăinat decât în condițiile regulamentului.
Potrivit art.15 din același regulament, dreptul de concesiune asupra locurilor în folosință veșnică se poate transmite prin donație numai între soți sau către rude până la gradul IV și succesiune legală sau testamentară.
- cauză, parcela de la figura 2, locul 17, formată din două locuri de înhumare, a fost concesionată în anul 1946 prin actul de concesiune nr.1753 și, ulterior, s-a eliberat actul de concesiune nr.1584 pe numele concesionarilor, și.
Conform sentinței civile pronunțată la 12.10.1973 de Judecătoria Sectorului 5 B, cele două locuri au fost defalcate, astfel - 2/3 și - 1/3.
La data de 07.09.1974, a achitat suma de 600 lei pentru diferență de teren de 40 cm, astfel că aceasta are concesionată o suprafață de 3,21 mp.
Pentru defunctul, decedat la 25.08.1978, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.907/1978 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 5 B, în care s-a menționat că de pe urma acestuia a rămas un drept de concesiune asupra unui loc de veci în Cimitirul l Cărămidarii de, dobândit în timpul căsătoriei cu prima soție, iar unica moștenitoare a defunctului este fiica sa, reclamanta din prezenta cauză.
La data de 29.06.2003, Consiliul laî ncheiat un proces-verbal prin care s-a hotărât anularea concesiunii făcută tatălui reclamantei, având în vedere procesul-verbal și tabelul nominal din 01.01.2003 privind starea de părăsire și degradare a locurilor concesionate, invitația nr.24/12.03.2003 adresată titularului de a se prezenta la administrația cimitirului, chitanța nr.1409/15.05.1995 de plată a contribuției anuale, precum și publicațiile din presă privind prezența titularilor sau moștenitorilor la administrația cimitirului
Ulterior, la data de 25.09.2007, Consiliul laî ntocmit un proces-verbal prin care s-a concesionat locul de veci numitei.
a comunicat reclamantei faptul că s-au aplicat corect cerințele Regulamentului pentru administrarea cimitirelor le și mănăstirești și că poate să ceară parohiei aprobarea de ridicare a osemintelor celor doi înhumați pentru a fi reînhumate în alt cimitir.
Conform art.35 din regulament, menținerea în stare de neîngrijire a construcțiilor funerare, împrejmuirilor și mormintelor dovedește lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare și poate atrage anularea actului de concesiune, pentru ca, potrivit art.36, să se întocmească anual tabelul concesionarilor care au lăsat în părăsire locurile de înmormântare.
Sub aspectul procedurii, regulamentul prevede obligația parohiei de a înștiința pe concesionari, prin scrisoare recomandată, la ultimul domiciliu cunoscut, despre situația locurilor lor și să publice într-un ziar cotidian lista locurilor de înmormântare a căror concesiune urmează să se anuleze; în cazul în care, în termen de 90 de zile de la data afișării și încunoștințării, titularul concesiunii nu se prezintă, se clarifică situația locului de înmormântare, iar actul de concesiune este anulat de către consiliul parohiei.
- raport de aceste considerente, instanța a apreciat că pârâta a respectat procedura pentru anularea actelor de concesiune stabilită în Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le, astfel cum s-a constatat și de către, care a cercetat situația la Cancelaria administrativă a cimitirului l și, pe cale de consecință, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată.
- motivarea apelului, s-a arătat că art.12 alin.2 din Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le și mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române prevede ca lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare atrage anularea actelor de concesiune potrivit art.35-38; art.35 stipulează că "menținerea în stare de neîngrijire a construcțiilor funerare, împrejmuirilor și mormintelor dovedește lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare și poate atrage anularea actului de concesiune". Aceleași efecte juridice se produc și dacă titularii sau dobânditorii prin moștenire ori donație a dreptului de concesiune nu au voit să achite tarifele și taxele la care erau obligați, situație ce implică un act de voință voluntară, pe deplin conștient.
Prin asimilare cu prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a administrației cimitirelor și crematoriilor umane emis de Consiliul General al Municipiului B "se considera părăsire, menținerea în stare de neîngrijire a construcțiilor funerare, împrejmuirilor și mormintelor unde nu există niciun semn funerar (cruce, gard, candela etc.)".
A precizat apelanta că nu se poate susține că nu a dorit să achite taxele, lipsa sa de voință nefiind dovedită atâta timp cât există chitanțe pe numele său și nu a fost înștiințata despre neplata lor; daca era chemată, ar fi procedat la plata taxelor, așa cum de altfel, în momentul în care a găsit biletul, a reacționat imediat și l-a trimis pe nepotul său la Administrația pentru a rezolva problemele pe care le bănuia a fi în legătură cu plata.
De asemenea, a arătat că a făcut dovada față de Cărămidarii de a faptului ca este moștenitoarea numitului; la data de 09.12.1978 s-a deplasat personal și a adus la cunoștința Administrației Cimitirului că este moștenitoarea acestui loc de veci, preotul paroh făcând mențiune despre acesta pe spatele fotocopiei actului de concesiune și certificând prin semnătura și stampilă.
- speță nu poate fi vorba de lăsarea în părăsire a locului de înmormântare, atâta vreme cât pe acest loc sunt construite doua cripte zidite, o cruce de piatra, împrejmuite cu gard metalic de aproximativ 60 cm înălțime și prevăzut cu loc pentru băncuța (pozele depuse la dosarul cauzei nu pot constitui un mijloc de probă a susținerilor pârâtei cât nu există niciun element de identificare care să conducă la concluzia că este vorba despre acel loc de înmormântare). De altfel, atât reclamanta, cât si ceilalți membri ai familiei merg periodic, ca orice buni creștini ortodocși, la mormânt cu diverse ocazii (zile de naștere, comemorări, decese, zile de nume etc.).
A susținut că în cauză nu au fost respectate prevederile regulamentului.
Astfel, art.36 arătă că "starea de părăsire sau degradare se stabilește de către consiliul l sau consiliul economic care verifica anual și încheie un proces verbal de constatare ce se înscrie în registrul de evidență al cimitirului", fapt nedovedit de către consiliul l, întrucât nu sunt depuse procesele verbale încheiate în acest sens în perioada 1995-2003 sau vreun extras de registru din care să rezulte încheierea lor.
- acest tabel se indică și data la care s-a făcut cunoscut concesionarilor de a-și respecta obligațiile ce le revin, prin scrisoare recomandată la ultimul domiciliu cunoscut, precum și prin publicare într-un ziar cotidian, atrăgându-li-se atenția ca nerespectarea obligațiilor poate conduce la anularea concesiunii. - speță nu s-a dovedit cu niciun act că aceste dispoziții au fost îndeplinite; aceste anunțuri au un conținut general: " Cărămidarii de anunța concesionarii locurilor de veci din cimitirul l care nu au situația juridica lămurită și pe cei care au lăsat locurile în părăsire să se prezinte la Administrația Cimitirului l în zilele de, miercuri, joi, orele 16-19 pentru clarificări", ele nu fac referire la locul pe care îl deține reclamanta sau la autorul său,.
De asemenea, a precizat că lista locurilor de înmormântare a căror concesiune urmează să se anuleze, deoarece concesionarii le-au lăsat în părăsire, trebuie întocmită, separat, la începutul fiecărui an și afișată timp de 90 de zile la sediul cimitirului și la cancelaria parohiei, întocmindu-se procese verbale care vor fi înscrise în registrul de evidență al cimitirului.
Pe de altă parte, se cunoștea că era decedat pentru că, în conformitate cu prevederile art.10 din același regulament, parohiile și mănăstirile țin un registru special de evidență a locurilor de înmormântare menționând: parcela, rândul și locul de înmormântare, numele și prenumele concesionarului, numărul și data actului de concesiune, evenimente ulterioare (schimbarea concesionarului, înmormântări). Ca atare, în mod greșit procedura prevăzută de regulament a fost îndeplinită față de defunct.
La data de 05.12.2008, intimata-pârâtă Cărămidarii de a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.2428/23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, fără cheltuieli de judecată.
- motivarea întâmpinării a arătat că în speță sunt aplicabile numai prevederile Regulamentului pentru organizarea și funcționarea cimitirelor le și mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, și nicidecum cele ale Regulamentului de organizare și funcționare a administrației cimitirelor și crematoriilor umane, nici măcar prin analogie sau asimilare, întrucât proprietarul cimitirului l este Cărămidarii de și nu Primăria Municipiului
Pe de altă parte, edificarea unor cripte sau a unui gărduleț, la un anumit moment, nu reprezintă faptic îngrijirea mormântului propriu-zis, deoarece construcția acestora se realizează o singură dată, iar obligația de îngrijire este permanentă.
Dovada faptului că mormântul al cărui titular era numitul a fost lăsat în paragină ani de zile este făcută prin tabelele nominale cuprinzând concesionarii care nu au achitat contribuțiile de întreținere anuale și care au lăsat locurile în părăsire o perioadă mai mare de 7 ani din anii 1995 - 2003, unde numitul este nominalizat ca și concesionar care nu a plătit contribuțiile anuale și a lăsat în paragină locul de înmormântare mai mult de 7 ani.
- aceste tabele este menționat numitul, întrucât apelanta-reclamanta nu a făcut dovada față de Cărămidarii de a faptului că este moștenitoarea acestuia, neprezentându-se la parohie pentru a solicita preschimbarea actului de concesiune pe numele ei și nedepunând nicio cerere în acest sens, cu încălcarea procedurii prevăzută de art.15 din Regulamentul cimitirelor le.
- ceea ce privește plata contribuției anuale, ea este obligatorie pentru concesionarii locurilor de veci, achitându-se anual, nicidecum la momente aleatorii determinate de înhumarea unor decedați ai familiei.
Prin decizia civilă nr.208 din 11.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut prevederile art.35 din Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le și mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, conform cărora "menținerea în stare de neîngrijire a construcțiilor funerare, împrejmuirilor și mormintelor dovedește lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare și poate atrage anularea actului de concesiune". La aceleași efecte juridice conduc și următoarele situații"d) titularii sau dobânditorii prin moștenire ori donație a dreptului de concesiune nu au voit sa achite tarifele și taxele la care erau obligați".
Din prevederile legale menționate anterior rezultă că anularea actelor de concesiune poate fi consecința, pe de o parte, a lăsării în părăsire a locului de veci, iar, pe de altă parte, a neachitării taxelor datorate (situații alternative); în speță, anularea actului de concesiune al autorului apelantei reclamante a fost dispusă atât reținându-se că locul de veci era lăsat în părăsire, cât și faptul că nu fuseseră achitate taxele datorate din anul 1995.
Tribunalul a constatat că apelanta reclamantă nu a achitat taxele datorate din proprie voință, nefiind necesar a fi înștiințată de faptul că avea această obligație atât timp cât știa că este unica moștenitoare a autorului său. Prin răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriul atașat la fila 34 dosar fond aceasta a recunoscut neachitarea taxelor de întreținere dispuse de regulamentul la care s-a făcut referire anterior de la nivelul anului 1995 și, ca atare, în speță devine aplicabilă sancțiunea anulării pentru ipoteza reglementată de art.35 alin.2 lit.d din acest act.
Referitor la cel de al doilea motiv, instanța de apel a reținut că procedura prevăzută de art.15 din Regulamentul cimitirelor le impunea ca apelanta reclamantă să se prezinte la Parohie pentru a solicita preschimbarea actului de concesiune, cerere care trebuia să fie aprobată de Consiliul l în baza actelor justificative puse la dispoziția acestuia, respectiv certificatul de moștenitor.
Or, simpla informare verbală a preotului paroh despre calitatea sa de moștenitor nu era de ajuns pentru preschimbarea actului; în lipsa acestei cereri, în evidențele parohiei, titular al actului de concesiune a rămas permanent numitul, autorul apelantei reclamante.
De altfel, apelanta reclamantă nici nu a susținut faptul că ar fi respectat procedura arătată anterior și impusă de prevederile indicate mai sus, ci doar că a prezentat certificatul de moștenitor preotului paroh (ceea ce însă nu era suficient, prin raportare la art.15 din regulament).
- ceea ce privește motivul trei de apel, Tribunalul a constatat că nu se mai impune luarea acestuia în discuție, atât timp cât anularea actelor de concesiune poate fi consecința, pe de o parte, a lăsării în părăsire a locului de veci, iar, pe de altă parte, a neachitării taxelor datorate (situații alternative, iar nu condiții cumulative de anulare a actelor de concesiune); or, în speță, după cum s-a învederat în cadrul răspunsului la primul motiv de apel, apelanta reclamantă nu a achitat taxele impuse, iar acest aspect este suficient prin el însuși pentru a duce la anularea actului de concesiune.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
- motivarea recursului, recurenta a arătat, în primul rând, că în dreptul european obligativitatea motivării hotărârii judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Motivarea hotărârii poate suferi de trei vicii: să fie incompletă, inexactă și ineficientă și, ca urmare a acestor vicii, să fie inexistentă, astfel că devin incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Totodată, considerentele hotărârii trebuie să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și trebuie să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.
- concret, instanța a pronunțat o hotărâre fără a examina mijloacele de probă existente în dosar, în totalitatea lor și sub toate aspectele, și nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă existente la dosar - tabele, anunțuri din ziar.
- aceste condiții nu se poate aprecia că legea a fost corect aplicată raportului juridic dedus judecății, constatările de fapt ale tribunalului fiind insuficiente prin omiterea unor chestiuni de genul celor învederate de reclamantă.
Conform rolului său activ, atunci când este posibilă o verificare a stării de fapt pe baza altor probe - în speță, procese verbale de constatare a lăsării în părăsire, extrase de registru, tabele complete în acord cu prevederile regulamentului invocat și pretins a fi aplicat, lista locurilor de înmormântare ce urmează a fi anulate, instanța nu era scutită de obligația de a stabili adevărul prin administrarea lor.
Întrucât tribunalul a analizat cauza numai din punct de vedere al justificării aplicării sancțiunii, nu și raportat la corecta sa aplicare, hotărârea este susceptibilă de modificare (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
- al doilea rând, recurenta a precizat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea proceselor verbale încheiate de Cărămidarii de la 29.06.2003 și 25.09.2003, întrucât acestea nu îndeplinesc condiția de formă pentru aceste acte. - acest sens, în conținutul lor nu se arată numele membrilor Consiliului l de la Cărămidarii de, nici funcția pe care o dețin, în încheiere apărând doar niște semnături indescifrabile.
Pârâta nu a dovedit lăsarea în paragină a locului de înmormântare și nici reaua credință a reclamantei privind neplata taxelor, după cum, de altfel, nu a probat nici îndeplinirea procedurii prealabile pentru anularea unui act de concesiune, prevăzută la art.36-37 din Regulamentul pentru administrația cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
Sub acest aspect, ca și instanța de fond, tribunalul nu a analizat cererea reclamantei decât din punctul de vedere al motivelor de anulare a concesiunii, recunoscând în considerente că a pornit în analiza motivelor de apel d e la prevederile art.35 din Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, considerând astfel că recunoașterea cu privire la neplata taxelor datorate conduce la aplicarea sancțiunii anulării concesiunii; instanța de apel a ignorat, în acest context, declarația reclamantei cu privire la vârsta înaintată și imposibilitatea deplasării acesteia pentru achitarea taxelor aferente concesiunii.
Din cuprinsul art.36 din Regulament rezultă chiar și obligația parohiei de a încunoștința concesionarii de a-și respecta obligațiile ce le revin potrivit regulamentului invocat, atrăgându-li-se atenția că nerespectarea lor conduce la anularea actului de concesiune.
- tabelul concesionarilor care au lăsat în părăsire locurile de înmormântare trebuie să se indice și data la care s-a făcut cunoscut acestora necesitatea de a-și respecta obligațiile ce le revin.
- acest context, pentru cele arătate anterior, recurenta a susținut că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită astfel cum a fost stabilită de art.36 și 37 din Regulament, tribunalul nefăcând, de altfel, nicio referire la criticile formulate în acest sens.
Pârâta, prin întâmpinare, vorbește doar de publicarea și afișarea la sediul parohiei a tabelului nominal, nu și a listei cerută de regulament referitoare la concesionarii care nu au achitat taxa de întreținere la cimitirul l și au lăsat locurile în părăsire o perioadă mai mare de 7 ani, tabel necesar a fi întocmit în baza art.36 din regulament, în urma constatărilor făcute de către consiliul l, anual, înscrise în procese verbale și consemnate în registrul de evidență al cimitirului, spre deosebire de lista cerută de dispozițiile art.37 din regulament, care va menționa parcela, rândul și numărul locului de înmormântare, numărul și data actului de concesionare ce urmează a fi anulat, precum și numele și prenumele concesionarului.
- speță, nu au fost înfățișate instanței aceste procese verbale anuale de constatare, nici vreun extras de registru cu aceste mențiuni ori lista locurilor de înmormântare a căror concesiune urmează să se anuleze în conformitate cu prevederile art.37.
Dispozițiile din art.37 alineat ultim referitoare la publicarea într-un ziar cotidian a listei locurilor de înmormântare a căror concesiune urmează să se anuleze sunt imperative cu privire la actul ce se cere a fi publicat, nefiind motive de a restrânge sau extinde aplicarea normei legale.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că anunțurile intimatei au un conținut general, fără să facă referire la locul pe care îl deține reclamanta ori la autorul său,. Nerespectând dispozițiile din regulament privind acest anunț publicat de parohie, procedura este neîndeplinită și, ca atare, este nul și procesul verbal de anulare a concesiunii lui, cât și procesul verbal de reconcesionare a locului de veci către o altă persoană.
A mai arătat reclamanta că nici tabelele referitoare la dovada faptului că mormântul a fost lăsat în paragină, afișate la sediul parohiei, nu respectă condițiile prevăzute de regulament în art.36, astfel încât actele menționate anterior nu pot fi anulate.
Instanța de apel, susținând că, "simpla informare verbală a preotului paroh despre calitatea reclamantei de moștenitor nu era de ajuns pentru preschimbarea actului", reține că certificarea prin semnătura și ștampila Parohiei Cărămidarii de a noii defalcări a concesiunii de către preotul paroh, la două luni după emiterea certificatului de moștenitor, nu are putere doveditoare, fiind o simplă informare verbală.
- drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Cărămidarii de a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A arătat intimata că recurenta invocă în mod greșit prevederile art.3041Cod procedură civilă, având în vedere că în cauză a fost exercitat împotriva hotărârii instanței de fond apelul, iar o eventuală calificare a căii de atac, alta decât cea formulată de, nu a fost pusă în discuția părților.
Referitor la aplicarea art.304 pct.7 Cod procedură civilă, intimata a susținut că hotărârea recurată este motivată în detaliu, pe baza probelor administrate, în raport de prevederile Regulamentului pentru organizarea și funcționarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, singurul act normativ care reglementează regimul juridic al locurilor de înmormântare din cimitirele unităților de cult ortodoxe.
- mod legal tribunalul a reținut că au fost încălcate nu numai prevederile imperative prin care se stipulează că "menținerea în stare de neîngrijire a construcțiilor funerare, împrejurimilor și mormintelor" dovedește lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare și poate atrage anularea actului de concesiune, ci și cele prevăzute de art.35 lit.d din Regulament, prin care se arată că la aceleași efecte juridice conduce și situația în care titularii sau dobânditorii prin moștenire sau donație a dreptului de concesiune nu au voit să achite tarifele și taxele la care erau obligați, aspect pe care reclamanta l-a recunoscut la interogatoriul administrat ca probă în fața instanței de fond (nu a plătit taxele aferente locului de veci începând cu anul 1995).
Faptul că procedura de notificare și anulare a actului de concesiune al cărui titular era s-a făcut împotriva acestuia este o consecință a lipsei de interes a reclamantei, din moment ce aceasta nu s-a prezentat la Cărămidarii de pentru a cere preschimbarea actului de concesiune pe numele ei, cum prevede regulamentul în art.15.
Necunoașterea dispozițiilor acestui act normativ nu poate fi invocată, întrucât chiar pe actul de concesiune pe care îl deține reclamanta, al cărui titular a fost, sunt specificate obligațiile concesionarului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
- speță, nu sunt incidente prevederilor art.3041Cod procedură civilă, întrucât recursul putea fi analizat din perspectiva acestui text de lege doar în situația în care era declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu se atacată cu apel. Or, sentința civilă nr.2428/23.04.2008, prin care Judecătoria Sectorului 4 Bar espins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Cărămidarii de, ca neîntemeiată, a fost apelată, iar Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, prin decizia civilă nr.208 din 11.02.2009, a soluționat, potrivit art.296 Cod procedură civilă, calea de atac exercitată. Pe de altă parte, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată este constatarea nulității absolute a unor acte emise de intimată, ce produc efecte juridice prin intrarea lor în circuitul civil, iar o astfel de acțiune este supusă controlului judiciar atât în apel, cât și în recurs.
Totodată, Curtea are în vedere că, potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
- situația de față, instanța de recurs nu poate să analizeze cauza sub toate aspectele, ci numai prin prisma celor invocate de recurentă și care pot fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, la pct.7 și 9.
Cu referire la prima critică, prin raportare la dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, se poate aprecia că, pe de o parte, decizia recurată este motivată în fapt și în drept, iar, pe de altă parte, că aceasta nu cuprinde considerente contradictorii ori străine de natura pricinii. Tribunalul, făcând trimitere la situația de fapt ce rezultă din probele administrate, la dispozițiile din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, act normativ aplicabil în cauză, a răspuns motivelor de apel formulate de apelanta - reclamantă.
Astfel, instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că anularea unui act de concesiune poate fi consecința fie a lăsării în părăsire a locului de veci, fie a neachitării taxelor datorate pentru acesta, situații alternative reglementate de art.35 din Regulamentul pentru administrarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
Reținând faptul neplății sumelor datorate, precum și lipsa de diligență a reclamantei cât privește înscrierea sa în evidențele parohiei, prin preluarea concesiunii în urma solicitării exprese a celui ce a moștenit un astfel de drept de folosință, tribunalul a considerat că nu se mai impune a fi luate în discuție și celelalte aspecte sesizate prin cererea de apel, ceea ce nu înseamnă însă că decizia recurată nu respectă exigențele impuse de art.261 pct.5 Cod procedură civilă, aspect de natură să facă imposibilă cenzurarea sa în recurs și, drept consecință, aplicarea prevederilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Verificarea situației de fapt a fost realizată de ambele instanțe de fond, însă identificarea unei singure cauze ce justifica anularea actului de concesiune făcea de prisos analiza altor probe, și anume cele referitoare la procedura urmată de pârâtă, astfel că soluția adoptată de tribunal nu implică lipsa rolului activ al instanței, astfel definit de reclamantă.
Criticile susținute de recurentă prin prezenta cale de atac, în ceea ce privește fondul cauzei, pot fi examinate în raport de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmând a verifica în continuare dacă hotărârea pronunțată de tribunal este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
- speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate nulitatea procesului verbal încheiat de către Consiliul l al Parohiei Cărămidarii de la data de 29.06.2003 și, pe cale de consecință, nulitatea procesului verbal încheiat de același consiliu la 25.09.2003, în considerarea faptului că s-a reținut greșit, prin hotărârea de anulare a concesiunii, menținerea în stare de neîngrijire a locului de veci concesionat lui, așadar prin raportare la prevederile art.35 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române. - aceeași hotărâre emisă de către Cărămidarii de s-a stabilit în mod eronat că reclamanta nu a voit să achite taxele la care era obligată dobândind locul de veci de la tatăl său.
S-a susținut și nerespectarea procedurii prealabile de înștiințare a concesionarilor cu probleme prin scrisoare recomandată la ultimul domiciliu cunoscut, precum și prin publicarea într-un ziar cotidian de largă circulație. Din moment ce reclamanta nu a fost înștiințată, deși exista pe chitanțele de plată numele și adresa sa, precum și nota preotului paroh ce confirma calitatea acesteia de posesoare a locului de veci, procesul - verbal de anulare a concesiunii este nul și, în consecință, și procesul verbal de concesionare către.
Nulitatea proceselor verbale contestate de reclamantă a fost invocată și pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, întrucât partea introductivă, ce se referă la "subsemnații, membrii ai Consiliului l de la Cărămidarii de ", nu cuprinde numele și prenumele, precum și funcția pe care o dețin aceștia, ci doar niște semnături indescifrabile.
Curtea constată că, în baza actului de concesiune nr.1584/1964, eliberat de Cărămidarii de, autorul reclamantei, a dobândit dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul l Cărămidarii de din B, însemnat pe plan la nr.17, în dimensiuni de 2x3=6 mp. fig.2,
- anul 1978, la 9 decembrie, pe acest act de concesiune a fost făcută o mențiune, purtând ștampila parohiei, din care reiese că se defalcă concesiunea conform certificatului de moștenitor nr.907/1978 emis de Notariatul de Stat Local sector 5 către și. Totodată, consemnarea privește și faptul că rectificarea nu s-a făcut pe actul original.
Certificatul de moștenitor nr.907/1978 eliberat după defunctul probează faptul că reclamanta este moștenitoarea acestuia.
Prin procesul - verbal încheiat la 29.06.2003 s-a aprobat anularea concesiunii lui pentru locul de veci deținut în baza actului de concesiune nr.1584, reținându-se că procesul-verbal, cât și tabelul nominal întocmit la 01.01.2003 certifică starea de părăsire și degradare a locului concesionat, că a fost emisă o invitație către pentru a se prezenta acesta la administrația cimitirului, înregistrată la 24.03.2003, că a fost efectuată procedura publicării, prevăzută de regulament, și că ultima chitanță de plată pentru taxa aferentă locului de veci, purtând numărul 1409, fost emisă la 15.05.1995.
Acest proces - verbal este semnat de preotul paroh și de membrii consiliului l, fără a se indica numele în clar ale acestora.
Potrivit procesului verbal încheiat la 25.09.2003, concesionarea locului de veci în cauză a fost făcută în favoarea doamnei.
Conform art.15 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, dreptul de concesiune asupra locurilor atribuite în folosință veșnică se poate transmite prin donație și succesiune legală sau testamentară, iar, potrivit art.16 din regulament, actul de concesiune a locurilor de înmormântare se eliberează pe numele titularului sau - în cazul dobândirii prin donație sau succesiune - pe numele dobânditorilor, la cererea lor sau a reprezentantului autorizat al acestora.
Art.35 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române stipulează că menținerea în stare de neîngrijire a construcțiilor funerare, împrejmuirilor și mormintelor, dovedește lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare și poate atrage anularea actului de concesiune. La aceleași efecte juridice conduce și situația în care titularii sau dobânditorii prin moștenire ori donație a dreptului de concesiune nu au voit să achite tarifele și taxele la care erau obligați potrivit regulamentului.
- cauză, față de situația de fapt deja stabilită de tribunal, asupra căreia instanța de recurs nu poate face verificări cât timp dispozițiile art.304 pct.11 Cod procedură civilă au fost abrogate, s-a reținut că reclamanta nu a achitat cu rea - voință taxele datorate pentru locul de veci din Cărămidarii de, pe de o parte, pentru că nu a solicitat, conform art.16 din regulament, eliberarea pe numele său a actului de concesiune (simpla informare a preotului paroh, neurmată de emiterea unui alt act de concesiune neavând nicio relevanță juridică), iar, pe de altă parte, pentru că nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau în calitate de dobânditor al locului de veci, înscrise în actul de concesiune.
Astfel, recunoașterea cu privire la neplata taxelor datorate conduce la aplicarea sancțiunii anulării concesiunii.
Consemnările din procesul verbal contestat, cel încheiat la 29.06.2003, fac trimitere și la această împrejurare de fapt, de ultimă plată a taxelor aferente locului de veci realizată în anul 1995, situație necontestată de recurentă decât prin raportare la vârsta sa, ceea ce nu exclude însă propria culpă.
Faptul că prin procesul - verbal de anulare a concesiunii lui se reține și existența tabelului nominal ce certifică starea de părăsire și degradare a locului concesionat, precum și modalitatea de efectuare a procedurii cerută de regulament pentru anularea concesiunii, conform art.36 - 39, aspecte ce nu au fost analizate de tribunal, nu face decât să confirme că pârâta nu a respectat dispozițiile legale și că identificarea uneia dintre situațiile menționate era suficientă, prin ea însăși, să conducă la anularea actului de concesiune deținut de autorul reclamantei.
- consecință, soluția tribunalului este legală, caz în care nu se poate reține incidența prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, singura critică ce ar mai fi de analizat vizând doar îndeplinirea cerințelor formale pentru actele contestate de reclamantă, respectiv procesele verbale încheiate la 29.06.2003, respectiv 25.09.2003.
Cu referire la acestea, reclamanta a arătat că în cuprinsul lor nu sunt indicate numele și prenumele persoanelor semnatare și nici funcția lor.
Curtea reține că nulitatea invocată de recurentă nu rezultă din conținutul Regulamentului pentru administrarea cimitirelor le și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române și, în plus, chiar și într-un astfel de caz, că aceste procese verbale sunt semnate de preotul paroh, în calitate de președinte și de membrii Consiliului l și fac dovada deplină a celor consemnate până la înscrierea în fals.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.208 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Cărămidarii de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.208 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă DE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/02.03.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 4. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
