Anulare act. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.148/
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 520 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 4494/2006), având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat conform împuternicirii avocatiale nr.4/2008 depusă la dosar, celelalte părti.
Procedura este legal îndeplinită în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța constată cauza în stare de judecată,declară dezbaterile închise și conform art.150 Cod pr.civilă acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentului, având cuvântul își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, arată că decizia recurată cuprinde motive contradictorii - art.304 pct.7 Cod pr.civilă.Consideră că instanța de apel a procedat la trunchierea și selectarea probelor cauzei pentru interpretarea voit denaturată a acestora. Referitor la adeverința medicală eliberată la data de 18.02.2004, instanta de apel a retinut doar anumite precizări -, astfel că această probă - actul medical - nu este întocmit cu respectarea normelor legale în materie -Legea nr.487/2002, OG nr.1/2000, Ordinul Comun al Ministerului Justiției și a Ministerului Sanatatii nr.1134/C/225/2000. Diagnosticul "dementă senilă" dat de medicul de familie constituie o probă nelegală prin care s-a anulat proba legală.O altă probă refuzată tacit este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.633/ 19.02.2004 de BNP unde se arată că a fost rectificat prin încheierea nr.1260/23.02.2004 emisă de BNP, această din urmă încheiere fiind dovada concursului de infractiuni comise de pârât, notar și martorul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.520/2007 a tribunalului Constanta în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare nr.633/2004 întocmit de
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8718/25.09.2006 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 633 autentificat la data de 19.02.2004 de BNP.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 633/19.feb.2004 (fila 19-20), autentificat de Notarul Public, numitul (tatăl reclamantului ) a vândut pârâtului cota indiviza de 5/8 din construcția situate în mun. C,-, jud. C compusă din trei camere și dependințe, având o suprafață construitâ la sol de 89,17.
Totodată prin aceste contract s-a transmis și dreptul de folosință asupra cotei indivize de 5/8 din terenul aferent construcției în suprafață totală de 160. teren aflat în proprietatea statului și atribuit în folosință veșnică.
Contractul este semnat indescifrabil în dreptul vânzatorului și poartă o amprentă digitală (fila 19 verso).
Prin încheierea de autentificare nr. 633/19.02.2004 (fila 20), Notarul Public arată căs-a deplasatîn mun. C,-, jud. C, unde "a găsit și identificat de . și netransportabil, care după citirea actului a consimțit la autentificarea prezentului înscris".
Din adresa din data de 13.09.2006 a Dr. emisă la solicitarea instanței, rezultă că la data de 21.01.2004 (actul a fost încheiat la data de 19 feb.2004 ), (vânzatorul) a fost dignosticat cu diagnosticul prezumtiv de demență senilă, dândui-se pentru aceasta trimitere pentru un consult de specialitate la serviciul psihiatrie.
Din fișa de consultații medicale nr. 2077/2003 a numitului născut la data de 20.07.1921, reyultă că acesta la data de 21.01.2004 în vârstă de 83 de ani suferea de insomnii; avea tulburări de comportament, era confuz, dezorientat tempore spațialfiind diagnosticat cu demență senilă, prescriindu-se totodată diazepam și eliberându-i-se billet de trimitere la serviciul psihiatrie.
La data de 28.02.2004 din aceeași fișă de consultații medicale rezultă "decedat, insuficiență cardio-respiratorie; demență senilă".
Din declarația martorului rezultă că:
- numitul (vânzatorul) nu avea discernământ întrucât nu se putea vorbi cu el.
- Înainte de deces, cu câteva zile(actul a fost încheiat chiar cu câteva zile înainte de deces )bătrânul era într-o stare avansată de boală, tragea să moară și i se ținea lumânarea în așteptarea morții, acesta revenindu-și totuși din când în când.
- Comunicarea cu defunctul se făcea cu voce tare întrucât nu auzea bine, martorul auzind convorbirile din camera alăturată în care locuia.
- Acesta nu a avut cunoștință de încheierea vreunui contract de vânzare cumpărare.
Din declarația martorei rezultă că:
- ultima dată l-a văzut pe defunctul în urma cu aproximativ 6 luni înainte să moară;
- acesta era la poartă și i-a cerut să-i cumpere o pâine întrucât nu era nimeni acasă.
- Cu această ocazie, a avut o scurtă discuție însă exprimarea defunctului nu era coerentă în sensul că începea o frază pe care nu o termina și trecea la alta, lucru pe care martora l-a pus pe seama bătrâneții.
Din acestea, rezultă cu prisosință că defunctul nu era în deplinătatea facultăților mintale la data la care a fost încheiat acul de vânzare- cumpărare (19.02.2004), lucru subliniat de medicul încă din 21.01.2004 anterior încheierii acestuia.
De altfel, din fișa medicală rezultă că la nici zece zile de la încheierea contractului de vânzare cumpărare (28.02.2004), acesta a decedat.
Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 948 alin.2; 949.civ.urmează a dispune anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 633/19.02.2004 întocmit de Notarul Public.
În privința probelor administrate la solicitarea pârâtului, instanța urmează a constata că acestea nu prezintă relevanță în cauză;
Astfel, adeverința medicală (filele 29; 55; 69; 77; 83) eliberată de dr. - medic primar psihiatru avută în vedere de notar la încheierea contractului de vânzare cumpărare este un act întocmit ad hoc cu o zi înainte de perfectarea vânzării, respectiv 18.02.2004 șinu este întocmit în condiții de legalitate.
Astfel, din conținutul lui nu rezultă localitatea unde s-a încheiat și unitatea sanitară emitentă; în schimb, poartă o ștampilă neînsoțită de o semnătură din care rezultă "Ministerul Transporturilor - Dispensarul Policlinic - Cabinet Psihiatrie".
Conținutul adeverinței (tip) nu este adecvat actului ce urma a se întocmi respectiv la rubrica din care trebuia să rezulte boala de care suferea pacientul, medicul a scris " psihic corespunzător vârstei", iar la rubirca recomandări se menționează "discernământ prezent".
Din conținutul acesteia mai rezultă că a fost eliberată spre a servi la notariat.
Aptitudinea unei persoane de a deveni titular de drepturi și obligații nu are cum să fie echivocă.
Aceasta este o aptitudine:
- generală, întrucât privește toți subiecții care o au;
- și abstractă întrucât se referă la o întreagă categorie de subiecți (cei care pot deveni titulari de drepturi și obligații) și nu la însușirile particulare ale unui subiect.
Aceasta aptitudine poate fie să existe, fie să nu existe.
O a treia posibilitate nu poate exista (tertium non datur).
Așadar, a spune că o persoană este "aptă psihic corespunzător vârstei" în vederea încheierii unui act (adeverința s-a întocmit în scopul de a servi la notariat) este un sofism adică un raționament greșit prezentat însă de așa manieră încât să pară adevărat.
Este de observat totodată faptul că medicul psihiatru a încercat să evite în mod elegant a se pronunța în mod tranșant cu privire la capacitatea psihică a persoanei examinate, adeverința putând fi folosită practic în ambele sensuri.
Cu privire la faptul că în adeverință s-a precizat că persoana examinată ( ) are discernământul prezent este iarăși un sofism construit de medic.
Acest lucru reiese din faptul cănoțiunea de "discernământ" în limbajul de specialitate are o cu totul altă semnificație decât cea din limbajul comun;
Subliniem în acest sens faptul că adeverința este eliberată de un medic primar (deci cu o anumită vechime) psihiatru care cunoaște în detaliu semnificația termenilor și noțiunilor de specialitate și nu de un extraneu, un profan - străin prin urmare de profesia de medic psihiatru.
Astfel, prin discernământ în limbajul de specialitate înțelegem acea componentă a capacității psihice, care se referă la o faptă anume și din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conținutul și consecințele acestei fapte;
Acest lucru rezultă din prevederile art. 5 lit.k din Legea 487/2002 cu modificările ulterioare - legea sănătății mintale și a persoanelor cu tulburări psihice.
Ne întrebam așadar oare cu privire la ce fapta anume (concretă) a constatat medicul că are discernământul prezent;
Este evident în ciuda faptului că adeverința a fost eliberată în scopul de a fi folosită la notariat ca medicul primar psihiatru nu putea spune că avea discernământul prezent la data de 18.02.2004 - data eliberării adeverinței - cu privire la actul de vânzare cumpărare ce s-a încheiat a doua zi respectiv la data de 19.02.2004.
În realitate, nu discernământul persoanei trebuia constatat în speță, ci capacitatea psihică a acesteia, adică atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activități specifice, noțiune ce este definită de art.5 lit.h din Legea nr. 487/2002 cu modificările ulterioare - legea sănătății mintale și a persoanelor cu tulburări psihice.
Din compararea celor două noțiuni constatăm că între ele există relația de la parte la întreg în care discernământul este partea, iar capacitatea este întregul.
De asemenea, "capacitatea psihică este o noțiune generală și abstractă", pe când "discernământul " este o noțiune particulară și concretă.
Pentru a determina însă capacitatea psihică a unei persoane, legiuitorul a prevăzut o procedură specială ce nu intră în competența unui medic primar psihiatru fie ele chiar titularul unui cabinet psihiatric din cadrul Dispensarului Policlinic C pendinte de Ministerul Transporturilor.
Din cele ce vor urma, va rezulta condițiile de nelegalitate ale eliberării adeverinței antamate la începutul expunerii.
Astfel, stabilirea capacității psihice a unei persoane în vederea încheierii unui act juridic nu se face de către un medic psihiatru, ci prin intermediul unei instituții de medicină legală, de către o comisie alcătuită dintr-un medic legist și doi medici psihiatri din care medicul legist este președintele comisiei.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OG1/2000 republicată privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, "activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter științific organelor de urmărire penală instanțelor judecătorești, precum și la cererea persoanelor interesate, în soluționarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind cu mijloace specifice prevăzute de lege la stabilirea adevărului".
De asemenea, potrivit art. 4 din același act normativ "instituțiile de medicină legală sunt singurele unități sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum și alte lucrări medico-legale".
Potrivit dispozițiilor art.15 lit.d din secțiunea a III-a (reguli generale privind examinările medico-legale) din Ordinul Comun al Ministerului Justiției și al Ministerului Sănătății nr. 1134/C/255/2000 pentru aprobarea normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale publicat în Of. nr. 459/19.05.2000, "examinările meico-legale în vederea eliberării certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, se referă la: constatarea capacității psihice, în vederea stabilirii capacității de exercițiu necesare pentru întocmirea unor acte de dispoziție și în cazul ilor netransportabili, cu suferințe evolutiv letale sau aflați în stare gravă în condiții de spitalizare."
Dispozițiile următoare din același ordin sunt complementare astfel:
Art. 26 stipulează:
"Constatarea și expertiza medico-legală referitoare la persoane în viață, efectuate la cererea organelor judiciare, constau în examinări clinice și complementare radiologice, hematologice, serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice și altele, putând avea ca obiect (lit.e) constatarea capacității psihice".
Art. 27 stipulează:
(1) Comisia de expertiză se constituie în mod obligatoriu în cazurile în care legea prevede expres acest lucru, precum și când are ca obiect:
a) evaluarea capacității psihice a unei persoane, în scopul stabilirii elementelor necesare pentru aprecierea responsabilității penale sau a responsabilității civile;
Art. 28 stipulează:
(1) Expertiza medico-legală psihiatrică se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei, în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist, care este președintele comisiei,și 2 medici psihiatrici. Aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinelor medico-legale."
Așadar în mod nelegal medicul primar psihiatru a emis adeverința din data de 18.02.2004 spre a servi la notariat când în realitate nu avea această competență, aceasta aparținând unei comisii alcătuite dintr-un medic legist si doi medici psihiatrici ce funcționează în cadrul unei instituții medico-legale mai mare în grad decât un cabinet medico-legal.
Pentru aceste motive, instanța de fond, nu poate lua în considerare acest mijloc de probă.
Nici declarația martorului ( notarul ce întocmit actul ) - fila 63 nu poate lua în considerare întrucât este data pro domo sua adică în folosul sau spre a servi la menținerea actului întocmit chiar de el;
Mai mult, notarul public în calitate de specialist al dreptului avea obligația în cazul în care va avea dubii asupra capacității psihice ( si acest lucru rezultă chiar din declarația sa - fila 63) sa solicite părților un certificat medico- legal privind capacitatea psihică a vânzătorului și nu să se mulțumească cu o adeverință emisă de un medic psihiatru, adeverința care trebuie să știe ca a fost emisă în condiții de nelegalitate.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie, arătând că pentru a ajunge la soluția adoptată instanța de fond a avut în vedere numai probele administrate în susținerea acțiunii, de către reclamant, în timp ce probele administrate de către pârât în combaterea susținerilor reclamantului, au fost înlăturate nejustificat.
Legal citat, intimatul si-a exprimat prin întâmpinare poziția procesuală față de prezentul apel, solicitând respingerea apelului, ca nefundat.
În cauză la judecata în apel s-a administrat proba cu înscrisuri, reprezentând copii ale fișei de observație clinică emisă de către medicul de familie pe numele defunctului.
Solutionând apelul, Tribunalul Constantaa pronunțat decizia civilă nr.520 din 15 noiembrie 2007, prin care a admis apelul formulat de apelantul-pârât împotriva serntintei civile nr.8718 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanta, în contradictoriu cu.
A fost schimbată în tot sentința civilă nr.8718 din 25 septembrie 2006 în sensul că a fost respinsă ca nefondată actiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.633 din 19 februarie 200 de către BNP cu privire la înstrăinarea coteri indivize de 5/8 din imobilul situat în Constanta,- judetul Constanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanta de apel a retinut că defunctul, în timpul vietii sale, și-a exprimat consimțământul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar în acel moment avea discernământul prezent, astfel încât consimțământul a fost valabil exprimat.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost respectate dispozițiile art.948 Cod civil.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.520 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constantaa declarat recurs recurentul-reclamant ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că în mod gresit instanta de apel a retinut că defunctul avea discernământ în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare.
Acesta suferă de dementă senilă, fapt pentru care nu și-a exprimat consimțământul la încheierea actului, act care este lovit de nulitate.
La pronunțarea hotărârii, instanta de apel nu a analizat toate probele administrate în cauză, ea le-a analizat și evaluat trunchiat.
Din analiza întregului probatoriu rezultă că defunctul nu avea discernământ în momentul încheierii actului, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și mentinerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Toate actele juridice trebuie încheiate cu respectarea condițiilor cerute de lege pentru validitatea lor. Nerespectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - lipseste actul juridic de eficacitate și din această cauză nu poate fi realizat scopul pentru care s-a încheiat. Despre un asemenea act spunem că este unul de drept sau anulabil, nulitatea fiind o sanctiune civilă care lipseste actul juridic de efectele pe care ar fi trebuit să le producă.
Nulitatea se îndreaptă împotriva efectelor actului juridic, nu a actului ca atare, pentru că nu actul în sine, ci efectele lui contravin legii.
Aprecierea efectelor trebuie făcută în raport cu momentul încheierii actului, de unde concluzia că nulitatea este determinată de cauze existente în momentul încheierii actului juridic, acestea fiind absolute și relative.
Nulitățile absolute sunt determinate de lipsa unui element esential al actului juridic (consimțământ, obiect, cauză, formă) fie de nesocotirea unei dispoziții imperative și prohibitive a legii și a regulilor de convietuire socială.
relative sunt determinate de două cauze: consimțământul uneia dintre părti a fost vicitat prin eroare, dol, violentă și incapacitatea de exercitiu a uneia dintre părti.
Indiferent de natura nulității, ea trebuie să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească și sub acest aspect toate sunt nulități juridice.
În cauza dedusă judecătii, reclamantul în contradictoriu cu a învestit Judecătoria Constanta cu o actiune în anularea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.633 din 19 februarie 2008 de către BNP, pentru cota de 5/8 din imobilul situat în Constanta,-, întrucât defunctul, în timpul vietii în calitate de proprietar neavând discernământ nu și-a dat consimțământul la încheierea actului (declaratiile martorilor audiati în cauză coroborate cu actele medicale existente la dosarul de fond), rezultă că la data încheierii actului - 9 februarie 2004 în vârstă de 83 de ani suferea de dementă senilă și după 10 zile a decedat - cauza decesului - insuficientă cardio-respiratorie; dementă senilă.
Înainte de deces și de încheierea actului, boala de care suferea bătrânul era într-o stare avansată, nu comunica cu cei din jur - în concluzie nu era în deplinătatea facultăților mintale.
În aceste condiții se constată că el nu și-a dat consimțământul la încheierea actului de vânzare-cumpărare - una din condițiile esentiale pentru validitatea actului.
una din condițiile de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate (relativă), fapt retinut în mod corect de către instanta de fond.
În mod gresit, instanta de apel a retinut că la încheierea actului de vânzare-cumpărare au fost respectate întocmai dispozițiile art.948 Cod civil, făcând abstractie de probele administrate în cauză.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va admite recursul declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.520 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta.
Va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de pârâtul și va mentine hotărârea pronunțată de Judecătoria Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 520 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 4494/2006.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul și mentine solutia instantei de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 12 mai 2008.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./24.06.2008
Tehnored.gref.- 24.06.2008
4 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
