Anulare act. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 149
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 10 februarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- ---- JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - JUDECĂTOR 3: Sorina
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâții, IA, împotriva deciziei civile nr.230 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, avocat pentru intimatul-chemat în garanție notar Public " " și, legitimată cu seria - nr.- eliberat la data de 19.05.2005 de către SPCLEP B, moștenitorul defunctei.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect anulare act, procedura este completă fiind realizată prin publicitate în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant.
Avocat a depus la dosar declarația autentificată sub nr.325/9.02.2010 prin care numita declară că nu a făcut niciun fel de act de acceptare expresă a succesiunii rămasă după defuncta ei mamă, în xerocopie certificatul de deces și acte de stare civilă din care rezultă că este fiica defunctei. De asemenea, precizează că a încetat mandatul de reprezentare față de numita, prin deces. Alte cereri nu mai are de formulat.
la solicitarea instanței arată că nu dorește să accepte succesiunea.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, motivat de faptul că nu mai au de formulat cereri noi, solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că a invocat nulitatea unei decizii a Tribunalului Bacău pentru că instanța de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel considerând în mod firesc că pârâta este în termenul de apel însă prin încheiere a anulat apelul deși nu a existat nicio cerere expresă de apel. Au fost depune numai motivele de apel și o precizare prin care se arăta că declararea apelului se face împotriva sentinței 5486 și nu împotriva deciziei 148/2004. Instanța de apel nu a analizat atent calitatea pe care a dobândit-o pârâta în urma exercitării recursului mai ales că avea deja un drept câștigat și nu trebuia să mai promoveze apel, dar după ce s-a pronunțat încheierea prin care s-a stabilit că pârâta este în termenul de declarare a apelului, aceasta a declarat apel pe care l-a introdus la instanța de fond. Astfel, în cauză trebuiau depuse numai motivele de apel deoarece pârâta dobândise calitatea de apelantă prin decizia Curții care a trimis cauza spre rejudecare, în apel. Consideră că se impune a se constata calitatea pârâtei de apelantă și nulitatea hotărârii, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare.De asemenea, instanța de apel mai comite o greșeală cu privire la calitatea de apelată a pârâtei ca urmare a admiterii în principiu a cererii de aderare la apel, pentru că odată ce s-a admis această cerere pârâta a dobândit calitatea de apelantă. Pe fondul cauzei, instanța de apel nu a analizat în profunzime motivele de apel cât și probele depuse la dosar și a constatat că pârâta nu a fost de bună-credință la achiziționarea apartamentului pentru că nu a ținut cont de faptul că la cartea financiară era depusă o opoziție la vânzare. Singura modalitate de a verifica dacă un bun este grevat de sarcini, este extrasul de carte funciară astfel că nu se poate reține în sarcina pârâtei că nu a verificat situația bunului ce urma a fi cumpărat, atât timp cât la cartea funciară nu era nicio înregistrare cu privire la apartament. În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea soluției dată de instanța de apel, admiterea apelului, iar pe fond respingerea acțiunii în anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursurilor, recursul promovat de este nefondat, hotărârea dată în apel este legală și temeinică, respingerea apelului de către instanța de apel a fost o respingere corectă și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că recurenții nu pot beneficia de prezumția de cumpărători de bună-credință pentru că nu au depus toate diligențele pentru a afla de situația apartamentului înainte de a fi cumpărat. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat având cuvântul pentru intimata-chemată în garanție, solicită respingerea recursurilor, nu s-a făcut dovada depunerii în mod util a cererii de apel. Precizarea că au fost de bună-credință cumpărătorii nu se susține pentru că sancțiunea nulității se impune și celor de bună-credință. Solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată că:
Prin decizia civilă nr.230 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de chemata în garanție BNP, a fost anulată sentința civilă apelată și în rejudecare tribunalul a hotărât următoarele:
- a admis în parte acțiunea principală, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41/1999 autentificat la BNP și nr. 1464/1999 autentificat la BNP ;
- a respins capătul de cerere cu privire la evacuarea pârâtei, a admis cererea de chemare în garanție formulată de în contradictoriu cu și l-a obligat pe acesta să-i plătească suma de 28.928, 14 lei reprezentând prețul reactualizat al imobilului și cheltuielile aferente acestuia prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3405/1999;
- a admis cererea de chemare în garanție formulată de, și, împotriva pârâtei și obligă pe aceasta să le plătească suma de 25 901,96 lei reprezentând prețul reactualizat al imobilului și cheltuielilor aferente dobândirii acestuia prin contractul 41/1999;
- a admis cererea de chemare în garanție formulată de în contradictoriu cu, și și obligă pe aceștia să-i plătească suma de 28008,19 lei reprezentând prețul reactualizat al imobilului și cheltuielile aferente dobândirii acestuia prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1464/1999;
- a admis cererea reconvențională formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamantul, decedat cu moștenitorii, și și obligă moștenitorii reclamantului să plătească pârâtei 11030,31 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă la imobil;
- a stabilit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei de 11.030,31 lei;
- a respins cererea de chemare în garanței formulată de pârâta împotriva BNP
- a respins cererea de chemare în garanție formulată de BNP împotriva SC Sucursala B;
- a obligat pârâții să plătească reclamantului prin moștenitori suma de 40,5 lei;
- a obligat chematul în garanție să plătească lui suma de 1429,3 lei cheltuieli de judecată;
- a obligat pârâta să plătească pârâților, și, suma de 1464,65 lei, iar chemata în garanție suma de 5561,4 lei cheltuieli de judecată;
- a obligat pârâții chemați în garanței, și să plătească pârâtei suma de 2020,08 lei cheltuieli de judecată;
- a obligat moștenitorii reclamantului să plătească pârâtei -reclamante suma de 895,33 lei cheltuieli de judecată;
- a respins apelul formulat de pârâții, și și cererea de aderare la apel formulată de pârâta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1167/05.12.2005, Curtea de Apel Bacăua admis recursurile formulate de recurenții-pârâți, și și împotriva deciziei civile nr. 148/2004 a Curții de Apel Bacău, a casat decizia nemotivată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Decizia este nelegală urmare a faptului că a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură sancționate cu nulitatea, conform art. 105 al. 2 Cod procedură civilă
Art. 85 Cod procedură civilă dispune că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea dispune altfel.
Părțile din proces se citează la domiciliu sau reședință (art. 90 Cod procedură civilă), iar pentru cei care se află în străinătate având reședința cunoscută, citarea se face potrivit dispozițiilor art. 87 pct. 8 coroborat cu art. 114/1 al. 4 Cod procedură civilă.
Se constată în cauză că, deși au existat indicii certe că pârâta avea reședința în Italia, instanțele anterioare nu au făcut aplicarea dispozițiilor mai sus menționate.
Și cum atât principiul contradictorialității, cât și principiul de la apărare cer ca judecarea litigiului în toate fazele sale să se facă cu citarea corectă a părților, care să fie astfel în măsură să-și apere interesele, nerespectarea normelor de procedură sancționate cu nulitatea, atrage implicit și încălcarea drepturilor la un proces echitabil.
Prin decizia civilă 148/2004, casată prin decizia 1167/2005 ambele ale Curții de Apel Bacăua fost admis apelul formulată de apelanta-chemată în garanție BNP împotriva sentinței civile 5846/17.09.2003 pronunțată de judecătoria Bacău, a anulat sentința civilă menționată și a judecat pe fond acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La termenul din 22.01.2009 prima instanță i-a pus în vedere chematei în garanție, prin avocat, să achite o taxă judiciară de timbru de 3.500.000 lei.
La data de 12.06.2003 chemata în garanție a achitat taxa de 3.435.000 lei, conform chitanței nr. - din 11.06.2003 eliberată de Primăria municipiul B însă, din eroare această chitanță a ajuns în alt dosar ( nr. 4141/2002 în loc de 4140/2002 fiindu-i restituită chematei în garanție la cererea acesteia, la data de 20.01.2004, astfel cum rezultă din adresa nr. 4142/2002 din 20.01.2004 a Judecătoriei Bacău ( filele 37 și 38 apel).
Se constată astfel, că cererea de chemare în garanție formulată de a fost legal timbrată, însă, din motive neimputabile instanței nu a ajuns la dosarul 4140/2002. Prin urmare, instanța a făcut aplicarea art. 297 al. 1 Cod procedură civilă și pentru că textul aplicabil în caută nu prevede soluția unei anulări parțiale a hotărârii apelate să anuleze hotărârea primei instanțe în totalitate, cu consecința rejudecării procesului.
Astfel cum a reținut și prima instanță, prima înstrăinare a apartamentului în litigiu făcută de către prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3405/26.08.1998 a fost constată nulă prin sentința civilă nr. 2795/02.05.2001 devenită definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1457/26.10.2011 a Tribunalului Bacău și prin decizia civilă nr. 447/21.03.2002 a Curții de Apel Bacău. Nulitatea a fost constatată la cererea adevăratului proprietar al apartamentului, părțile din contract având calitatea de pârâți. În această cauză nici una din părți nu a solicitat, iar instanța din oficiu nu a dispus repunerea în situația anterioară.
câștig de cauză, a solicitat, în pricina de față, constatarea nulității absolute a celor două acte de înstrăinare subsecvente primului, deja desființat.
al nulității, principiul resoluto jure dantis, rezolvitur ius accipientis ( anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial) reprezintă temeiul care-l îndreptățește pe reclamant să pretindă desființarea celorlalte două acte de înstrăinare ale bunului său.
Însă, în ceea ce privește soluționarea cererilor de chemare în garanție, această instanță constată că argumentele invocate de apelanta sunt pe deplin întemeiate.
Astfel, suma de - lei la care a fost obligat notarul care a autentificat primul contract ( nr. 3405/26.08.1998) nu reprezintă realmente, un prejudiciu cauzat cumpărătoarei printr-un fapt ilicit al notarului ( situație care ar justifica o răspundere civilă delictuală), ci constituie prețul reactualizat al apartamentului și cheltuielile aferente autentificării actului. Ori, restituirea acestei prestații este în sarcina vânzătorului, fiind impusă de necesitatea repunerii părților în situația anterioară. Această obligație derivă dintr-un contract ( și nu dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudiciu, ca urmare a desființării lui. Principiul restitutio in integrum ( repunerea în situația anterioară) privește efectele nulității actului juridic între părțile raportului juridic, iar nu față de terți ( cum este notarul). Soluția dată de prima instanță duce la exonerarea primului vânzător- a cărui culpă a determinat litigiul de față- de obligația de a restitui ceea ce a primit printr-un contract ulterior desființat.
Prin urmare, obligat la restituirea prețului și a cheltuielilor vânzării va fi vânzătorul și nu notarul.
Totodată, pentru aceleași considerente, și aplicarea art. 274 Cod procedură civilă s-a făcut ținând seama de excluderea răspunderii notarului și de reținerea obligației primului vânzător. Chemata în garanție urmează a recupera cheltuielile de judecată efectuate atât la prima instanță cât și în apel, de la pârâta care a chemat-o în garanție fără ca cererea să fie fondată.
Celelalte motive invocate de apelanta nu vor mai fi analizate, invocarea acestora devenind lipsită de interes în condițiile în care aceasta nu rămâne obligată în vreun fel.
La Tribunalul Bacău, cauza a fost înregistrată în apel sub nr. 309/2006.
La termenul din 12.11.2007, instanța pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată a respins cererea de repunere în termenul de apel, a constatat că apelanta este în termen pentru declararea apelului și în baza art. 288 al. 2 Cod procedură civilă a admis excepția nulității apelului declarat de pârâta.
La termenul din 21.01.2008, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului.
Prin încheierea din 23.06.2008, instanța a admis excepția inadmisibilității apelului înregistrat la 14.11.2007 de pârâta, a respins excepția tardivității cererii de aderare la apel și a constatat că pârâta are calitate de apelantă în cererea de aderare la apel.
Împotriva sentinței civile nr. 5846/2003 a Judecătoriei Bacău, au declarat apel pârâții, și și chematul în garanție BNP .
În rezumarea motivelor de apel, pârâții au arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că nu se poate reține buna-credință a subdobânditorului deoarece este o excepție de strictă interpretare și nu are aplicabilitate în prezenta cauză întrucât la momentul vânzării a existat o eroare comună și invincibilă care a creat o aparență de drept, respectiv că vânzătorul este proprietarul bunului - error comunis facit jus.
Chematul în garanție, BNP a criticat situația de fond sub aspectul greșitei anulări ca netimbrată a cererii, a încălcării normelor procedurale cu consecința încălcării dreptului la apărare și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată în cauză, cereri care au fost respinse și pe fond.
Prin cererea de aderare la apel, pârâta a solicitat instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii în ceea ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare realizat cu vânzătorii săi în conformitate cu principiul error communis facit jus.
În apel a fost dispus și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă efectuat inițial, sub aspectul reactualizării sumelor de bani datorate.
Instanța analizând sentința civilă apelată motivele de apel formulate, a admis apelul formulat de chemata în garanție BNP, respingând apelurile pârâților și cererea de aderare la apel formulată de pârâta, pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41/07.01.1999încheiat între și și și nr. 1464/06.08.1999 încheiat între, și și, evacuarea pârâtei din imobilul situat în B-/A/11.
Pârâta a chemat în garanție BNP și pe.
Pârâții, și au formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei solicitând instanței restituirea prețului achitat, actualizat la momentul pronunțării hotărârii.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a celorlalți pârâți:, și solicitând restituirea prețului achitat, reactualizat cu rata inflației, a restituirii taxelor efectuate cu achiziționarea apartamentului, iar sub aspect reconvențional obligă reclamantul la plata contravalorii bunurilor și lucrărilor efectuate din 1999 până în prezent, reactualizată în raport de rata inflației și stabilirii unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea contravalorii solicitate.
Chemata în garanței BNP a formulat la rândul său cerere de chemare în garanție SC - Sucursala B, unitate la care este asigurată de răspundere civilă conform poliței -/2002.
La termenul din 22.01.2003, instanța a pus în vedere chematei în garanție BNP să timbreze cererea de chemare în judecată, obligație reiterată și la termenul din 26.03.2003.
Prin sentința civilă 5846/17.09.2003, instanța a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de BNP, deși chemata în garanție și-a îndeplinit această obligație a achitării taxei de timbru la data de 12.06.2003, depusă din eroare la dosarul 4142/2002 al Judecătoriei Bacău, situație ce rezultă din adresa nr. 4142/2002 a Judecătoriei Bacău fila 37 dosar 4270/2002 al Curții de Apel Bacău.
Pentru aceste considerente, constatând că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii de chemare în garanție BNP pe care a anulat-o ca netimbrată, în baza art. 297 al. 1 și 2 Cod procedură civilă s-a anulat sentința civilă apelată și s-a reținut cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3405/26.08.1998 autentificat la BNP, prin mandatat a înstrăinat numitei imobilul situat în B -/A/11.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 41/07.01.1999 autentificat la BNP, a înstrăinat imobilul menționat cumpărătorilor, căsătorită și lui.
dobânditori subsecvenți au înstrăinat la rândul lor același imobil prin contractul autentificat sub nr. 1464/06.08.1999 la BNP cumpărătoarei.
Prin sentința civilă nr. 2795/02.05.2001 a Judecătoriei Bacău definitivă și irevocabilă prin decizia 447/2002 a Curții de Apel Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3405/26.08.1998.
Față de anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3405/1998, instanța a făcut face aplicarea principiilor anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial, resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, a repunerii în situația anterioară- restitutio in integrum și a retroactivității.
Ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis instanța a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior actului principal desființat, respectiv contractele autentificate sub nr. 41/1999 și 1464/1999 autentificată de BNP, respectiv.
În cauză instanța nu a putut face aplicarea față de probatoriile și situația de fapt reținută excepției principiului error comunis facit jus invocată de către pârâți și nici a bunei-credințe a subdobânditorului cu titlu oneros întrucât aceasta poate interveni numai în ipoteza în care terțul achizitor a cunoscut sau, cu diligențe minime putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, situație ce nu se regăsește în speță întrucât la data de 15.01.1999 a fost înregistrată la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. 814/1999 opoziția la vânzarea apartamentului în litigiu (fila 184 fond), dată la care la momentul ultimei înstrăinări - 06.08.1999 exclude ipoteza vizată prin excepția invocată.
De altfel, singura care avea interesul invocării acestei excepții era ultima subdobânditoare a imobilului, pârâta față de care nu putea opera menținerea contractului și nu dobânditorii intermediari pârâți și, care au interesul în recuperarea prețului achitat/ primit și nu neapărat în menținerea în fapt a contractelor.
Admițând acțiunea principală cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, instanța a admis în baza art. 1337 și următoarele cod civil și art. 60 Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție formulată de în contradictoriu cu obligându-l pe acesta să plătească prețul reactualizat al imobilului și cheltuielile aferente contractului 3405/1999.
În baza aceluiași temei legal, instanța admis și cererea de chemare în garanție formulată de, și împotriva pârâtei reținând obligația acesteia din urmă de a plăti prețul reactualizat al imobilului și cheltuielile aferente contractului 41/1999.
S-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de în contradictoriu cu pârâții, și cu obligația plății prețului reactualizat al imobilului și a cheltuielilor aferente contractului 1464/1999.
Față de probatoriul administrat la instanța de fond, instanța a constatat că pârâta a efectuat îmbunătățiri la imobilul în litigiu, a admis cererea acesteia și îi va obliga pe moștenitorii reclamantului la plata contravalorii acestor îmbunătățiri.
Obligația plăților acestor îmbunătățiri este corelativă dreptului de retenție pe care instanța l-a stabilit în favoarea pârâtei până la îndeplinirea de către a obligației stabilite în sarcina sa.
Stabilirea dreptului de retenție în favoarea pârâtei are drept consecință, respingerea capătului de cerere referitor la evacuarea acesteia.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta împotriva pârâtului conduce la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de aceeași parte împotriva BNP, motivat și de faptul că BNP nu a fost parte în contractul anulat încheiat de cel care a formulat cererea de chemare în garanție. Respingerea cererii de chemare în garanție BNP a avut drept consecință logică și respingerea celei de-a doua cereri de chemare în garanție formulată de BNP împotriva SC SA.
Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul chematei în garanție BNP, a respins apelurile declarate de pârâții, și și cererea de aderare la apel formulată de pârâta.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat părțile căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată și a respins cererea privind acordarea acestor cheltuieli formulate de intimata ca neîntemeiate.
Împotriva hotărârii tribunalului au formulat recurs apelanții, și și, în motivare susțin că tribunalul a aplicat greșit legea, reținând că în mod greșit reaua credință a tuturor dobânditorilor apartamentului în litigiu cu încălcarea principiului, "error communis facit jus".
Mai arată recurenta că decizia pronunțată este criticabilă și pentru că a obligat-o să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 561,4 lei fără a menționa către cine și pe ce temei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, care au fost încadrate în drept în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea reține că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Actul autentic prin care recurenta a cumpărat imobilul din litigiu a fost irevocabil anulat prin sentința civilă nr.2795/2.05.2001 a Judecătoriei Bacău.
Repunând părțile în situația anterioară, ca efect a constatării nulității înstrăinării imobilului instanța a statuat că nu a fost niciodată proprietar al bunului din litigiu și ca atare, nu putea să-l înstrăineze valabil.
Este de reținut că, vânzarea imobilului către soții și și s-a făcut data chemării în judecată a vânzătoarei în dosarul de constatare nulitate înstrăinare, adică în vederea zădărniciei executării hotărârii judecătoriei Bacău.
Acest aspect denotă reaua credință a părților din contractul încheiat în data de 7.01.1999.
Recurenta nu poate invoca principiul error comunins facit jus și buna credință a subdobânditorului cu titlu oneros pentru a păstra proprietatea imobilului, întrucât la data încheierii actului autentic din 06.08.1999 era înregistrată la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr.814 din 15.01.1999 opoziția adevăratului proprietar la vânzarea apartamentului din litigiu și înstrăinarea s-a făcut în frauda acestuia din urmă. Cât privește critica recurentei referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată s-a întemeiat pe dispozițiile art.274 Cod procedură civilă pentru faptul că a căzut în pretenții față de chemata în garanție BNP, prin respingerea cererii de chemare în garanție.
Față de acestea, recursurile se găsesc nefondate și în baza art.312 Cod procedură civilă vor fi respinse.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursurile ca nefondate promovate de pârâții, IA, împotriva deciziei civile nr.230 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimații suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Ia act că intimata Notar Public " " nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - ---
-
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec.. /
Red.dec.rec.-/8.03.
Tehn.- /12 ex./10.03.2010/com.tuturor părților.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina Manuela, Sorina
