Anulare act. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 392/9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște, -. 4.. A. 18, județ
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/15.02.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât și intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, iar prin intermediul serviciului registratură a fost depusă de către recurent o cerere, înregistrată sub nr. 2486/16.02.2010, intitulată "precizări", în două exemplare, în finalul căreia s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La cerere a fost anexată chitanța seria - nr. -/15.02.2010 reprezentând dovada de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, având în vedere că prin precizările depuse la dosar prin intermediul serviciului registratură la data de 16.02.2010, înregistrate sub nr. 2488/16.02.2010, recurentul a precizat că înțelege să reclame faptul că decizia nr. 247/2008 a Tribunalului Dâmbovițai -a fost comunicată după 6 luni de la pronunțarea acesteia, cu încălcarea dispozițiilor art. 264 Cod proc.civilă, sens în care solicită efectuarea de verificări de către organele competente pe acest aspect, în temeiul art. 6 alin.4 din OG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, dispune efectuarea unei copii de pe această precizare și înaintarea sa spre competentă soluționare din cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI.
Constatând că în finalul acelorași precizări recurentul-pârât a solicitat judecarea pricinii în lipsă, Curtea apreciază pricina în stare de judecată și după deliberare pronunță următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 1518/120/2.04.2009, în contradictoriu cu intimata a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 247/2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul schimbării în tot a acesteia, respingerii apelului urmând ca pe fond să fie menținută sentința civilă nr.3700/2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
În motivarea cererii, revizuentul a precizat că a înaintat apărătorului său mai multe acte prin care vroia să probeze că imobilul vândut nu este afectat de niciun viciu, însă acesta a omis să depună contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.675/23.08.2006 cu ocazia soluționării pricinii, împreună cu declarația cumpărătorului care atesta că imobilul este perfect locuibil. În atare situație apreciază că sunt incidente dispozițiile art.322 alin. 1 Cod procedură civilă, care reglementează situația când s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 și urm. Cod procedură civilă.
Ulterior, la dosarul cauzei s-a depus o completare a acțiunii introductive, prin care s-au invocat disp.art. 322 pct.2 Cod proc.civilă, precizându-se că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În motivarea cererii, revizuentul a învederat că Tribunalul Dâmbovița, prin decizia nr. 247/2008, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între el și reclamanta, iar prin această modalitate de soluționare a cauzei nu a respectat dispozițiile art. 294 Cod proc.civilă, în sensul de a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată, fără a putea să procedeze la modificarea acestuia.
A precizat revizuentul că refuzul intimatei de efectua o expertiză de specialitate demonstrează reaua sa credință, în condițiile în care aceasta nu a probat în niciun fel existența viciilor bunului, ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, mărginindu-se să facă simple speculații în scopul de a-și acoperi propria culpă contractuală.
În atare context, s-a apreciat că instanța de apel, în virtutea rolului activ, avea obligația să constate situația reală și să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.
În continuare, s-a precizat de către revizuent că a înaintat apărătorului său contractul de vânzare-cumpărare prin care demonstra că imobilul în litigiu nu este afectat de niciun viciu și în condițiile în care acest act exista la data pronunțării hotărârii și avea un caracter determinant pentru soluționarea pricinii sunt aplicabile prevederile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Pentru soluționarea cererii de revizuire a fost atașat dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște la care se află atașat și dosarul Tribunalului Dâmbovița nr-.
Prin decizia civilă nr. 392/9 noiembrie 2009, tribunalul a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată reținând că, potrivit art. 322, pct.5, teza I-a Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul arătat a învederat tribunalul că înscrisul trebuie prezentat instanței, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui, el trebuie să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată, să fi fost necunoscut pentru instanță și revizuent, înscrisul să fie doveditor, adică determinant pentru soluția în litigiu și partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră.
A reținut tribunalul că, în speță, cerința ca înscrisul să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, nu subzistă, întrucât faptul că avocatul nu a depus înscrisul în instanță nu poate constitui cerința impusă de art. 322 Cod procedura civila.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, prin care a învederat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Sub acest aspect, s-a precizat de către recurent că, intimata, în cursul procesului inițial, nu a solicitat o expertiză care era absolut esențială pentru soluționarea cauzei, însă o atare lucrare a fost efectuată în urma plângerii lui adresată Parchetului, iar concluziile sale dovedesc indubitabil că imobilul nu era afectat de nici un viciu, explozia datorându-se fisurării unei conducte de gaze ce aparținea SN SA. Referitor la această împrejurare, recurentul a menționat că, deși a depus raportul de expertiză la dosar, Tribunalul Dâmbovița nu face deloc vorbire despre acesta, astfel încât hotărârea apare ca fiind nemotivată.
O altă critică a vizat împrejurarea că s-au încălcat prevederile legale,conform art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, motivat de faptul că nedepunerea de către avocatul său a contractului de vânzare-cumpărare și a declarației cumpărătorului care atestau că imobilul este perfect locuibil, întrunește condițiile prev.de art.322 pct.5 teza I Cod proc.civilă, în sensul că înscrisul nu putea fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința lui.
Totodată, s-a apreciat că, în condițiile în care și raportul de expertiză întocmit de parte se afla în lucru la momentul pronunțării soluției, acesta reprezintă în opinia sa un înscris care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, el lămurind pe deplin pricina în sensul că imobilul nu era afectat de niciun viciu.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond menținerea sentinței civile nr. 3700/2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
La data de 17 februarie 2010, recurentul a depus la dosar "precizări la decizia civilă nr. 392/9.11.2009 a Tribunalului Dâmbovița ", învederând că această hotărâre este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de apel a admis rezoluțiunea
antecontractului de vânzare-cumpărare din 7.06.2005 având în vedere dispozițiile art. 1336 și 1352 Cod civil, deși aceste condiții nu erau îndeplinite.
A menționat revizuentul că eroarea instanței de apel constă în aceea că face o confuzie între accidentul soției sale și un viciu și procedează la schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, dispunând rezoluțiunea unui act deși fusese învestită cu o cerere de anulare a acestuia.
În continuare, s-a precizat că instanța a omis să cerceteze sentința civilă nr. 3700/2007 a Judecătoriei Târgoviște, să aplice prevederile art. 1298 cod civil și art. 1320 din același cod.
Având în vedere totodată împrejurarea că, în speță, comunicarea deciziei nr. 247/2008 a Tribunalului Dâmbovițas -a realizat după șase luni de la data pronunțării, încălcându-se prev.art. 264 Cod proc.civilă, recurentul a solicitat a se dispune cele necesare de către instanță.
Pe cale de consecință, în raport de motivele invocate în precedent, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Susținerile recurentului formulate prin calea de atac promovată, în sensul că hotărârea Tribunalului Dâmbovița este nemotivată deoarece nu face vorbire de expertiza depusă la dosarul cauzei nu pot fi primite pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 27/2008 a Tribunalului Dâmbovița, pe considerentul că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct.5 Cod proc. civilă, întrucât apărătorul său a omis să depună la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr. 675/23.08.2006, prin care făcea dovada că imobilul în litigiu a fost vândut. Același argument în susținerea cererii de revizuire raportat la pct.5 al art. 322 Cod proc. civilă a fost invocat și prin completarea acțiunii (fila 41 dosar tribunal), actul nou invocat fiind contractul menționat anterior, precizându-se totodată că în speță ar fi aplicabile și disp.art.322 pct.2 Cod proc. civilă.
Lecturând conținutul deciziei atacate, se reține că Tribunalul Dâmbovițaa expus argumentele pentru care acțiunea revizuentului nu poate fi primită, concluzionând, în raport de condițiile de admisibilitate ale revizuirii, faptul că nedepunerea contractului în discuție de către apărătorul părții nu are valoarea unei împrejurări mai presus de voința părților.
În condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată cu care fusese învestită, simplul aspect că aceasta nu face referire la un raport de expertiză depus la dosar de parte, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată, din moment ce aceasta, prin considerentele expuse, a fundamentat și explicat concluzia prezentată în dispozitiv.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, vizând aplicarea greșită a legii, referitor la caracterul de înscrisuri noi al contractului de vânzare-cumpărare și raportului de expertiză întocmit de Parchet, criticile formulate de petent apar ca nefondate.
Din interpretarea dispozițiilor art. 322 pct.5 Cod proc. civilă, rezultă că se poate formula cerere de revizuire în situația în care partea care exercită această cale de atac prezintă un înscris care exista la data judecării hotărârii ce se solicită a fi revizuită, avea un caracter determinant (în sensul că era să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată), dar nu a putut fi prezentat pentru că era deținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În speță, în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 675/23.08.2006, cererea de revizuire nu poate fi primită, deoarece chiar dacă acest act exista la data pronunțării hotărârii atacate și ar fi avut un caracter determinant, nu s-a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința părților, care l-a împiedicat pe revizuent să-l depună la dosar.
Câtă vreme revizuentul din prezenta cauză era în posesia acestui înscris la momentul pronunțării hotărârii ce se solicită a fi revizuită și avea posibilitatea să-l depună personal la dosar, faptul că el a înmânat acest act apărătorului său care a omis să-l depună în fața instanței, nu are valoarea unei împrejurări mai presus de voința părții, care să atragă incidența disp.art.322 pct.5 Cod proc. civilă.
Pe de altă parte, referitor la raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. (la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului D-Poliția Municipiului Târgoviște, prin ordonanța nr. 120.418/5.03.2009), se impune a se face mențiunea că această lucrare nu a fost invocată de revizuent la instanța de fond ca act nou în susținerea acțiunii sale, situație în care Curtea nu poate să facă, pentru prima oară în această fază procesuală, aprecieri cu privire la incidența în privința lui a prevederilor art. 322 pct.5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește precizările depuse de recurent la data de 16.02.2010, Curtea nu va mai proceda la analizarea acestora, în condițiile în care formularea lor s-a realizat după expirarea termenului prevăzut de art.303 alin.2 Cod procedură civilă pentru depunerea motivelor de recurs, respectiv acela de 15 zile de la comunicarea hotărârii (conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare aflat la fila 56 dosar tribunal comunicarea hotărârii atacate s-a făcut către revizuent la data de 30.11.2009, iar precizările acestuia la recursul declarat s-au formulat la 16.02.2010 -fila 10 dosar recurs).
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod proc. civilă îl va respinge, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE M,OTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 392/9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu
reclamanta, domiciliată în Târgoviște, -. 4.. A. 18, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
--- - - - -- -
Grefier,
Red.jud.VG
Tehnored.CC
4 ex/02.03.2010
nr- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
