Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 147
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în P,- -.6.27, județ P și, domiciliat în P,-.121 B.3, județ P, ambii cu reședința în P, - -.25.C.4.57, județ P, împotriva deciziei civile nr. 203/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P-prin primar, cu sediul în P,--4, județ
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2000 lei, potrivit chitanței seria - nr.62263/22.02.2010 și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți - și, reprezentați de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât Municipiul P-prin primar, reprezentat de consilier juridic I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurenții au depus la dosar prin intermediul serviciului registratură nota de ședință, înregistrată sub nr. 2786/19.02.2010, la care sunt atașate, în copie, următoarele înscrisuri: certificat de deces al numitului, certificat de moștenitor pe calitate nr. 55/2010 emis de pe urma defunctului, certificat de moștenitor nr. 55/2007 emis de pe urma defunctei, certificat de moștenitor nr. 56/2010 emis de pe urma defunctului. Totodată, se învederează instanței că din dovezile de comunicare aflate la filele 20-21 dosar apel rezultă că decizia recurată a fost comunicată reclamanților la data de 27 mai 2009, iar din viza Tribunalului Prahova aflată pe fila 4 dosar recurs reiese că cererea de recurs a fost înregistrată la data de 4 ianuarie 2010.
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că din eroare a fost menționat în calitate de recurent-reclamant -, în speță recursul fiind promovat de către reclamanții - și.
Avocat pentru recurenții-reclamanți depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 2000 lei, timbru judiciar de 5 lei, factura nr. 19/10.06.2009, seria - cu care înțelege să facă dovada expedierii în termen legal a cererii de recurs către Tribunalul Prahova.
Consilier juridic I pentru intimatul-pârât declară că a luat cunoștință de conținutul tuturor actelor depuse la dosar de apărătorul ales al recurenților.
La solicitarea instanței, declară că nu înțelege să invoce excepția tardivității recursului.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că recursul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 301 Cod proc.civilă, întrucât ștampila aplicată pe plicul de expediere a cererii de recurs aflat la fila 8 dosar recurs poartă data de 10.06.2009, în același sens fiind depusă în ședința publică de la acest termen și factura fiscală nr.19/10.06.2009, seria -, prin care s-a transmis corespondența către Tribunalul Prahova, situații în raport de care apreciază că prezentul recurs a fost declarat de către reclamanți în termen legal.
La solicitarea instanței, în legătură cu existența pe plicul aflat la fila 8 a două ștampile cu date diferite, respectiv 10.06.2009 și 31.12.2009, apărătorul ales al recurenților-reclamanți declară că nu are cunoștință cum a rămas această corespondență în nelucrare la oficiul poștal timp de 6 luni, nu își explică situația de fapt și întrucât a apreciat că și-a îndeplinit obligațiile decurgând din mandat a făcut demersuri pentru a obține și a depune la dosar factura fiscală din care rezultă cu certitudine data expedierii recursului.
Avocat pentru recurenții-reclamanți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar anexat notei de ședință, cu care înțelege să facă dovada calității de moștenitor a clienților săi.
Consilier juridic I declară că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al recurenților.
În baza art. 305 Cod proc.civilă, Curtea încuviințează la cererea apărătorului ales al recurenților proba cu înscrisurile anexate notei de ședință înregistrată la data de 19.02.2010, respectiv: certificat de deces al numitului, certificat de moștenitor pe calitate nr. 55/2010 emis de pe urma defunctului, certificat de moștenitor nr. 55/2007 emis de pe urma defunctei, certificat de moștenitor nr. 56/2010 emis de pe urma defunctului.
La solicitarea instanței, părțile având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat, solicitând judecarea pricini.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în baza art. 137 Cod proc. civilă rap. la art. 108 alin.1 Cod proc. civilă invocă și pune în discuție o excepție de ordine publică absolută, respectiv aceea a lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Municipiul P- prin primar, având în vedere că obiectul prezentei acțiuni îl constituie o acțiune în uzucapiune, care se soluționează în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului, iar în speța de față, intimatul-pârât nici nu a pretins și nici nu i-a fost atribuită de către reclamanți această calitate.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Municipiul P- prin primar, invocată din oficiu de instanță, apreciind că dat fiind împrejurarea că reclamanții nu au încă un titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu, că s-a făcut dovada de către aceștia a calității de moștenitori a autorilor lor, achitând obligațiile fiscale la zi, a considerat că pârâtul pe care l-a chemat în judecată ar putea justifica calitatea procesuală pasivă.
Consilier juridic I, având cuvântul pentru intimatul-pârât Municipiul P- prin primar, a precizat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a părții pe care o reprezintă, invocată din oficiu de instanță.
Avocat pentru recurenții-reclamanți, prezintă instanței înștiințarea de plată a impozitului pentru anul 2010, considerând că necesitatea depunerii acesteia a rezultat din dezbateri și apreciază că, atâta vreme cât recurenții-reclamanți au obligații cum sunt acelea de plată a impozitului, firesc ar fi să aibă și drepturi.
Consilier juridic I declară că nu se opune încuviințării acestui înscris, al cărui conținut îi este cunoscut.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 1820/281/11.02.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, Municipiul P și CEC-Sucursala P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că sunt proprietarii imobilului situat în P,-,.25B,.57, compus din 2 camere și dependințe.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că unchiul acestora, a dobândit în baza unor contracte de construire și împrumut de la CEC, apartamentul în litigiu în care au locuit începând cu anul 1975 și până în prezent părinții lor și ulterior ei, astfel încât au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului, achitând cheltuielile de întreținere, impozitele și taxele aferente.
La data de 12.03.2008, pârâta CEC a formulat în temeiul art. 115 Cod proc.civilă întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că acțiunea putea fi formulată numai împotriva lui.
La data de 12.06.2008, instanța, având în vedere că pârâtul este decedat, a admis excepțiile lipsei capacității de folosință a acestuia și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CEC, dispunând scoaterea acestora din cauză.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr.11343/27.11.2008, Judecătoria Ploiești, admis acțiunea formulată împotriva pârâtului Municipiul P și a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în P,-,.25B,.C,.4,.57 identificat prin raportul de expertiză construcții ing. ca efect al uzucapiunii de lungă durată, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că defunctul, unchiul reclamanților, a contractat edificarea imobilului în litigiu în baza contractului de construire nr.12473/1975, iar în anul 1976, reclamanții și părinții lor, s-au mutat în apartament, comportându-se ca proprietari, dată de la care au achitat toate utilitățile, ratele la CEC, defunctul părăsind imobilul fără să se intereseze de acesta, astfel încât a fost îndeplinită condiția posesiei utile, exercitată în termen de 30 de ani.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului și a împrejurării că au locuit în apartament, apreciind că în speță, nu sunt aplicabile art.1846 și urm. Cod civil, art.111 Cod proc.civilă, atât timp cât defunctul deținea titlu de proprietate, iar imobilul figura impus din anul 1975 pe numele acestuia, în calitate de proprietar.
Prin decizia civilă nr. 203/18 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată, dispunând obligarea reclamanților, în solidar, la plata sumei de 2012,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
La pronunțarea acestei soluții tribunalul a reținut, potrivit înscrisurilor existente la dosar, că numitul - decedat la 14.12.2002, a contractat în timpul vieții un împrumut de la CEC, la data de 25.11.1974, în vederea edificării imobilului situat în P,-,.25B,.C,.4,.57, compus din 2 camere și dependințe, imobil ce i-a fost predat la data de 06.02.1975, însă ulterior, părinții reclamanților, respectiv - decedat la 25.07.2007 și - decedata la 09.02.2007, (care ar fi sora lui pe linie maternă), au achitat ratele la CEC în favoarea lui pentru imobilul sus-menționat.
În raport de cuprinsul raportului de expertiză tehnică construcții ing., s-a stabilit că imobilul situat în P,-,.25B,.C,.4,.57, are o valoare totală de 136.500 lei, fiind compus din 2 camere și dependințe. Totodată a conchis instanța că art. 111 Cod pr. civilă, stipulează că partea care are interes poate să formuleze cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cu excepția cazului în care are posibilitatea formulării cererii în realizarea dreptului, iar art. 1837 și următoarele Cod civil, statuează că uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburate și sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Având în vedere că imobilul în litigiu a fost dobândit de defunctul în timpul vieții prin cumpărare de la stat, în urma contractării unui credit de la CEC și nu există niciun act la dosar care să ateste calitatea de moștenitori a reclamanților sau autorilor lor, în raport de defunctul, a apreciat instanța că reclamanții, în nume propriu sau în numele părinților lor, nu pot solicita un drept de proprietate pretins a fi fost dobândit în urma exercitării unei posesii asupra bunului, deoarece singurul proprietar al imobilului fost și este defunctul, iar în speță, nu există niciun înscris care să confirme transferul dreptului de proprietate de la defunct la reclamanți sau autorii acestora.
În acest sens tribunalul a considerat că exercitarea de către reclamanți ori de autorii lor, a unei folosințe asupra imobilului în litigiu din anul 1975, (invocându-se declarațiile martorilor audiați în cauză), nu poate să aibă ca efect dobândirea unui drept de proprietate asupra imobilului față de pârât prin uzucapiune, întrucât reclamanții și autorii lor, au preluat în folosință apartamentul, în mod conștient, cunoscând că nu le aparține, caz în care era imposibil ca aceștia să exercite cu bună-credință, pentru sine, în mod valabil, o posesie continuă, neviciată, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietari, acțiunea lor reprezentând în realitate o
acaparare a imobilului în litigiu, bun care nu le aparține și pe care nu îl dobândiseră în mod legal.
Prin urmare, în condițiile în care reclamanții și respectiv părinții acestora, deși nu aveau niciun drept asupra imobilului în litigiu, au intrat în stăpânirea lui pretinzând că l-au posedat timp de 30 de ani, a învederat tribunalul că exercitarea unei asemenea folosințe asupra apartamentului nu reprezintă prin însăși natura sa, o posesie utilă, neviciată, ci, pur și simplu, atestă în realitate, acapararea de către aceștia a imobilului în litigiu de la defunct, mai ales că, nu există nicio probă la dosar care să dovedească manifestarea de voință a proprietarului de a le ceda reclamanților sau părinților acestora, bunul.
Totodată a motivat instanța de apel că declarațiile martorilor audiați în cauză privind folosirea cu buna-credință a imobilului în litigiu, nu constituie dovezi referitoare la modalitatea în care reclamanții sau autorii lor ar fi intrat în posesia acestuia și cu ce titlu, ci, pur și simplu atestă simple stări de fapt referitoare la folosirea apartamentului.
A conchis tribunalul că, dacă s-ar considera că reclamanții și autorii lor ar fi exercitat de-a lungul timpului o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietari asupra imobilului în litigiu, ar însemna ca orice persoană care nu are niciun drept de proprietate asupra unui apartament să intre în stăpânirea acestuia prin orice modalități, pentru ca ulterior, să invoce dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului, ceea ce este inadmisibil și chiar inechitabil, ajungându-se la situația de a se proteja si recunoaște din punct de vedere juridic, un drept de proprietate dobândit prin acapararea nelegală a unui imobil, aspecte față de care,în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1837 si urm.Cod civil, art.111 Cod proc.civilă.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei, iar pe fond menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești.
S-a învederat de către recurenți că, în speță, au invocat uzucapiunea imobilului în litigiu și joncțiunea posesiilor, considerând că au făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 1890 Cod civil, respectiv au posedat bunul în intervalul de timp prevăzut de lege, adică 30 de ani, iar posesia lor a fost utilă și unită fiind cu posesia autorilor a probat ocuparea permanentă a apartamentului situat în P,-,.25B,.C,.4,.57.
Au precizat recurenții că atât autorii lor cât și ei au locuit în apartamentul în discuție, achitând ratele contractelor de credit până la scadență, întreținerea precum și
toate taxele și impozitele aferente, iar în atare situație, în mod injust pârâtul a uzitat de calea de atac a apelului, câtă vreme din probatoriile administrate rezulta cu certitudine posesia lor continuă, netulburată, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
În continuare, au menționat recurenții că prin actele de stare civilă și declarațiile martorilor audiați în cauză au făcut dovada că sunt moștenitorii numitului, însă s-au aflat în imposibilitate de a depune un certificat de naștere sau de deces al acestuia, pe considerentul că el "a dispărut" pur și simplu din viața
familiei lor în mod subit, aflând pe parcursul soluționării pricinii că acesta ar fi decedat în anul 2002.
Totodată, s-a arătat că în cauză, unchiul lor a primit două credite de la stat în vederea construirii unei locuințe, iar autorii lor au fost cei care au ocupat apartamentul cu consimțământul unchiului în vederea achitării ratelor scadente, s-au mutat definitiv în imobil, astfel încât nu se poate reține că în atare situație se protejează și recunoaște din punct de vedere juridic un drept de proprietate dobândit prin "acaparare nelegală", așa cum apreciază instanța de apel.
La termenul din 22.02.2010, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu acte, iar instanța în baza art. 137 Cod proc. civilă rap. la art. 108 alin.1 Cod proc. Civilă, a invocat și a pus în discuția părților o excepție de ordine publică absolută, respectiv aceea a lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Municipiul P- prin primar, având în vedere că obiectul prezentei cereri îl constituie o acțiune în uzucapiune, care se soluționează în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului, iar în speța de față, intimatul-pârât nici nu a pretins și nici nu i-a fost atribuit de către reclamanți această calitate.
Examinând decizia recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a excepției invocate, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 Cod proc. civilă, care reglementează modul de soluționare a excepțiilor, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a intimatului-pârât Municipiul P- prin primar.
Legitimarea procesuală reprezintă o condiție ce trebuie să fie îndeplinită în orice proces civil, indiferent de obiectul acestuia și ea implică o determinare a persoanelor fizice sau juridice care au îndreptățirea de a participa la activitatea judiciară.
Astfel cum s-a stabilit în literatura de specialitate, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat prin raportul juridic dedus judecății, aceasta aparținând celui față de care se poate realiza interesul, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie.
În speța de față, reclamanții au învestit instanța cu o acțiune prin care au solicitat a se constata, în contradictoriu cu Municipiul P- prin primar să se constate calitatea lor de proprietari ai apartamentului situat în P,- B,.25,.57, compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol.
În susținerea demersului judiciar, reclamanții au invocat instituția uzucapiunii, învederând împrejurarea că fratele mamei lor, numitul, a primit două credite de la CEC în vederea construirii apartamentului în litigiu, cu obligativitatea achitării ratelor în decurs de 25 de ani, însă părinții lor, și, au fost cei care s-au mutat în apartament, în anul 1975, au plătit ratele datorate și au locuit în el până la decesul acestora, intervenit în anul 2007, după data respectivă apartamentul fiind folosit de ei.
Ținând cont că încă din anul 1976 a plecat din domiciliu fără a se mai cunoaște date despre acesta, iar părinții lor împreună cu ei au stăpânit
apartamentul în mod continuu, neîntrerupt și netulburat mai bine de 30 de ani, reclamanții au apreciat că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Din certificatele de calitate de moștenitor nr. 55,56/9.02.2010 și 55/19.04.2007 (filele 16,17,18) depuse în fața instanței de recurs rezultă că la data de 13.12.2002 a decedat numitul, având ca unică moștenitoare pe, iar la 9.02.2007 a decedat și aceasta din urmă, de pe urma ei rămânând ca moștenitori părțile din prezenta cauză, în calitate de descendenți și, soț supraviețuitor (decedat și el ulterior la data de 25.07.2007).
Prin definiție, uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, reprezintă o sancțiune ce se aplică proprietarului nediligent, care lasă pe altul să folosească imobilul său o perioadă considerabilă și anormală de timp, fără să-l revendice.
Obiectul unei asemenea acțiuni este limitat la constatarea existenței dreptului de proprietate al uzucapantului asupra imobilului uzucapat, ea putând fi invocată de posesor sau de persoanele prevăzute în art. 1843 cod civil împotriva oricărei persoane care pretinde că are un drept de proprietate cu privire la bunul posedat.
Prin urmare, uzucapiunea se opune adevăratului proprietar, iar consecința este aceea că numai el poate avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune cu un astfel de obiect.
Câtă vreme imobilul în litigiu a aparținut unei persoane fizice, respectiv numitului, rezultă că reclamanții nu au justificat în speță calitatea procesuală pasivă a Municipiului P- prin primar, chemat în judecată în calitate de pârât, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă nu a pretins că ar avea calitatea de proprietar al apartamentului și nici reclamanții nu i-au atribuit o asemenea calitate.
În raport de situația de fapt dedusă judecății și considerentele teoretice expuse anterior, instanța apreciază că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, va admite recursul declarat de reclamanți, va modifica în tot decizia în sensul că va respinge apelul ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă și va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliat în P,- -.6.27, județ P și, domiciliat în P,-.121 B.3, județ P, ambii cu reședința în P, - -.25.C.4.57, județ P, împotriva deciziei civile nr. 203/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în
contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P-prin primar, cu sediul în P,--4, județ P și în consecință:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Municipiul P- prin primar.
Modifică în tot decizia civilă nr. 203/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că respinge apelul ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Modifică în tot sentința civilă nr. 11343/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
--- - - - -- -
Grefier,
Red.jud.VG
Tehnored.CC
5 ex/15.03.2010
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
