Anulare act. Decizia 1504/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1504/2008-R
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți, cu domiciliul în O- -. 7 județul B, cu domiciliul în O- - scara A. 6 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu domiciliul în nr. 284 județul B și cu intimații pârâți PRIMĂRIA com. județul B, toți cu domiciliul în -/10 județul B, -, cu domiciliul în nr. 284 județul B, împotriva deciziei civile nr. 112/A/2008 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 341 din 15 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 16 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 341 din 15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea reclamantei, împotriva pârâților, PRIMĂRIA, și, așa cum a fost completată și precizată la 3.11 2006.
S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.27, suplimentar la certificatul de moștenitor nr.463/1995 eliberat de notariatul de Stat B, și s-a dispus anularea inscripțiilor de CF de sub 18,19,20 și 21 din CF 158 de, și a încheierilor de intabulare nr.412/2000 și 413/2000, cu restabilirea situației anterioare de CF.
Pe cale de consecință, s-a dispus anularea contractului de donație autentificat sub nr.148/2000 de Biroul notarului public și a inscripțiilor de CF din CF 454 de, și anularea în parte a contractului de schimb autentificat sub nr.2508/2002 de Biroul Notarului Public cu privire la imobil cu nr. top. 962 din 454 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF de sub B2 din CF 454.
S-a stabilit în favoarea reclamantei un drept de proprietate cu titlu succesiune, uzucapiune asupra imobilului nr.top.962 din 158.
S-a dispus intabularea dreptului în CF.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 490 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Din toate probele administrate rezultă că antecesorii reclamantei și ulterior reclamanta au folosit acest teren în mod pașnic, public și sub nume de proprietar peste 60 de ani, fiind îndeplinite condițiile pentru a uzucapa atât cele prevăzute de Codul civil, cât și de Legea 115/1938.
Față de cele mai arătate, instanța a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.27, suplimentar la certificatul de moștenitor nr.463/1995 eliberat de Notariatul de Stat B, și dispune anularea inscripțiilor de CF de sub 18,19,20 și 21 din CF 158 de, și a încheierilor de intabulare nr.412/2000 și 413/2000, cu restabilirea situației anterioare de CF.
Pe cale de consecință, în baza art. a dispus anularea contractului de donație autentificat sub nr.148/2000 de Biroul Notarului Public și a inscripțiilor de CF din CF 454 de și anularea în parte a contractului de schimb autentificat sub nr.2508/2002 de Biroul Notarului Public cu privire la imobil cu nr. top. 962 din CF 454 și a dispus restabilirea situației anterioare de CF de sub B2 din 454.
În temeiul art. 650,art.1837 și urm. C civil și a Dreptului local, respectiv Legea 115/1938, a stabilit în favoarea reclamantei un drept de proprietate cu titlu succesiune, uzucapiune asupra imobilului nr.top.962 din CF 158.
În baza disp.art.46 din Legea 115/1938 a dispus intabularea dreptului în CF.
În baza art. 274 pr.civilă. a obligat pârâtul la plata sumei de 490 lei cheltuieli de judecată către reclamantă
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând instanței schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în apel.
La data de 18.10.2007 pârâtul a formulat cerere de aderare la apel, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.112/A din 14 februarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul și cererea de aderare la apel formulată de, în contradictoriu cu intimații, și PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 341 din 15.03.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate.
Au fost obligați apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în Transilvania, unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare, problema uzucapiunii poate fi înțeleasă numai având în vedere succesiunea legilor în timp pe acest teritoriu, prin Legea nr. 389/22.06.1943 a fost extinsă printre altele, aplicarea Codului civil și peste, fiind scoase din vigoare Codul Civil Austriac și Legile, iar în ce privește Transilvaniei, extinderea legislației românești a avut loc în același condiții prin Legea nr. 260/1945.
S-a mai reținut de tribunal că, prin Legea nr. 241/12.07.1947 a fost pusă în aplicare Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, fiind scoase din vigoare reglementările locale în materie.
Până la cele două legi de extindere a legislației civile românești în Transilvania, uzucapiunea a fost reglementată prin legile civile e și Codul Civil austriac, astfel, în teritoriile unde se aplicau legile locale e, uzucapiunea avea o durată de 32 de ani și opera de plin drept, chiar fără intabularea în cartea funciară.
Prin Legea nr. 389/1943 și Legea nr. 260/1945,s-a reținut de instanța de apel că, s-a menținut pe de o parte, vechea reglementare a cărților funciare, iar pe de altă parte s-a prevăzut că uzucapiunile începute înainte de extinderea legislației românești, vor fi cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legilor sub care au început, în cauza dată, a legilor locale
Din coroborarea probelor testimoniale administrate în prim instanță și în apel, a se vedea depozițiile martorilor G, și G, tribunalul a reținut că reclamanta intimată și antecesorii acesteia, folosesc în mod neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietari terenul în litigiu de mai bine de 60 de ani.
Chiar dacă reclamanta nu a făcut dovada titlului prin care a intrat terenul în folosința familiei, nefiind depus vreun înscris care să ateste schimbul de teren invocat, dovada justului titlu nu era cerută de dreptul aplicabil pentru a putea uzucapa.
S-a apreciat de instanța de apel că, nu se poate reține nici că reclamanta ar fi abandonat folosința terenului, întrucât datorită naturii acestuia, de pășune, nu reclamă acte de folosință continue. Atât terenul în cauză, cât și celelalte terenuri din preajmă sunt folosite de către comunitatea locală de câțiva ani ca pășune și oricum așa-zisa abandonare a ternului a survenit după împlinirea termenului de prescripție achizitivă de 32 de ani, uzucapiunea, potrivit dreptului operând de plin drept chiar fără intabularea în cartea funciară.
Instanța de apel a reținut că, toți martorii audiați au identificat terenul în litigiu ca fiind cel situat în locul numit "", astfel încât nu s-a justificat efectuarea unei expertize de identificare a acesteia, la dosar fiind depus un plan cadastral și de situație întocmit de expert, necontestat de către apelanți, și în condițiile Legii 115/1938, termenul de uzucapiune este îndeplinit, decesul proprietarului de carte funciară survenind la data de 17.02.1972, iar după decesul acestuia familia reclamantei a folosit printr-o posesie utilă mai mul de 20 de ani terenul în litigiu, cerință cerută de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 115/1938.
Uzucapiunea, a reținut instanța de apel, prevăzută de art. 28 din Legea 115/1938 produce efecte retroactive ducând pe data împlinirii ei, la dobândirea dreptului de proprietate, chiar dacă încă nu a fost intabulat, astfel încât, nici sun acest aspect nu prezintă relevanță că în ultimii trei ani reclamanta nu ar fi efectuat acte de folosință efectivă a terenului în cauză.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art. 296 cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul și cererea de aderare la apel, introdusă de în contradictoriu cu intimații, -n și Primăria Comunei, împotriva sentinței civile nr. 341 din 15.03.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate.
În baza art. 274 cod procedură civilă, au fost obligați apelanții și, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatei, suma de 200 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei în sensul admiterii apelurilor și schimbării în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
-reclamanta nu a dovedit posesia veritabilă a antecesorilor săi, niciunul dintre martori neconfirmând această condiție, obligatorie potrivit legii e, martorii vorbind în termeni generali despre un teren folosit de reclamantă în locul, fără a putea preciza de unde provine și dacă este identic cu cel în litigiu sub aspect topografic;
-planul cadastral de situație este o lucrare extrajudiciară, astfel că, nu le este opozabilă recurenților, aceștia neavând ce contesta câtă vreme schița nu identifică terenul denumit "" cu cel stabilit de expert ca fiind terenul familiei;
-reclamanta nu se afla în posesia terenului la data introducerii acțiunii, această nefolosire după împlinirea termenului de prescripție echivalând cu o renunțare tacită a uzucapiunii;
-potrivit art.277 Cod procedură civilă, în cazul mai multor pârâți, cheltuielile de judecată se datorează în mod egal, aspect cu care instanța de apel, deși a fost sesizată, a omis să se pronunțe.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare și concluziile formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că din probațiunea administrată în cauză, rezultă că s-a făcut dovada unei posesii veritabile, schița de identificare extrajudiciară nu a fost contestată, chiar recurenții recunoscând că terenul a fost identificat corect.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin înscrisul intitulat "Plan cadastral și plan de situație", depus la dosarul de fond la fila 5, fost identificat imobilul cu nr.top.962 înscris în cartea funciară nr.158. Actul mai arătat, de care s-a prevalat intimata reclamantă are caracter extrajudiciar, fiind întocmit la cererea acesteia și fără a fi însușit de către pârâții din cauză.
Prin cererea de apel, apelantul pârât a criticat sentința judecătoriei inclusiv pentru că instanța de fond nu a stabilit în ce măsură terenul înscris în CF nr.158 i de, cu nr.top.962 descris în foaia A ca fiind " în dealul " este identic cu terenul din litigiu denumit ca fiind "locul la ", totuși acest aspect nu a fost lămurit de către instanța de apel, aceasta mărginindu-se la a concluziona că nu se justifică efectuarea unei expertize de identificare a terenului, cu motivarea că martorii audiați ar fi identificat terenul din litigiu și că la dosar există planul cadastral și de situație întocmit de expertul.
Or, este îndeobște cunoscut că martorii, în lipsa unor măsurători efectuate de un specialist, nu sunt în măsură a identifica din punct de vedere cadastral un teren, mai mult unul dintre ei ( -fila 56 dos dosarul de fond) a și afirmat, în contextul discuției privind terenul situat în la locul numit "" că parcă familia ar mai fi avut un teren mai jos.
În mod eronat își fundamentează soluția instanța de apel pe planul cadastral și de situație întocmit de expertul, cu motivarea că această lucrare nu ar fi fost contestată de apelanți, fără a observa că atât apelantul cât și titularul cererii de aderare la apel, au invocat lipsa dovezilor privitoare la identitatea dintre terenul pretins folosit de familia reclamantei și terenul proprietatea familiei lui, arătând că simpla indicare a denumirii locale nu echivalează cu dovada efectivă a datelor de carte funciară cu care este identificat imobilul din litigiu.
Mai mult, în speță, martorii fac vorbire despre un teren situat în locul numit "", cu suprafața de 1 ha și circa 20 ari, Primăria comunei, în cuprinsul adresei nr.722 din 2 martie 2006, face referire la un teren situat în locul -arătat în suprafață de 1,60 ha fânațe, iar expertul prin schița extrajudiciară de care se prevalează reclamanta identifică un teren în suprafață de 12.297. teren, prin urmare, și din această perspectivă se impunea efectuarea în acest proces a unei lucrări de specialitate pentru a se determina cu exactitate suprafața de teren aflată în posesia reclamantei.
Apoi, este necesar a se lămuri și împrejurările în care terenul litigios a intrat în posesia familiei reclamantei, pentru că, deși prin cererea introductivă de instanță, aceasta a invocat existența unui schimb efectuat între antecesorii def. și antecesorii socrilor lui, cu ocazia interogatoriului luat de instanța de apel, reclamanta a declarat că nu cunoaște între cine a intervenit schimbul, ce teren s-a dat și respectiv s-a primit cu titlu de schimb, nu știe unde au fost acestea situate și nici dacă a fost un singur lot sau mai multe (fila nr.55 din dosarul de apel). Or, una dintre condițiile prescrise de lege pentru a uzucapa rezidă în posesia utilă, iar ca să fie utilă, conform art.1848 din Codul civil, se cere, alături de alte calități, o posesie sub nume de proprietar, iar față de poziția evazivă a reclamantei, trebuia a se lămuri împrejurările reliefate în alineatul precedent, respectiv că stăpânirea terenului litigios de către familia reclamantei, a avut ca temei schimbul invocat în cadrul acțiunii deduse judecății. pentru că elementele probatorii existente la dosar, pe lângă că nu aduce clarificări privind poziționarea din punct de vedere topografic a terenului, dar se pune sub semnul întrebării și dacă este îndeplinită cerința privind stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta ca un adevărat proprietar, câtă vreme însăși titulara de acțiune este oscilantă atunci când se pune în discuție în ce bază a început familia sa să stăpânească în fapt terenul litigios.
În absența unor elemente probatorii suficiente prin care să se poată stabili dacă între terenul pretind uzucapat și cel înscris în CF nr.158 cu nr.top. 962 există identitate, instanța de recurs apreciază că soluționarea prezentului recurs cade sub incidența dispozițiilor art.312 alin.3 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă, fiind necesară administrarea de probe noi, și anume a unei expertize în materie topografică.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza textului de lege anterior indicat, va admite recursul, va casa decizia tribunalului, va admite apelul și cererea de aderare la apel, cu consecința desființării sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Judecătoria Beiuș, cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul recurs urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții, cu domiciliul în O- -. 7 județul B, cu domiciliul în O- - scara A. 6 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu domiciliul în nr. 284 județul B și cu intimații pârâți PRIMĂRIA com. județul B, toți cu domiciliul în -/10 județul B, -, cu domiciliul în nr. 284 județul B, împotriva deciziei civile nr. 112/A/2008 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și admite apelul formulat de și cererea de aderare la apel formulată de și desființează sentința civilă nr. 341 din 15 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Beiuș, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:24.10.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:27.10.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
