Anulare act. Decizia 1508/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1508/2008-
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimații, domiciliați în O, Parcul, nr. 15,. 4. județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B, domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 100 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, cauza având ca obiect: anularea contractului de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 6.05.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, pentru intimații și ambii lipsă, reprezentanta acestora avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.50 din 01.09.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind revizuientul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O și intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prezenta cerere de revizuire este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, că s-a atașat dosarul solicitat Judecătoriei Oradea, în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanții părților pe rând, arată că nu au probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta intimaților și solicită respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată justificate cu împuternicirea avocațială de la dosar. În motivare arată că, motivele invocate de revizuient sunt nejustificate și nu se circumscriu articolului 322, pct.2 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Arată că, finalitatea solicitărilor formulate în instanță de către familia, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între RAGCL și familia, este obținerea în natură a imobilului, în baza solicitărilor de revendicare formulate în temeiul Legii 10/2001. Instanța de judecată a apreciat culpa Primăriei prin întârzierea și lăsarea în nelucrare a acestui dosar, motiv pentru care solicită restituirea imobilului sau acordarea de despăgubiri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii de revizuire și respingerea excepției autorității lucrului judecat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.100/2008-R din 24.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de reclamanții domiciliat în O,-, județul B și domiciliat în P,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL O PENTRU STATUL ROMÂN și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O-ambii cu sediul în O,nr.1, județul B și și ambii domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.629/A din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în tot în sensul că a admis ca fondat apelul și a schimbat în parte sentința civilă nr. 5566 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că, a admis în parte acțiunea reclamanților și în consecință:
S-a constatat încălcarea art. 1 al protocolului nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului și drept urmare s-a constatat că reclamanții în calitate de succesori ai defunctei, au dreptul la acordarea de despăgubiri bănești din partea Statului Român, reprezentând contravaloarea la zi a imobilului în litigiu.
A fost obligat Primarul municipiului O și Consiliul Local O să facă demersurile legale necesare în vederea plății acestor despăgubiri de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Partea intimată Primarul Municipiului O și Consiliul Local O au fost obligați în solidar să plătească părții recurente suma de 1850 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin derogare de la dispozițiile dreptului comun - ce este Decretul nr. 167/1958 - în materia prescripției extinctive - Legea nr. 10/2001 prin art. 46 alin. 5 stabilit faptul că, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prin care se solicită anularea contractelor de vânzare cumpărare prin care Statul Român a înstrăinat imobilele preluate în perioada regimului comunist, se prescrie într-un termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Acest termen imperativ, derogatoriu de la dispozițiile dreptului comun, a fost prelungit cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 și cu alte 3 luni prin OUG nr. 145/2001, termen ce a expirat astfel la data de 14.08.2002.
Măsura derogatorie de stabilire a unui termen de 1 an de zile, prelungit ulterior până la 14.08.2002 pentru promovarea acțiunilor în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, actelor de privatizare, s- impus tocmai pentru a nu menține o incertitudine a raporturilor juridice, a clarifica cât mai rapid situația bunurilor preluate abuziv în regimul comunist, măsură ce de altfel nu contravine nici normelor europene în materie, fiind astfel pe deplin justificată.
Mai mult, prin Decizia nr. 480/11.12.2003 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele aflate în dosarul cauzei, nu se poate reține faptul că antecesoarea recurenților și aceștia nu ar fi făcut demersuri pentru a-și redobândi imobilul însă din anul 1991, atât la autoritățile administrative cât și ulterior la instanțele judecătorești, însă, acțiunea prin care au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, prin care imobilul în litigiu fost înstrăinat de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași, prin sentința civilă nr. 3834/2004 a Judecătoriei Oradeaa fost respinsă ca fiind prescrisă ca urmare a nerespectării art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prezentul litigiu, are același obiect ca și cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3834/2004 a Judecătoriei Oradea, și doar prin concluziile scrise, depuse cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în fond, s-a invocat că, notificarea trimisă Oficiului juridic al Primăriei Municipiului O prin executorul judecătoresc din 09.08.2001 era practic acțiune în revendicare prin care a solicitat și verificarea legalității contractului de vânzare cumpărare.
Astfel cum s- arătat mai sus, verificarea legalității unor astfel de contracte, cădea în sarcina exclusivă a autorității judecătorești, nu a comisiilor constituite la nivelul autorității locale administrative, instanțe ce trebuiau însă sesizate expres până la data de 14.08.2002, termen ce în speță, recurenții și antecesoarea acestora nu l-au respectat.
Sigur că, dreptul comun, în materia prescripției extinctive este cuprins în Decretul Lege nr. 167/1958 ce în art. 16 stabilește cauzele ce întrerup cursul acesteia ca fiind: nerecunoașterea dreptului a cărui acțiune s-a prescris, făcută de cel în folosul căruia curge; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea s-a introdus la o instanță judecătorească necompetentă; printr-un act începător de executare, ori, raportat la aceste cauze de întrerupere, este cert că notificarea comunicată prin executorul judecătoresc Primăriei Municipiului O - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, nu întrunește condiția prevăzută de art. 16 din Decretul Lege nr. 167/1958, nefiind o instanță judecătorească, criticile fiind nefondate.
De altfel, și cu ocazia soluționării celuilalt litigiu dintre părți, ce a avut același obiect, promovat de antecesoarea recurenților și continuat de aceștia, se cunoștea conținutul notificării de către părți și totuși nu a fost invocată ca act întrerupător al prescripției.
Legiuitorul a stabilit un termen în care părțile interesate aveau dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru verifica legalitatea actelor de înstrăinare a imobilelor preluate de la foștii proprietari în timpul regimului comunist, termen ce nu s-a întrerupt prin demersurile administrative făcute de fostul proprietar sau moștenitorii acestuia și nici prin faptul că s-a constatat nelegalitatea titlului în baza căruia Statul Român a preluat imobilul litigios.
Ceea ce a considerat instanța de recurs că trebuie analizat, este faptul că, deși antecesoarea recurenților încă din anul 1991 solicitat a-i fi restituit imobilul în litigiu, demersurile acesteia au rămas ineficiente. Mai mult, la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de antecesoarea recurenților, instituțiile abilitate nici până în prezent nu le-au comunicat acestora un răspuns.
Prin decizia civilă nr. 1016/R/26.10.2005, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, irevocabilă, s-a constatat faptul că imobilul în litigiu trecut nelegal în proprietatea Statului Român, că acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, prin care imobilul a fost înstrăinat intimaților este prescrisă, reținând din considerentele acesteia faptul că recurenții pot face demersurile necesare obținerii despăgubirilor aferente.
Raportat însă la practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (, Rus contra României) se impunea chiar recunoașterea direct de către instanța a îndreptățirii foștilor proprietari la primirea din partea Statului Român a unor despăgubiri reprezentând valoarea la zi imobilului, cu atât mai mult cu cât, statul a vândut un bun ce a intrat nelegal în proprietatea sa, fără despăgubi eficient fostul proprietar, fiind astfel evidentă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului, decizia susmenționată reprezentând un bun în sensul acestuia.
Problema ce s-a ivit însă în speță, este cea a lipsei calității de parte a Ministerului Economiei și Finanțelor ce conform legislației interne răspunde de plata despăgubirilor datorate de Statul Român, însă, având calitate de parte Primăria Municipiului O, Consiliul Local al Municipiului O ce sunt instituții de stat, nimic nu împiedică instanța să constate că recurenții sunt îndreptățiți la despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu, situat în localitatea O, str. -, nr. 42, înscris în CF nr. 8096 O, nr. top. 9377, în natură casă și teren aferent, urmând ca pentru plata acestora, aceste instituții să facă demersurile necesare pentru a obține de la Ministerul Economiei și Finanțelor fondurile necesare plății acestora.
Legea nr. 10/2991 și Legea nr. 247/2005 prevăd moduri de stabilire și acordare a despăgubirilor celor în drept, însă, conform aceleiași practici a Curții Europene a Drepturilor Omului constantă în materie, Fondul Proprietății nu este funcțional, nefiind în măsură a acorda Statul Român prin acesta despăgubirile ce se impun reclamanților. Este cert, conform celor expuse că, recurenții până în prezent nu au obținut o compensație materială pentru imobilul ce s-a constatat că a trecut nelegal în proprietatea Statului Român, impunându-se a se constata o încălcare a art. 1 alin Protocolului nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului.
S-ar putea ca părțile să invoce că, prin cele dispuse s-a acordat altceva decât s-a cerut, mai mult chiar, însă, cele dispuse nu vor aduce atingere principiului soluționării cauzei în limitele obiectului cererii deduse judecății, raportat la practica Curții Europene a Drepturilor Omului instanțele având obligația să tranșeze definitiv raportul juridic dedus judecății, fără fi nevoie de promovarea unor noi litigii.
Față de considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de recurs în baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, a admis ca fondat recursul, a modificat în întregime decizia recurată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis ca fondat apelul, schimba în parte sentința apelată, în sensul că:
A constatat că a avut loc o încălcare a art. 1 al Protocolului nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului și în consecință, a constatat că, reclamanții în calitate de succesori ai defunctei, au dreptul la acordarea din partea Statului Român a unor despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea la zi imobilului în litigiu, urmând ca Primăria și Consiliul Local al Municipiului O să facă demersurile necesare în vederea plății acestora de către Ministerul Economiei și Finanțelor, în reprezentarea Statului Român.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice, raportat la considerentele expuse.
Reținând culpa procesuală a Statului Român, instanța de recurs în baza art. 274 Cod procedură civilă l-a obligat, prin Consiliul Local și Primăria Municipiului O, să le plătească recurenților 1850 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în fond, apel și recurs.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat cerere de revizuire petentul Consiliul Local O care a solicitat admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 322 pct.2 și 327 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii s-a susținut că, instanța de recurs prin decizia 100/2008, s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în sensul că, a dispus obligarea Primarului Municipiului O să facă demersurilor necesare în vederea plății despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari, deposedați abuziv. dedusă judecății avea doar constatarea nulității de vânzare cumpărare a chiriașului, reclamanții și nu au investit instanța cu alt capăt de cerere.
Intimații și și și, sau opus admiterii revizuirii.
Analizând cererea de revizuire, Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă 100/2000 a Curții de APEL ORADEA, s-a păstrat contractul de vânzare cumpărare a chiriașilor asupra imobilului din litigiu, s-a constatat încălcarea art. 1 Protocolul I din CEDO și a fost obligat Primarul Municipiului O și Consiliul Local să facă demersurile necesare pentru ca succesorii foștilor proprietari să fie despăgubiți pentru imobilul preluat abuziv.
În fapt, acțiunea reclamanților prin care s-a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare a chiriașilor, era o acțiune în revendicarea imobilului, preluat abuziv de stat, acțiunea în rectificare de CF. fiind subsecventă și grefată pe acțiunea în revendicare.
Instanța de recurs constatând că imobilul revendicat a fost preluat abuziv de statul comunist de la antecesorul reclamanților iar acțiunea în rectificare de carte funciară era prescrisă potrivit dispozițiilor speciale din Legea 10/2001, a dispus ca în locul restituirii în natură să se plătească foștilor proprietari despăgubiri constând din prețul la zi al imobilului preluat abuziv. Curtea și-a întemeiat decizia pe dispozițiile art. 1 Protocolul I din CEDO, s-a conformat deciziilor pronunțate de Curtea de la Strasbourg împotriva României, și nu se poate reține astfel că și-a depășit limita investirii, cât timp, potrivit art. 20 al.2 din Constituție, în materia drepturilor fundamentale ale omului, se aplică tratatele și convențiile internaționale cu prioritate față de legea internă, când aceasta este mai puțin favorabilă.
Acesta fiind cazul în speță, nu se poate reține că sunt întrunite în cauză condițiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, astfel că cererea este nefondată.
De asemenea, obligând Primarul Municipiului O și Consiliul Local O să facă demersuri pentru a se plăti despăgubirile cuvenite reclamanților, Curtea nu a făcut decât să reitereze obligația legală instituită în favoarea acestor instituții de art. 16 din Legea 247/2005.
Acesta fiind cazul în speță, nu se poate reține că sunt întrunite în cauză condițiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, astfel că cererea este nefondată.
De asemenea, prin decizia civilă 631/2008 Curtea de APEL ORADEAa respins o cererea de revizuire formulată de reclamanții și pentru aceleași motive ca și prezenta cerere de revizuire și chiar dacă în speță nu este vorba de excepția autorității de lucru judecat, s-ar aduce atingere acestei autorități, dacă în prezenta cauză s-ar pronunța o soluție contrarie.
Pentru aceste motive, urmează a se respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de Consiliul Local
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe revizuienți să plătească intimaților 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimații, domiciliați în O, Parcul, nr. 15,. 4. județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, județul B, domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 100 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Obligă partea revizuientă să plătească părților intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în revizuire.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.R /06.11.2008
Jud.recurs: - --
Dact./06.11.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
