Anulare act. Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1510/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1508
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții - reclamanți, -, împotriva deciziei civile nr. 308 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și SC SA.
are ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții - reclamanți, și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.35476/08.11.2009, emisă de Baroul București, p care o depune la dosar, intimata, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.64814/02.09.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimații - pârâți SC SA și Primăria Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurenților - reclamanți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, consemnată la Consiliul Local Sector 2, cu chitanța nr.2441/27.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - pârâți învederează faptul că prin cererea de chemare în judecată introdusă la Judecătoria Sectorului 2 B, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a sentinței civile nr.10838/14.04.07.1997, pronunțată în dosarul nr.11304/1998, act juridic pronunțat cu frauda legii.
Apărătorul recurenților - pârâți învederează faptul că Judecătoria Sectorului 2 admis excepția de inadmisibilitate a acestei cereri și a respins acțiunea principală și cererile conexe formulate de către recurenții din cauza de față.
Apărătorul recurenților - pârâți învederează faptul că legiuitorul când a edictat normele de procedură civilă și a prezumat că hotărârea judecătorească exprimă adevărul celor constatate de judecător, s-a raportat la principiu corectitudinii actului de judecată, prin respectarea de către instanță a normelor procedurale.
Apărătorul recurenților - pârâți solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formula și casarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingere recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților - pârâți solicită respingerea excepției nulității recursului, deoarece acesta este motiva în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA,
Prin cererea formulată la 26.06.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, Primăria Municipiului B și solicitând constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 10838/14.07.1997, pronunțată în dosarul nr.11304/1998 a Judecătoria Sectorului 2 B, act juridic pronunțat în frauda legii.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâta a formulat la data de 25.06.1998 o cerere în revendicare introdusă la Judecătoria Sectorului 2 B pentru imobilul situat în B,-, sectorul 2 și care a avut prim termen de judecată fixat la 28.09.1998, cerere formulată în contradictoriu cu și SA.
La 10 zile după introducerea acestei cereri, numita a introdus o altă cerere în data de 6.07.1998 în contradictoriu numai cu, acordându-se termen la o săptămână respectiv 14.07.1998, când s-a și pronunțat sentința civilă nr. 10838 rămasă prin neapelare, în baza căreia s-a retrocedat imobilul din- sectorul 2.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 948, 949, 950, 966 cod civil și art. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 2 din Decretul nr. 167/ 1958.
La data de 6.11.2008 au fost conexate dosarele - și - la prezenta cauză.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât împotriva unei hotărâri judecătorești se poate exercita doar căile de atac prevăzute de lege.
Judecătoria Sectorului 2 B, prin sentința civilă nr. 9532/6.11.2008, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea pentru acest motiv.
În considerentele sentinței s-a reținut că, sentința civilă nr. 10838/14.07.2008 a fost dată cu apel în 15 zile de Ia comunicare. Împotriva acesteia, pârâtul nu a formulat apel, sentința civilă rămânând definitivă prin neapelare.
Potrivit art. 282 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal.
Potrivit art. 299 Cod procedură civilă, hotărârile date în apel acestea soluționându-se de instanța imediat superioară hotărârea de apel.
Astfel, Codul d e procedură civilă prevede pentru eventuale critici aduse unei hotărâri judecătorești doar posibilitatea ca acestea să fie invocate pe calea ordinară ( apelul) sau extraordinară (recursul) a căilor de atac.
Așa cum s-a arătat, împotriva sentinței civile 10838/14.07.1998, nu s-a exercitat nicio cale de atac de către pârâtul.
O cerere privind nulitatea absolută a unei hotărâri este inadmisibilă astfel, chiar și în situația în care această cerere este formulată de o terță persoană care nu a luat parte la proces.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat reclamanții la 3750 lei cheltuieli de judecată către pârâta, reprezentând onorariu avocat, astfel: reclamantul 1190 lei, reclamanta 1190 lei și reclamanții și 1190 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanții, și reiterând motivele de nulitate a sentinței civile nr. 10838/1998.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr. 386/12.03.2009, a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea deciziei s-a reținut că, părțile reclamante nu au participat la judecata sentinței civile ce se solicită a se anula, însă, împrejurarea că această hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 10838/14.07.1998, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B, nu este pronunțată în contradictoriu cu reclamanții de față, nu îi îndreptățește la formularea acțiunii în anularea hotărârii judecătorești.
Tribunalul a mai reținut că prin motivele de apel sunt invocate motive de nulitate absolută a acelei hotărâri judecătorești și nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană care justifică un interes legitim, însă, hotărârea judecătorească este un act de procedură, aceasta nu reprezintă un act juridic civil, iar nelegalitățile unei hotărâri care pot fi motive de nulitate de ordine publică, cum sunt cele arătare de către reclamanți se pot invoca doar prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac.
Sub aspectul relativității hotărârea judecătoreasca produce drepturi și obligații doar față de părți, în același timp faptul că a avut loc o judecată și că rezultatul verificării judecătorului este consemnat într-o hotărâre.
Împrejurarea că hotărârea este un înscris autentic întocmit cu toate exigentele prevăzute de art.1171 Cod civil, însă stabilirea efectelor hotărârii presupune că ceea ce s-a stabilit pe cale judecătoreasca să nu poate fi contestat decât prin intermediul căilor legale de atac spre deosebire de celelalte acte autentice care pot face obiectul acțiunilor în nulitate. Tribunalul a mai arătat că acțiunea în revendicare are caracter declarativ de drepturi și aceasta consacră drepturile preexistente în patrimoniului autorului reclamantei.
Hotărârea judecătorească nu s-a pronunțat în contradictoriu cu reclamanții din dosarul de față, iar aceasta înseamnă ca hotărârea nu le este opozabilă și că nu poate fi pusă în executare față de aceștia. efectelor hotărârii implică nașterea de drepturi și obligații în favoarea în favoarea și în sarcina părților, iar opozabilitatea față de terți a situației create prin actul juridic poate fi înlăturată când este rezultau săvârșirii unei fraude, cu scopul de a prejudicia terțe persoane. Pentru a combate opozabilitatea unei hotărâri judecătorești, terțul nu poate solicita anularea unei hotărâri ci el poate adopta două poziții, fie să adopte o atitudine de apărare față de hotărâre, acțiune în constatarea inopozabilității hotărârii prin care urmărește să se constate că nu există față de el dreptul stabilit sau recunoscut prin hotărâre, în realizarea drepturilor proprii încălcate, acțiune revocatorie etc.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și, considerând decizia nelegală întrucât deși îi consideră terți față de sentința civilă a cărui nulitate se cerere și motivele de nulitate fiind de ordine publică, apreciază că este un act autentic în condițiile art. 1171 Cod civil ce nu poate fi contestat decât intermediul căilor de atac.
Motivarea instanței de apel, că deși hotărârea nu le este opozabilă ea produce efecte față de terți, efecte care pot fi înlăturate atunci când a avut drept rezultat prejudicierea terțelor persoane, nu s-a regăsit în practica instanțelor din B, la spețele concrete arătate mai sus, recurenții fiind în diferite stadii procesuale cu intimata - pârâtă, iar soluțiile pronunțate în aceste cauze sunt contradictorii.
Se mai susține că frauda la lege, pe care au probat-o, săvârșită de reclamantă și de funcționarul public - definiție dată de 1171 Cod civil, constituie în dreptul român cauză de nulitate absolută a acelui act și conduce mutatis mutandis la anularea lui.
Încălcarea normelor legale de procesuală imperative au efect nulitatea actului întocmit cu nesocotirea acestor norme, recurenții făcând dovada producerii unui prejudiciu conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
unei hotărâri judecătorești nu înseamnă, în opinia recurenților, consolidarea unei situații de fapt contrare dreptului.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a respins recursul având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea judecătorească reprezintă un act jurisdicțional având în vedere specificul autorității de la care emană actul, elaborat după o procedură prestabilită de lege, specifică activității judecătorului și este rezultatul aplicării unei reguli de drept substanțial la o situație de fapt.
Motivele de nulitate, relativă ori absolută, a unei hotărâri judecătorești pot fi invocate doar prin intermediul căilor de atac și numai de persoanele care au calitatea de parte în proces.
Încălcarea unor norme de procedură imperativă nu deschide calea terților pentru anularea actului jurisdicțional, sancționarea unor astfel de nereguli putând fi invocată doar de părțile din proces și în căile de atac prevăzute de lege.
care nu au participat la judecată sunt apărați împotriva acestui act jurisdicțional prin inopozabilitatea hotărârii, ceea ce înseamnă că față de acești ea nu produce nici un efect juridic, nici o obligație.
Din această perspectivă, efectul substanțial al hotărârii judecătorești constă în sancționarea unei situații de fapt, în consecințele aplicării normei de drept substanțial la situația de fapt din cauză.
Hotărârea judecătorească produce o modificare situației de fapt și de drept doar între părțile din proces (reclamant, pârât, intervenienți, etc.) neputând crea drepturi și obligații în privința terților care nu au fost atrași în nici un mod în proces.
Pe de altă parte, puterea de lucru judecat nu poate fi invocată decât în condițiile art. 1201 Cod civil.
Dispozițiile art. 1171 Cod civil privesc actele autentice, încheiate de un funcționar competent, nu însă și hotărârile judecătorești întrucât judecătorul nu este funcționar public, regula mutatis mutandis negăsindu-și aplicarea în acest caz.
Desființarea unei hotărâri ce încalcă normele de drept substanțial ori procedural nepunând fi realizată decât prin căile de atac și nu prin constatarea nulității în temeiul art. 948 și următoarele Cod civil.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă Curtea va obliga recurenții la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-reclamanți, -, împotriva deciziei civile nr.308/A/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și.
Obligă recurenții la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./09.10.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 2. - Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
