Obligație de a face. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1289/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1516
Ședința publică de la 9 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.187 A din 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
are ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 2 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 9 noiembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 24 ianuarie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la ridicarea tuturor construcțiilor, amenajărilor, utilităților și plantațiilor efectuate la suprafața și în subsolul terenului proprietatea reclamantului de 345,37 mp. situat în localitatea,-, județul I, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul la ridicarea lucrărilor, pe cheltuiala pârâților, cu plata de daune cominatorii de 100 lei/ron pe zi și cheltuieli de judecată.
Pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii principale, întrucât reclamantul a cunoscut despre edificarea acestor lucrări, rămânând în pasivitate vreme îndelungată, pârâții fiind constructori de bună - credință, iar pe cererea reconvențională, au solicitat să constate că ei sunt proprietarii acestor lucrări și au un drept de superficie asupra terenului reclamantului, iar în subsidiar, reclamantul să fie obligat la despăgubiri, constând în sporul de valoare al terenului ca urmare a edificării construcțiilor și să se stabilească în favoarea pârâților, un drept de retenție asupra construcțiilor, până la achitarea către aceștia, a despăgubirilor solicitate.
S-au administrat probele cu înscrisuri, expertiză în construcții, agricultură și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 4710 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Buftea - județul I, în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât, pârâții au fost obligați pe cale de consecință, să ridice copacul identificat "gutui în vârstă de cca trei ani"în expertiza în specialitate agricultură efectuată de expertul, iar în caz de refuz, instanța a autorizat pe reclamant să ridice acest copac, pe cheltuiala pârâților.
S-au respins celelalte cereri din acțiunea principală.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți și.
Pârâții - reclamanți au fost obligați la 418,3 lei/ron cheltuieli de judecată către reclamant, în raport de pretențiile admise din acțiunea principală.
Pentru a se pronunța astfel, în esență, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâții ar fi luat cunoștință înainte de chemarea în judecată într-un alt litigiu, finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 1286 din 20 mai 2004 Judecătoriei Buftea, în dosarul nr. 7006/2003, prin care pârâții au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în litigiu în suprafață de 345,37 mp. (rămasă irevocabilă), despre faptul că ei ocupă o suprafață de teren ce nu le aparține lor, în proprietate, astfel că edificarea construcțiilor, lucrărilor pe teren, nu s-au făcut cu rea - credință.
S-a constatat că doar gutuiul a fost plantat după începerea litigiului sus-menționat de revendicare a terenului dintre părți, pentru acesta constatându-se reaua - credință a pârâților.
Privitor la cererea reconvențională s-a constatat că reclamantul nu a invocat accesiunea imobiliară potrivit art. 494 Cod civil, astfel încât nu se poate încă vorbi de un drept de superficie al pârâților asupra terenului pentru construcțiile edificate cu bună - credință, ei având cel mult un drept de folosință asupra acestuia, fără a exista însă, un petit distinct cu acest obiect, în reconvențională.
Or, numai la data invocării accesiunii imobiliare de către reclamant, s-ar naște dreptul la despăgubirile solicitate de pârâți pentru lucrările invocate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale.
În criticile din apel s-a susținut că expertiza în construcții a constatat că pârâții au edificat pe terenul proprietatea apelantului: o terasă, canal colectare ape fluviale, rețea gaze naturale, hazna vidanjabilă, branșamentul și racordul de gaze, iar expertiza agricolă a constatat că pârâții au plantat pe același teren, un cais, un gutui, cinci vișini, un arbust ornamental de grădină.
Deși reclamantul a arătat în acțiunea sa și în întâmpinarea depusă la cererea reconvențională, că toate aceste construcții și plantații au fost edificate cu rea - credință, anterior pronunțării sentinței civile de revendicare nr. 1286 din 20 mai 2004 Judecătoriei Buftea, instanța nu a analizat, în sensul solicitat, toate probele administrate în cauză, pentru a se face aplicarea art. 494 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Astfel, intimatul - pârât - reclamant a demolat lucrările de construire a imobilului proprietatea sa, precum și a construcțiilor și plantațiilor pe terenul său, după obținerea autorizației de construire nr. 2760 din 12 septembrie 2000.
Reclamantul arată în cererile sale de fond, că anterior obținerii autorizației, intimatul a solicitat Oficiului de Cadastru, Geodezie și Cartografie al Județului I efectuarea documentației cadastrale, iar în data de 07 august 2000, expertul autorizat ing. a întocmit documentația cadastrală, arătând că terenul intimatului are în prezent suprafața de 2.022 mp. având formă dreptunghiulară, încadrat între punctele 1 - 4, iar în stânga proprietății sale (spre proprietatea ) - autorul său, pe care l-a și moștenit, există o suprafață de teren în formă triunghiulară care nu face parte din proprietatea reclamantului.
Așadar, pârâții au fost atenționați încă din aul 2000 că terenul în formă triunghiulară (de 345,37 mp.) nu le aparține, pârâții înglobându-l în fapt, în terenul proprietatea lor de la acea adresă.
De asemenea, a arătat apelantul, în criticile sale, procesul - verbal de punere în posesie din data de 11 octombrie 1995, asupra terenului proprietatea intimatului era trasat în schița anexă, în formă dreptunghiulară și nu trapezoidală, astfel cum rezultă din înglobarea și a terenului său de 345,37 mp.
Instanța de fond nu a analizat aceste aspecte, ajungând la reținerea eronată a atitudinii subiective a pârâților - reclamanți în edificările reclamate de pe terenul apelantului, raportându-se doar la litigiul având ca obiect revendicarea.
Prin decizia civilă nr. 187 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă s-a respins apelul ca nefondat.
În considerente reținute în decizie, se arată că apelantul recunoaște la interogatoriu că la momentul edificării construcțiilor și plantațiilor pe terenul său de către intimații - pârâți, între părți nu au existat litigii, acestea începând la data de 14 noiembrie 2005, odată cu formularea acțiunii în revendicare.
Or, faptul că intimaților li s-a emis autorizație de construire pentru construcțiile edificate - nr. 2760 din 12 septembrie 2000, înlătură susținerile apelantului, în sensul că intimații ar fi fost încunoștiințați de autoritățile locale despre situația juridică a terenului, schița cadastrală la care se face referire fiind întocmită ulterior edificării acestor construcții.
Cum apelantul nu a reușit să răstoarne prezumția de bună - credință la edificarea construcțiilor, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul - pârât, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că "motivarea" deciziei cuprinde patru fraze, instanța de apel procedând la o analiză superficială și selectivă a probelor în cauză, reținând în mod eronat că autorizația de construire s-a eliberat intimaților și asupra terenului care nu era proprietatea acestora, arătând în mod greșit că schița cadastrală la care se face referire, a fost întocmită ulterior edificării acestor construcții.
Or, recurentul - reclamant a arătat că schița cadastrală a fost întocmită cu data de 07 august 2000, iar autorizația de construire la data de 12 septembrie 2000, schița cadastrală fiind întocmită tocmai pentru intabularea dreptului de proprietate al intimaților și în vederea eliberării autorizației de construire, aceasta vizând construirea doar pe terenul proprietatea intimaților, iar nu și pe terenul recurentului.
Recurentul a susținut și la fond și în criticile din apel, că nu s-au analizat aceste înscrisuri din care rezultă reaua - credință în edificarea de către intimații - pârâți a construcțiilor și plantațiilor pe terenul proprietatea sa, evidențiat în formă de triunghi în schița cadastrală din 07 august 2000, lângă terenul intimaților trasat în formă dreptunghiulară, și care nu aparținea acestora - aspect cunoscut de către intimați, dovedind astfel reaua - credință în edificarea și pe acest teren a construcțiilor și plantațiilor.
Instanța de apel reia doar motivarea instanței de fond, în sensul că la data edificării construcțiilor, între părți nu existau litigii cu privire la proprietatea asupra terenului reclamantului până la revendicarea promovată în anul 2003, fără a analiza întregul probatoriu, respectiv înscrisurile invocate, spre a contura atitudinea subiectivă a construcțiilor pe terenul său, care au fost de rea - credință, cunoscând faptul că edifică pe terenul altuia.
În acest fel, s-a ajuns la respingerea practic a acțiunii sale principale, făcându-se o aplicare greșită a prevederilor art. 494 alin. 2 Cod civil.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea apelului, iar pe fond admiterea în întregime a cererii principale.
Intimații - pârâți - reclamanți și au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului, întrucât plantațiile și construcțiile pe terenul recurentului au fost edificate, mai înainte ca acesta să devină proprietarul terenului în 2004, constructorii fiind de bună - credință, neexistând nici încălcare a legii invocată.
Recurentul - pârât a depus încă o dată, în recurs, spre a fi analizate pe aspectul relei - credințe a intimaților - pârâți, fișa imobilului proprietarului cu schița anexă, având evidențiată și suprafața de teren înscrisă de 2.022 mp. alături având trasat între el și autorul său, o în plus de teren, planul de amplasament și delimitare întocmit la 07 august 2000 de ing. în care terenul intimatului apare în formă dreptunghiulară, procesul - verbal de trasare a terenului intimatului din 13 august 2000 și procesul - verbal de punere în posesie din 11 octombrie 1995 pe numele asupra terenului său de 2.200 mp. cu schița OCOT anexă -terenul având forma dreptunghiulară - certificate potrivit art. 139 Cod de procedură civilă, înscrisuri aflate de altfel și în dosarul de fond.
Noi probe în recurs nu s-au administrat.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că deși în acțiunea principală, în întâmpinarea depusă de recurentul - reclamant la cererea reconvențională a intimaților - pârâți - reclamanți și în nota de probatorii cu înscrisuri de la fond (filele 106 - 153), reclamantul a solicitat analizarea înscrisurilor menționate, apoi în criticile din apel (respectiv ulterior în criticile din recurs), emise anterior litigiului în revendicare din 2003 între părți, spre a fi analizată buna ori reaua - credință a intimaților - constructori pentru construcțiile și plantațiile edificate pe un teren despre care ar fi cunoscut că nu le aparține în proprietate, instanța de fond nu face referire la aceste înscrisuri, iar instanța de apel, deși le menționează ca și critici în apel formulate de reclamantul - pârât, ca atare, nu le analizează, reluând generic motivarea fondului cu privire la recunoașterea reclamantului că nu existau litigii între părți la momentul edificării construcțiilor, practic nefiind în nici un fel analizate, criticile formulate de către apelant, mai mult, reținând în mod generic și eronat că schița cadastrală ar fi fost întocmită ulterior edificării construcțiilor.
Or, de esența soluționării temeinice și legale a acțiunii principale care cerea aplicarea art. 494 alin. 2 cod civil este analizarea, în raport de solicitarea din petitul acțiunii și a celorlalte cereri formulate în cauză, respectiv a criticilor din apel, analizarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a înscrisurilor relevate în apel și recurs din 1995 și 2000, pentru a clarifica atitudinea subiectivă a intimaților la data edificării construcțiilor și plantațiilor pe un teren care nu le aparține în proprietate, clarificând în mod cert, buna sau reaua lor credință - aspect determinant în soluția de admitere în temeiul art. 494 alin. 2 Cod civil a cererii principale, respectiv de respingere a ei.
Nerăspunzând criticilor din apel, soluția din apel echivalează practic, cu necercetarea fondului dedus instanței de apel prin aceste critici, în sensul art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă cu raportare la art. 312 alin. 5 teza I Cod de procedură civilă.
Or, instanța de recurs nu poate analiza întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile invocate în mod repetat pe parcursul procesului de către reclamantul - pârât, pentru prima dată în recurs, spre a determina astfel, o altă situație de fapt și a reforma apoi soluția primei instanțe, în condițiile sus-arătate.
În consecință, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanței, Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 187 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
Red.
.
2ex./18.11.2009
-5.-;
Jud.B-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
