Anulare act. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 151
Ședința publică de la 16 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de, în nume propriu și în calitate de mandatară pentru a și, împotriva deciziei civile nr.661 din 03 octombrie 2007 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anulare contract închiriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata asistată de av. care îl reprezintă și pe intimatul; lipsă fiind recurenții, a, și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată. Prin serviciul registratură, recurenții au depus la dosar cerere de suspendare a cauzei, cerere formulată în temeiul disp.art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Av. se opune cererii de suspendare a judecării cauzei formulată de către recurenți.
Avându-se în vedere faptul că s-a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei de către recurenți, se dă cuvântul intimaților prin apărător cu privire la această cerere.
Av. solicită respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei. În cuprinsul acesteia se face vorbire de existența unui dosar penal împotriva avocatului care a avut delegație și împuternicire pe parcursul derulării acestui litigiu, însă dispozițiile procedurale prevăd că instanța poate să dispună suspendarea judecării cauzei chiar în condițiile în care există începută urmărirea penală împotriva uneia dintre părțile aflate în litigiu. În prezent nu s-a făcut dovada decât a existenței unei cercetări cu privire la avocatul care a avut delegație. Prin urmare, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de recurenți și a se da cuvântul pe fond.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de către recurenți, având în vedere că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale.
Av. nu are de formulat alte cereri.
Nefiind formulate cereri și constatându-se recursul în stare de judecată, se dă cuvântul intimaților prin apărător.
Av. solicită respingerea recursului formulat de recurenți, în mod explicit pentru următoarele aspecte. Arată că recurenții au fost evacuați din imobilul situat în I,- în urma deciziei rămasă definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Bacău, decizie prin care s-a dispus evacuarea acestora din imobil. În ceea ce privește dispozițiile de procedură, dispozițiile legale invocate de către recurenți, cum că ar fi avut calitatea de chiriași ai unui imobil naționalizat, cere a se observa faptul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au arătat că nu se poate aplica Legea nr.114/1996 și OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și nici nu a operat tacita relocațiune cu privire la contractele de închiriere pe care aceștia le-au avut încheiate cu fostul proprietar, autorul intimaților,. Instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect faptul că recurenții nu se pot prevala de aceste dispoziții legale. respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.131 din 9 ianuarie 2007 Judecătoriei Iașia luat act de renunțarea reclamanților, și a intervenientei la judecată.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți, a și,. în I,-, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți și,. în B, str. -. -, nr.1,.2,. 7, sector 3 și intervenienta,. în I,-.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se reține în esență următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții indicați în dispozitiv solicitând anularea contractelor de închiriere -/11.10.2001 și -/7.02.2003, precum și evacuarea pârâților din imobilul situat în I, str. - 12.
Pârâții au solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii, iar pe cale reconvențională, obligarea reclamantei să le prelungească contractele de închiriere pentru imobil, în condițiile Legii nr. 114/1996, nr.OUG 40/1999 și nr.OUG 241/2001 privind protecția chiriașilor.
La data de 30.04.2004 s-au depus la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă că la data de 30.03.2004 reclamanta a decedat. în drepturi ai acesteia, conform certificatului de legatar nr. 15/2004, sunt numiții și., subrogându-se în drepturile reclamantei defuncte, continuă acțiunea împotriva pârâților în calitate de reclamanți.
La data de 03.09.2004, în interes propriu, formulează cerere de intervenție numita -. Cererea de intervenție a acesteia a fost apreciată de instanța de judecată ca lipsită de interes și respinsă prin încheierea interlocutorie din data de 04.09.2006.
La termenul din 26.06.2006 reclamanții formulează o cerere prin care solicită introducerea în cauză a numitei în calitate de intervenientă forțată. Reclamanții arată că aceasta este beneficiara donației cu privire la imobilul din I,- pentru care s-au încheiat cele două contracte de închiriere.
Pârâții au formulat o serie de excepții - nulitatea acțiunii formulate, lipsa calității procesuale active a reclamanților și - respinse de instanță prin încheierea din 16.10.2006.
Reclamanții și și intervenienta depun la data de 21.12.06 și 08.01.2007 două cereri prin care arată că înțeleg să renunțe la judecata promovată de reclamanta defunctă în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză.
În atare situație, văzând cererile acestora, instanța constată incidența art. 246 Cod procedură civilă, și ia act de renunțarea reclamanților și intervenientei la judecată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți prin care au solicitat obligarea reclamanților și, pe cale de consecință, și a intervenientei, să le prelungească contractele de închiriere în ceea ce privește imobilul cu destinație de locuință situat în I,-, instanța reține următoarele aspecte:
În scopul protecției chiriașilor care au avut contracte de închiriere pentru suprafețe locative în imobile naționalizate pentru care s-a pus ulterior problema restituirii lor către adevărații proprietari, legiuitorul a emis acte normative de protecție a acestora, printre care și OUG nr. 40/1999 precum și OUG nr. 241/2001.
În formularea cererii reconvenționale pârâții-reclamanți se prevalează de dispozițiile art. 10 și 11 din OUG nr. 241/2001 precum și de întreaga procedură instituită de stat în ceea ce privește prelungirea contractelor de închiriere de către proprietari în beneficiul chiriașilor din imobilele naționalizate.
Din analiza art. 1 și 2 din OUG nr. 40/1999 rezultă că legiuitorul a stabilit persoanele cărora li se aplică procedura protecției chiriașilor din casele naționalizate și retrocedate.
Conform spuselor pârâților, aceștia - - au mandatat-o pe defuncta în inițiativa sa de a-și recupera proprietățile confiscate de către stat, întocmindu-li-se mai multe procuri notariale, parte din ele fiind revocate prin actul autentic nr. 4305/22.10.2001 (fila 10), făcut cunoscut prin recomandata de la fila 11.
Totodată, din cele precizate de pârâții-reclamanți (fila 16) rezultă că defunctei i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului din I,-, în anul 1993 în baza Sentinței Civile nr. 17/1993. Cu această ocazie, ARTA . care ocupa o parte din imobil, a pus la dispoziția defunctei câteva încăperi ale construcției. Preluarea acestora s-a făcut de către defuncții și (soțul acesteia) împreună cu, procurator la acel moment al reclamantei decedate ulterior. Ulterior, mandatara s-a mutat în imobilul sus arătat, începând să locuiască acolo din anul 1993. ulterior au fost întocmite cele două contracte de închiriere a căror prelungire o solicită pârâții-reclamanți în baza legilor de protecție a chiriașilor.
Aspectul ce trebuie scos în evidență se referă, în primul rând, la data când pârâții-reclamanți au început a fi chiriași ai imobilului și la calitatea acestuia de imobil naționalizat și ulterior retrocedat.
Se poate observa că pârâții-reclamanți au ocupat imobilul inițial în 1993 în baza unei înțelegeri cu defuncta reclamantă, ulterior mandatara acesteia - - în baza procurilor ce i-au fost date, întocmindu-se contractele de închiriere sus arătate.
Instanța reține astfel că pârâții-reclamanți nu au fost, în ceea ce privește imobilul din I,-, chiriași ai statului pentru ca ulterior, prin retrocedarea casei, să aibă posibilitatea să devină chiriași ai proprietarei.
Pârâții-reclamanți au ocupat imobilul în 1993 după retrocedarea și preluarea lui de către proprietara de drept, astfel că au devenit chiriași ai acesteia, regimul juridic fiind cel al închirierii din dreptul comun.
Actele normative invocate de către pârâții-reclamanți se referă la protecția chiriașilor care inițial, locuind în case naționalizate, au avut contracte de închiriere cu Statul Român și care ulterior, prin retrocedarea imobilelor către adevărații proprietari, riscau să piardă arbitrar spațiile locative. S-au stabilit astfel termene legale de reînnoire a contractelor în scopul rezolvării situației locative a chiriașilor și protecției lor de arbitrariul creat.
Pârâții-reclamanți nu au dobândit calitatea de chiriași ai imobilelor naționalizate întrucât, la momentul când au ocupat casa din I,-, aceasta era în deplina proprietate a defunctei.
Prin urmare, pârâții-reclamanți nu beneficiază de dispozițiile
pachetului normativ de protecție a chiriașilor, iar instanța nu are nici un motiv legal să încalce dispozițiile art. 969 Cod procedură civilă, să se subroge în drepturile proprietarilor actuali ai imobilului și să-i oblige să încheie ori să prelungească închirierea în beneficiul pârâților-reclamanți.
Pentru motivele arătate instanța respinge cererea reconvențională, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții reclamanți, - și -.
Prin decizia civilă nr. 661 din 3 oct. 2007 Tribunalului Iași se respinge apelul declarat de pârâții -reclamanți, - și - împotriva sentinței civile nr. 131/9.01.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Cererea introductivă de instanță este formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, are ca obiect anularea contractelor de închiriere -/2001 și -/2003 și evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantei situat în I, str, - 12, fiind semnată de avocat.
Reclamanta decedează la data de 29.03.2004 și în cauză intervin moștenitorii acesteia, și, care dovedesc calitatea prin certificatul de legatar 15/19.04.2004 și își însușesc acțiunea
Reclamanții încheie cu fiica lor, contractul de donație 1979/2005 imobilul din I, str. - 12 și formulează ulterior cerere de chemare în judecată a acestei persoane, întemeiată pe dispozițiile art. 57-59 Cod procedură civilă.
este introdusă în cauză ca intervenientă.
Prin cereri scrise, reclamanții și intervenienta arată că înțeleg să renunțe la judecată, considerând că cererea formulată a rămas fără obiect.
În cursul litigiului, pârâții au invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamantei inițiale și lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Excepțiile au fost puse în dezbaterea părților la termenul din 16.10.2006 și tot la acel termen au fost respinse de către prima instanță, care a reținut, în mod corect, că reclamanții și-au însușit cererea reclamantei inițiale, în calitate de moștenitori și au dobândit, în aceeași calitate, dreptul de proprietate asupra bunului vizat de cererea introductivă.
Cât privește condițiile renunțării la judecată, art. 246 alin.4 Cod procedură civilă, indicat de apelanți, dispune că renunțarea la judecată nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți, când părțile au intrat în dezbaterea fondului.
acestei norme atrage sancțiunea nulității în condițiile art. 105 alin.(2) teza I Cod procedură civilă, anume dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Or, în speță, pârâții nu au probat o asemenea vătămare, întrucât nu au solicitat continuarea judecării cererii nici în primă instanță, nici prin motivele de apel, iar actele și lucrările cauzei relevă, pe de o parte, că au invocat excepții peremptorii ce tind la împiedicarea judecății în fond (anularea cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale active), iar pe de altă parte, că există hotărâri judecătorești definitive pronunțate în litigii anterioare, puse în executare, prin care s-a statuat asupra dreptului pârâților la imobilul în litigiu, în contradictoriu cu reclamanta inițială,.
În privința cererii reconvenționale, soluția primei instanțe este, de asemenea, corectă.
Din probele cauzei rezultă că imobilul din I,- a reintrat în proprietatea reclamantei inițiale, prin hotărâre judecătorească și ulterior a fost închiriat de aceasta pârâtei - reconveniente. Aceasta din urmă nu a avut niciodată calitatea de chiriaș al statului pentru acest imobil, astfel încât corect s-a reținut atât de prima instanță, cât și de instanțele care s-au pronunțat anterior în litigiile dintre părți că nu beneficiază de dispozițiile de protecție a chiriașilor reglementate de actele normative indicate în cererea reconvențională și cererea de apel ( Legea nr. 114/1996, OUG40/1999).
În aceste condiții, s-a reținut judicios că nu există temei pentru a impune proprietarilor actuali ai imobilului conduita pretinsă ce pârâții reconvenienți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, - și - pentru următoarele motive:
- în luna ianuarie 2004 s-a dispus și s-a înregistrat la Judecătoria Iași în numele reclamantei acțiunea civilă având ca obiect anularea contractelor de închiriere în favoarea pârâților.
La termenul din 5.06.2006 au invocat în scris nulitatea acțiunii, deoarece a fost introdusă acțiunea de către un avocat fără a avea calitatea de reprezentant al reclamantei.
La dosarul cauzei s-a depus împuternicire avocațială care nu are număr de înregistrare în evidență, din conținutul căreia nu rezultă numărul și data contractului de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă, astfel încât mandatul avocatei nu este valabil, este nul de drept.
La termenul din 26.06.2006 reclamanții au depus cererea de introducere în cauză a fiicei acestora -, instanța acordând termen pentru a pune în discuție această cerere, cu citarea acesteia.
Instanța nu a pus în discuție excepțiile privind calitatea de reprezentant al avocatei reclamantei la data introducerii acțiunii (deși a semnat cu numele de în numele acesteia, nici pe parcursul decesului reclamantei (29.03.2004), nici excepția lipsei calității procesuale active a moștenitorilor, soții, de vreme ce aceștia au donat la 30.09.2005 fiicei lor imobilul ce făcea obiectul contractelor de închiriere contestate.
Instanța rezolvă nelegal excepția lipsei calității de reprezentant prin respingerea acesteia, în condițiile în care procura depusă de soții nu le dădea dreptul de a angaja avocat pentru introducerea unei acțiuni.
Nelegală este și soluția instanței de a lua act de renunțare la judecată.
Instanța a încălcat dispozițiile art. 247 al. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora după ce părțile au intrat în dezbaterea fondului, nu mai poate avea loc o renunțare la judecată.
Instanța s-a pronunțat numai pe seama cererilor depuse de soții fără a pune în discuție admisibilitatea cererii.
Renunțarea la judecată nu este legală, motivat de faptul că prin certificatul de legatar aceștia nu au preluat și pasivul succesoral, deci nu au calitate procesuală activă.
În consecință se solicită a se constata nulitatea acțiunii formulate deoarece cererea nu este semnată de, nici de mandatari sau de avocat cu contract de asistență juridică prin care să facă dovada de reprezentant legal potrivit art. 83 Cod procedură penală.
Criticile formulate se încadrează în motivul de rec prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, dar nu este incident în cauză, iar recursul este nefondat.
La data de 19.01.2004 s-a înregistrat la Judecătoria Iași acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții -recurenți. Acțiunea civilă a fost semnată pentru reclamantă de către avocat.
La fila 226 -227 din dosarul de fond s-a depus contractul de asistență juridică nr. 6 din 22.12.2003 încheiat între avocatul care a formulat acțiunea și mandatarii reclamantei și.
Prin acest contract de mandat reclamanta dă mandat soților de a întreprinde toate demersurilor judiciare și extrajudiciare pentru predarea imobilului din litigiu și evacuarea tuturor celor care se află în imobil.
Acest contract de mandat a fost încheiat la 3 iunie 2002 și nu a fost revocat.
În aceste condiții avocata împuternicită în mod legal de către reprezentanții reclamantei în mod corect și în aplicarea mandatului inițial a formulat și semnat acțiunea în numele și pentru reclamanta.
La termenul din 16.10.2006 a pus în discuție excepția privind lipsa calității de reprezentant al avocatului, excepție ce a fost respinsă în mod corect de instanță.
Așa fiind criticile recurenților vizând aceste aspecte nu sunt fondate și acțiunea în mod corect nu a fost anulată.
În mod corect instanța a luat act de renunțarea la judecată a succesorilor reclamantei care au cules întreaga succesiune a acesteia inclusiv dreptul de a prelua procesul în locul autoarei lor.
Împrejurarea că în cauză a fost introdus persoana care a preluat bunul din litigiu nu înlătură dreptul intimaților de a continua procesul în locul autoarei lor.
În aceste context pârâților -intimați le este recunoscut dreptul de a renunța la judecată.
Potrivit art. 246 al. 1 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Ori recurenții -intimați au renunțat la judecată prin declarația autentică depusă la dosarul cauzei pentru termenul din 17.05.2007.
Instanța în mod legal a luat act de renunțarea la judecată a acestora, în speță fiind aplicabile disp. art. 246 al. 1 Cod procedură penală.
Textul invocat de recurent 246 (al. 4) Cod procedură civilă nu este incident în cauză, deoarece renunțarea la judecată a avut loc înainte ca părțile să intre în dezbaterea fondului.
Drept urmare criticile formulate sunt nefondate, iar recursul va fi respins ca atare.
Deoarece intimații nu au făcut dovada întinderii cheltuielilor de judecată, cererea lor de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACDESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, și, împotriva deciziei civile nr.66 din 3.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Respinge cererea de obligare a recurenților la cheltuielilor de judecată, cerere formulată de intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 16.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Adriana AndronicJudecători:Adriana Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta Protea
