Anulare act. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/2010
Ședința publică de la 01 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1114 din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru reclamantul recurent avocat și consilier juridic în calitate de reprezentant al pârâtei intimate Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA Sucursala A-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâta intimată Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" SA Baî nregistrat la dosar Întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și pentru jurisprudență un extras din Carta Europeană - art. 4 privind acordarea dreptului de preaviz și referitor la acest aspect un extras din Dreptul Comunitar al al Prof.univ. dr., înscrisuri care se prezintă și reprezentantei pârâtei intimate.
Reprezentanții părților declară că nu au chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent susține motivele de recurs astfel cum au fost în scris detaliate, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Sub aspectul calității procesuale pasive solicită a se reține că pârâta Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA B are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, învederează că raportat la art. 73 din Codul Muncii angajatul se bucură de dreptul la preaviz, iar reclamantului nefiindu-i acordat acest drept îi sunt aplicabile dispozițiile art. 76 din Legea 53/2003, respectiv nulitatea absolută a deciziei de concediere. Mai arată că disponibilizarea a fost nelegală întrucât nu a fost constituită o comisie la care să participe reprezentantul sindicatului. Având în vedere că este vorba de o întrerupere temporară a raporturilor de muncă, reclamantului trebuia să îi fie aplicat articolul 53, cu plata către acesta a 75 % din salariu. De asemenea susține că potrivit art. 38 din Codul Muncii nu se poate renunța la preaviz.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond pentru motivele arătate în întâmpinare. Arată că prin acordul încheiat între Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare și Uniunea Sindicatelor din cadrul societății, la data de 2.12.2008 s-a prevăzut această renunțare a salariaților la dreptul de preaviz acordat de lege și s-a stabilit că nu se vor acorda plăți compensatorii potrivit contractului colectiv de muncă pe anul 2008-2009, întrucât disponibilizările au fost temporare, până la data de 30.04.2009, termen care apoi a fost prelungit prin efectul legii până la 30.07.2009.
Mai susține că deși reclamantul a fost convocat la unitate prin adresa nr. 67/30.03.2009, acesta nu s-a prezentat la locul de muncă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, învederează că doar sucursala face angajări și are calitate procesuală pasivă și nu centrala, care doar aprobă aceste angajări.
Fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul pârâtului intimat învederează că reclamantul împreună cu s-au prezentat la serviciu, fiindu-le refuzată reangajarea.
Instanța, față de înscrisurile depuse în dosar și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată sub dosar nr-, contestatorul a chemat în judecată intimații Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare - Sucursala A și Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare ABs olicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se anuleze decizia nr.5/2.02.2009 și să fie obligate intimatele să-l reintegreze pe contestator, pe postul deținut anterior, precum și să- plătească drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat;
- să fie obligată intimatele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației lor au arătat că prin decizia a cărei anulare se cere s-a dispus concedierea contestatorului, întemeiat pe dispozițiile art.65 alin.1 Codul Muncii, în mod nelegal, respectiv cu încălcarea prevederilor art.73 și art.74 alin.1 lit. b Codul Muncii, în sensul că nu a fost informat în prealabil despre concediere iar decizia nu cuprinde pe lângă alte elemente, durata preavizului.
Prin nerespectarea dreptului de preaviz, contestatorul a fost pus în imposibilitatea de a-și găsi un alt loc de muncă fiind lipsit de mijloacele necesare unui trai decent pentru el și familia sa.
În al doilea rând, a arătat că măsura de concediere dispusă împotriva sa a fost dată cu încălcarea art.1 din acordul încheiat de intimata de ord.2 cu Uniunea Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare, unde se prevede că nominalizarea personalului care va fi suspus disponibilizării se face, de către o comisie constituită din patronat și sindicat, și că în acest caz nu au fost respectate criteriile stabilite prin acord.
Sub un ultim aspect, a susținut că în situația contestatorului nu a avut loc o desființare efectivă a postului câtă vreme din cuprinsul acordului invocat mai sus rezultă că măsura de restrângere a activității în cadrul societății intimate s-a dispus doar temporar, în intervalul 1.11.2008-30.04.2009.
În drept, a invocat art.53, art.73-74 și art.76 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă, intimata - ABa solicitat respingerea contestației formulate de contestatorul invocând lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții și arătând că intimata Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare - Sucursala A face parte din structura organizatorică a intimatei - A B și că chiar dacă nu are personalitate juridică are organe proprii de conducere și autonomie.
În plus, a susținut că însăși legea recunoaște sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi și obligații în limitele autonomiei funcționale stabilite de societatea
a cărei dezmembrământ este.
Pe fond a susținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului este întemeiată deoarece disponibilizarea acestuia a fost una temporară și nu definitivă, aspect demonstrat cu acordul încheiat între patronat și sindicat referitor la restrângerea activității intimatei pe perioada iernii și cu nota comună nr.1092/2008 și că art.1 din acordul nr.9193/2008, invocat de către contestator nu este incident în cauză deoarece din cauza fluctuației de personal și numărului mic de personal din cadrul societății intimate, nu mai existau condițiile necesare existenței unui sindicat.
Referitor la cel de-al treilea motiv de anulare a deciziei, intimata a susținut că și acesta este neîntemeiat deoarece concedierea contestatorului s-a dispus cu respectarea prevederilor legale iar în plus această decizie a și produs efecte juridice, contestatorul încasând indemnizația de șomaj cuvenită.
Intimata - Sucursala A, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei emise de către intimată deoarece potrivit notei comune și protocolului încheiat de patronat și sindicat, aceste disponibilizări temporare au fost determinate de restrângerea activității intimatei pe perioada de iarnă, astfel că în cauză nu a operat o disponibilizare definitivă și efectivă, pentru a fi incidente prevederile art.74 alin.1 din Codul Muncii.
A mai arătat că situația de față nu se încadrează în dispozițiile art.53 din Codul Muncii, așa cum susține contestatorul, acesta nefiind în situația de a opta sau dicta angajatorului cu privire la temeiul în baza căruia se realizează disponibilizarea temporară.
Prin sentința civilă nr.1114/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare B și pe cale de consecință, s-a respins contestația formulată de contestatorul împotriva intimatei B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, s-a respins contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de concediere nr.5/2.02.2009 emisă se intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare - Sucursala A.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, sub un prim aspect că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata B este fondată deoarece intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare - Sucursala A face parte din structura organizatorică a societății mame și că, deși nu are personalitate juridică, are organe de conducere și autonomie în desfășurarea activității comerciale, precum și patrimoniu propriu și cont bancar.
Întrucât atât contractul individual de muncă al contestatorului cât și decizia de concediere au fost întocmite ce către Sucursala Aas ocietății naționale s-a apreciat că intimata B nu are calitate procesuală pasivă și că se impune admiterea excepției invocate și pe cale de consecință, respingerea contestației formulată de contestator în contradictoriu cu această parte intimată.
Pe fond, s-a apreciat că decizia de concediere nr.5/2.02.2009 este temeinică și legală deoarece la baza luării acestei măsuri a stat reducerea temporară a activității societății dispusă prin documentele comune încheiate cu, R și sindicate.
Deși în cuprinsul deciziei nu a fost prevăzut dreptul de preaviz la contestatorului iar acesta nici nu a beneficiat de preaviz, instanța de fond a apreciat că decizia de concediere nu este nulă deoarece potrivit pct.4 din Acordul nr.9193/2.12.2008/364/2.12.2008 semnat de B și Uniunea Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare, acord pe acre contestatorul nu l-a contestat, s-a stipulat în mod expres că salariații disponibilizați temporar nu beneficiază de plăți compensatorii conform 2008-2009 și nici de dreptul de preaviz.
S-a mai reținut că nici cel de-al doilea motiv de anulare invocat de către contestator nu poate fi reținut deoarece în perioada noiembrie - decembrie 2008 societatea intimata a efectuat disponibilizări succesive în urma cărora dintr-un număr de 13 salariați existenți în luna noiembrie 2008, au mai rămas în luna februarie 2009, doar trei salariați. Cum contestatorul a fost disponibilizat în luna februarie 2009, la acel moment nu mi exista posibilitatea constituirii unei comisii care să analizeze situația personalului disponibilizat.
În plus, s-a mai reținut de către prima instanță, că această măsură a fost luată în beneficiul salariaților care în urma disponibilizării lor temporare au încasat indemnizația de șomaj aferentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate de contestatorul împotriva intimatelor Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare - Sucursala A și Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare A
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția invocată de către intimata Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare ABd eoarece intimata sucursală nu este unitate de sine stătătoare, ci este reprezentanta în teritoriu a societății de la
Pe fond, a arătat că acordurile și notele comune de care s-au prevalat intimatele la fond nu pot cuprinde clauze contrare Codului muncii și că dreptul de preaviz care este garantat, inclusiv prin legislația CEDO, nu poate fi încălcat de către angajator, indiferent dacă este vorba despre o concediere temporară sau despre una definitivă.
În plus, faptul că în cazul contestatorului este vorba despre o concediere definitivă rezultă din faptul că recurentul nu mai fost reangajat cu toate că termenul de reangajare era prevăzut în acord, la data de 30.04.2009.
Prin urmare, angajatorul avea obligația, conform art.73 din Codul Muncii, să asigure contestatorului recurent dreptul la un preaviz de cel puțin 15 zile lucrătoare, drept care nu i- fost acordat astfel că în conformitate cu prevederile art.76 din același cod, măsura dispusă de către intimate este nulă absolut.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de către recurent s-a referit la încălcarea art.1 din acordul nr.9193/2008, în sensul că nu a fost constituită la nivelul intimatei, o comisie mixtă formată din reprezentanții patronatului și ai sindicatului care să stabilească criteriile care stau la baza acestei măsuri.
Sub un ultim aspect, a susținut că în cazul recurentului erau incidente prevederile art.53 din Codul Muncii, nu cele prevăzute la art.65 alin.1 din cod, și că fiind vorba despre o întrerupere temporară a activității, raportul de muncă trebuia menținut asigurându-se minim 75% din salariu.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinările formulate în condițiile art.308 Cod proc.civ. intimatele au solicitat respingerea recursului declarat de către contestator și menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțate de prima instanță.
În apărare, au arătat că instanța de fond a procedat corect admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare ABî ntrucât Sucursala A face parte din structura organizatorică a societății mame și deși nu are personalitate juridică, are organe de conducere și autonomie în desfășurarea activității comerciale, precum și patrimoniu propriu și cont bancar. A mai susținut că atât contractul individual de muncă al contestatorului cât și decizia de concediere au fost întocmite ce către Sucursala Aas ocietății naționale și că în aceste condiții s-a reținut corect că intimata B nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, ambele intimate au arătat că măsura dispusă prin decizia nr.5/2.02.2009 este legală și temeinică deoarece la baza luării acestei măsuri a stat reducerea temporară a activității societății dispusă prin documentele comune încheiate cu, R și sindicate.
Au mai arătat că prin pct.4 din Acordul nr.9193/2.12.2008/364/2.12.2008 semnat de B și Uniunea Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare, acord pe care contestatorul nu l-a contestat, s-a stipulat în mod expres că salariații disponibilizați temporar nu beneficiază de plăți compensatorii conform 2008-2009 și nici de dreptul de preaviz și că în aceste condiții nu se poate reține nulitatea măsurii luate de intimate.
Totodată au mai susținut că nici celelalte critici nu pot fi reținute deoarece contestatorul a fost disponibilizat în luna februarie 2009 iar la acel moment nu ma exista posibilitatea constituirii unei comisii care să analizeze situația personalului disponibilizat.
În plus, s-a mai susținut că această măsură a fost luată în beneficiul salariaților care în urma disponibilizării lor temporare au încasat indemnizația de șomaj aferentă.
Verificând legalitatea și temeinica sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. se constată că prezentul recurs este fondat din considerentele care vor fi expuse în continuare:
Referitor la prima critică adusă de recurent soluției pronunțate, vizând admiterea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei B, se constată că este întemeiată deoarece jurisprudența a statuat constant că, chiar dacă angajatorul este o unitate fără personalitate juridică, calitatea de parte în judecată aparține organelor ierarhic superioare, cu excepția situației în care unitatea are împuternicire pentru încheierea contractelor colective de muncă, caz în care va fi parte în litigiile de muncă.
În consecință, chiar dacă intimata Sucursala Aaî ncheiat contractul individual de muncă al contestatorului și a emis decizia de concediere nr.5/2.02.2009, aceasta nu poate avea ea însăși calitate procesuală pasivă, cum greșit s-a apreciat de către instanța de fond, din moment ce Acordul nr.9193/2.12.2008 încheiat în baza prevederilor Notei comune 1092/2008, a fost semnat de către intimata B și Uniunea Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare, nicidecum de către sucursală.
Faptul că intimata sucursală are conducere proprie și o activitate comercială autonomă, precum și patrimoniu propriu și cont bancar nu reprezintă aspecte de natură a conferi doar acestei unități calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum greșit s-a apreciat.
Prin urmare, sub acest aspect se impune modificarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata
Pe fondul cauzei, s-a reținut că măsura dispusă împotriva contestatorului este nelegală raportat la prevederile art.65 alin.1 Codul Muncii.
Potrivit art.65 alin.1 Codul Muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității."
Art.74 din Codul Muncii, prevede că decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină, printre alte cerințe, în mod obligatoriudurata preavizului.
Nerespectarea dispozițiilor art.74 din Codul Muncii referitoare la conținutul deciziei de concediere se sancționează cu nulitatea absolută, conform art.76 și urm. din Codul Muncii.
În cauză, prin Decizia nr.5/2.02.2009, intimata Sucursala Aad ispus ca începând cu data de 3.02.2009, contractul individual de muncă la contestatorul, să înceteze potrivit art.65 alin.1 Codul Muncii, acesta urmând să fie disponibilizat temporar.
La baza luării acestei măsuri au stat Nota Comună a nr.1092/PP/2.12.2008 și a nr.3771/2.12.2008 (33-34), Protocolul nr.9194/2.12.2008 încheiat între B și nr.365/2.12.2008(38) și Acordul încheiat între B nr.9193/2.12.2008 și nr.364/2.12.2008 (35-36), care stabileau restrângerea activității intimatei pe perioada iernii, perioada disponibilizării fiind stabilită până la data de 30.04.2009.
Într-adevăr, la pct.4 al Acordului nr.9193/2008 s-a prevăzut că salariații disponibilizați temporar nu vor beneficia de plățile compensatorii prevăzute de 2008-2009 și nici de dreptul de preaviz, ci doar de indemnizația de șomaj ce va fi acordată conform Legii nr.76/2002.
Cu toate acestea se constată că în legislația dreptului muncii nu este reglementată instituțiadisponibilizării temporare,la care se face referire în cuprinsul deciziei de concediere nr.5/2.02.2009, deoarece art.65 alin.1 Codul Muncii, cuprins în decizie ca temei legal al disponibilizării contestatorului, prevedeîncetarea contractului individual de muncă al salariatului, din inițiativa angajatorului, cu caracter definitiv,nicidecum disponibilizarea temporară, cum greșit susțin intimatele.
În plus, renunțarea la preaviz este lovită de nulitate prin prisma dispozițiilor art.38 Codul Muncii, care reglementează expres interdicția renunțării la drepturi, indiferent dacă se realizează prin acte bilaterale sau unilaterale, aspect față de care Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că măsura disponibilizării temporare este legală chiar în condițiile neacordării preavizului și al neprevederii lui exprese în decizie.
Prin urmare, se constată că nu se putea dispune concedierea pe durată determinată, respectiv disponibilizarea temporară, așa cum au procedat intimatele, decât cu încălcarea prevederilor legale în materie, acestea putând recurge fie la suspendarea contractului individual de muncă prin acordul părților, fie să angajeze consecințele șomajului tehnic prevăzut de art.53 Codul Muncii.
În consecință, față de întregul probator administrat în cauză și văzând prevederile art.65 și urm. Codul Muncii, Curtea constată că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a prevederilor art.73-78 din Codul Muncii și pe aprecierea eronată a probelor de la dosar, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de contestator.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ, coroborat cu art.81 din Legea nr.168/1999, Curtea va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției invocate de intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare B și al admiterii contestației formulate de contestatorul în contradictoriu cu intimatele B și SA A-, având ca obiect anularea deciziei nr.5/2008, cu toate consecințele care decurg din aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1114/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul -.
Modifică în tot sentința atacată după cum urmează:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare
Admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor B și SA A- și în consecință:
Anulează Decizia nr. 5/2.02.2009 și dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obligă pârâții să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate ce i se cuvin, calculate începând cu data de 2.02.2009 până la data reintegrării pe post.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. MS 5 ex.IM
Jud.fond- L,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
