Anulare act. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 152
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 31 ianuarie 2008 privind judecarea recursului formulat de reclamanții G, și împotriva deciziei civile nr. 270A din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, G, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 31 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 11763/17.09.2003 reclamanții G, și au chemat în judecată pârâții G, G, și Polina, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 39/20.02.2003.
În susținere, au arătat că în mod eronat s-a emis acest act în favoarea pârâților deoarece terenul descris în masa succesorală, în suprafață de 12789 mp. a aparținut autorului reclamanților, și nu lui G, autorul pârâților, astfel cum se reține în certificatul de moștenitor.
La rândul lor, pârâții au promovat împotriva reclamanților o cerere de anulare a procesului verbal de punere în posesie emis la data de 20.08.2002, solicitând soluționarea cererii în contradictoriu cu Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991.
Cauza a fost înregistrată sub nr.2096/26.01.2004, iar motivarea invocată a fost aceea că pentru terenul din procesul verbal emis reclamanților G, și, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 39/20.02.2003, terenul aparținând autorului
La termenul de judecată din data de 19.02.2004 s-a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 242/25.11.2003 privind succesiunea autoarei Polina, prin care se atestă calitatea de moștenitor lui, aceasta fiind citată în calitate de pârâtă, iar în ședința publică din data de 29.04.2004 s-a dispus conexarea dosarului nr.2096/2004 la dosarul nr. 11763/2003.
În cauză a fost pronunțată sentința civilă nr. 6779/28.10.2004, prin care s-a admis acțiunea reclamanților, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 39/2003 și s- respins acțiunea civilă formulată de pârâții - reclamanți G, G, în contradictoriu cu reclamanții pârâți G, cu privire la anularea procesului verbal de punere în posesie din 20.08.2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții G, G,.
Prin decizia nr.998 A pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul 2191/2005 a fost admis apelul, schimbată sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 39/2003 și admisă acțiunea pentru anularea procesului - verbal de punere în posesie eliberat în data de 20.08.2002 în favoarea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții G, și.
Prin decizia nr. 1146 /15.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul 6228/CIV/2005, a fost admis recursul, casată decizia 998/A/2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis și apelul declarat de pârâți, desființată sentința civilă 6779/2004 a Judecătoriei Tg. și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.J, cu mențiunea de a se analiza vocația succesorală a părților în litigiu, în raport cu autorii lor și în funcție de acceptarea sau neacceptarea succesiunilor în discuție.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.1501 din 05 martie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Tg.J a respins excepția lipsei calității procesuale active.
A admis cererea formulată de reclamanți și a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.39/20.02.2003.
A respins cererea privind anularea procesului verbal de punere în posesie din data de 20.08.2002, formulată de pârâți, ca fiind rămasă fără obiect.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 17,10 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut în esență următoarele:
a decedat la data de 22.06.1990 fără a avea descendenți legali iar succesiunea acesteia a făcut obiectul dosarului 744/1994 în care au venit la succesiune atât soțul supraviețuitor IP cât și reclamanții în calitate de colaterali de gradul III- nepoți de frați, așa cum rezultă din certificatul 919/2003 al Judecătoriei Tg-J, dosar cea fost suspendat tocmai ca urmare a neînțelegerii dintre moștenitori.
Pe de altă parte, reclamanții au susținut că terenul înscris în certificatul de moștenitor atacat provine de la autorul comun, tatăl lui și că nu a operat o transmitere a proprietății de la la fiica sa și cu atât mai puțin la soțul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 700 coroborat cu art. 689 Cod Civil, acceptarea succesiunii se poate face în termenul legal fie în mod direct, fie tacit.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au acceptat atât succesiunea bunicului, cât și pe cea a mătușii lor și în mod tacit, întrucât, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrata sub nr. 1358/1991, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la și, de asemenea, pentru casa părintească și toate utilitățile existente ce au aparținut mamei și mătușii lor. Raportat la schița succesorală și la actele de filiație, se prezumă că reclamanții se refereau la, aceasta fiind singura mătușă decedată a lor și la a căror succesiune aveau vocație. Cum dispozițiile Legii 18/1991 au repus în termen pe moștenitorii care până la acea dată nu făcuseră o renunțare expresă la succesiune, instanța apreciază că aceștia au făcut dovada deplină în condițiile art. 1169 raportat la art. 659,663, 672, 689, 700 Cod civil, a acceptării succesiunilor autorilor lor și.
Analizând succesiunea de litigii legate de acest teren ce figurează înscris în certificatul de moștenitor nr. 39/2003, rezultă că fiecare dintre părțile litigante susțin că terenul provine de la autorul lor.
Reclamanții susțin că terenul provine de la bunicul și această susținere este dovedită prin testamentul din 1924 al cărui beneficiar este bunicul lor, de la tatăl său,coroborat cu fila de registru agricol din 1950, în care bunicul apare cu această suprafață de teren înscrisă ca având-o în proprietate. Rezultă că la data decesului, 1953, a lăsat moștenitorilor săi acest teren, dobândit la rândul său prin testamentul din 1924.
Moștenitorii lui nu au dezbătut succesiunea tatălui lor dar, in perioada 1959- 1962 acest teren apare înscris la registrul agricol al ginerelui său, G, soțul lui.
În speță nu există nici un act prin care să fi operat transmiterea proprietății de la la. și nici dovada că acest teren ar constitui zestrea lui ( fostă ), reținând că înscrierea la registrul soțului acesteia nu corespunde cu data căsătoriei, ori este de notorietate că zestrea se dă cu ocazia căsătoriei și în vederea constituirii noului patrimoniu al familiei ce se constituie prin acest act.
Prin urmare, în mod greșit s-a inclus acest teren în totalitate în masa succesorală a autorului G ai căror unici moștenitori sunt pârâții, deoarece, așa cum s-a arătat, terenul provine de la. iar dacă ulterior se va face dovada că a trecut în mod legal și valabil în proprietatea, urmează a se avea în vedere că reclamanții au vocație succesorală față de aceasta și au și acceptat succesiunea ei iar în acest caz terenul va fi inclus în masa partajară a acestei autoare, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.
Din moment ce s-a stabilit că terenul nu trebuia înscris în masa succesorală a autorului G, instanța a apreciat că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate.
Apărarea pârâților în sensul că autorul lor a construit un imobil pe acest teren iar el nu mai subzistă, este irelevantă deoarece ternul era cel ce provenea de la tatăl soției sale și chiar autorul. a precizat la momentul înscrierii ternului in registrul său că nu provine de la părinții săi, iar prin decizia civilă 1146/2006 a Curții de apel Craiovas -a reținut că formularea cererii de reconstituire pentru terenurile ce provin de la soția sa presupune că soțul recunoștea dreptul de proprietate pe aceste terenuri soției sale.
În ce privește cererea pentru anularea procesului verbal de punere în posesie din data de 20.08.2002, instanța a apreciat că aceasta a rămas fără obiect, întrucât prin sentința civilă nr. 5816/5.10.2006 pronunțată la Judecătoria Tg. în dosarul 10642/F/2006 rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a acestui proces verbal de punere în posesie, astfel că, cererea este rezolvată în mod definitiv și cu titlu de autoritate a puterii lucrului judecat prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul
În motivele de apel a susținut că sentința primei instanțe este nelegală, în sensul că s-a anulat certificatul de moștenitor nr.39/2003, fără ca în prealabil să se fi anulat actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea autorului său
Prin decizia civilă nr.270 din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul, s-a modificat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și au fost obligați intimații la 300 lei cheltuieli de judecată în apel către apelant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
S-a solicitat anularea certificatului de moștenitor cu motivarea că ar fi îndreptățiți a culege moștenirea, G și, care invocă transmiterea terenului de la bunicul lor, ce-l deține încă din 1924, iar apelantul Gai nvocat că terenul respectiv provine de la autorul său G, care s-a înscris cu terenul în CAP.
Cu privire la acest teren este de reținut că G deținea de la - tatăl său, suprafața totală de 7,90 ha. teren, așa cum rezultă din actul depus la pag.39 din dosar.
a decedat la 7 august 1973, iar pentru acest teren a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate fiul său, G, astfel că, în mod greșit prima instanță a reținut că terenul cuprins în certificatul de moștenitor nr.39 ar fi provenit de la, bunicul intimaților.
De altfel, această situație a fost reținută și prin decizia penală nr.175 din 26 februarie 2007 Tribunalului Gorj.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții G, și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 8 pr.civ.
În fapt au motivat, în esență următoarele: actul de la fila 39, invocat de instanța de apel, necoroborat cu alte probe, nu poate conduce la concluzia că terenurile de la registrul agricol al lui G, sunt cele din certificatul de moștenitor și cu atât mai mult că a moștenit terenurile de la tatăl său; sentința penală nr.175/2007, la care face trimitere Tribunalul în motivarea deciziei, nu soluționează latura civilă; instanța de apel a făcut abstracție de întreg materialul probator administrat în cauză - din care rezultă, după cum s-a reținut și prin sentință, că terenurile înscrise în certificatul de moștenitor, au aparținut autorului reclamanților, - cum ar fi: cererea de înscriere în CAP, formulată de G împreună cu soția sa și cererea de reconstituire a proprietății, formulată atât de G, în calitate de soț supraviețuitor, cât și de reclamanți, în calitate de nepoți de soră.
Intimatul pârât Gaf ormulat întâmpinare, motivând în esență că față de probele administrate la fond și în apel, coroborate cu actele depuse în recurs soluția de respingere a acțiunii este corectă, terenul înscris în certificatul de moștenitor ce face obiectul litigiului, provenind de la autorul pârâților,
Părțile au depus la dosar mai multe înscrisuri, hotărâri judecătorești, note și concluzii scrise.
Recursul se va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.304 pr.civ. modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere în situațiile expres și limitativ prevăzute la pct.1-9, numai pentru motive de nelegalitate.
În speță, recurenții solicită modificarea deciziei Tribunalului, invocând motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 și 8 pr.civ.
În raport de prev.art.304 pct.7 pr.civ. hotărârea ar putea fi modificată: dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; dacă există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; dacă lipsește motivarea soluției.
Rezultă fără echivoc faptul că omisiunea instanței de a se referi în considerentele hotărârii, la toate probele administrate în cauză, mai ales în situația în care acestea nu sunt de natură să conducă la reținerea unei alte situații de fapt, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii.
În speță, probele la care se face trimitere în motivarea recursului nu sunt de natură să schimbe soluția pronunțată în cauză, având în vedere situațiile de fapt și de drept privind raporturile dintre părți, cu referire la terenul în litigiu, stabilite în mod irevocabil, prin hotărârile judecătorești depuse la dosar.
Astfel, prin sentința civilă nr.4122/7 iunie 2007, Judecătoriei Tg.J, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G, și, împotriva pârâților G, G, și Comisiile de fond funciar și G, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței de proprietate nr.636/6 mai 1996, procesului verbal de punere în posesie din 06 mai 1999 și G nr.33/1991, emise pe numele autorului G, cu privire la suprafața de 12.789 mp. teren situat pe raza comunei, sat, Jud. G și înscris în certificatul de moștenitor nr.39/(2003, ce face obiectul prezentului litigiu.
S-a reținut prin sentința menționată că autorul Gaf igurat cu teren în registrul agricol și s-a înscris cu teren în CAP, astfel că nu poate fi considerat persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Ca atare, instanța a menținut actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, eliberate pe numele autorului pârâților G, astfel cum sunt menționate în certificatul de moștenitor și cu privire la terenul înscris în certificatul de moștenitor ce face obiectul cererii de constatare a nulității, în prezenta cauză.
Prin urmare, în condițiile în care, în masa succesorală a autorului G, este înscrisă o suprafață de teren pentru care se recunoaște, printr-o hotărâre judecătorească, legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în baza Lg.18/1991, în favoarea autorului, nu există motiv de nulitate a certificatului de moștenitor, sub acest aspect.
Mai mult, deși s-a reconstituit și reclamanților în baza Legii 18/91 dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, prin sentința civilă nr.5816/05 oct.1996 a Judecătoriei Tg.J, s-a admis acțiunea formulată de G în contradictoriu cu detentorii G, și, precum și intimatele Comisia locală și Comisia Jud, G de fond funciar, constatându-se nulitatea absolută a titlului definitiv de proprietate nr. - din 29 aprilie 2004 și a procesului verbal de punere în posesie din 20 august 2002.
Și în cauza soluționată prin această hotărâre, detentorii au susținut că terenurile înscrise în titlul de proprietate ce este atacat, nu a aparținut niciodată autorului G, ci lui, bunicul lor, care l-a dobândit la rândul său, de la, în urma unui testament olograf încheiat în 1924.
Însă, prin sentința menționată, instanța a reținut în esență că titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie au fost eliberate cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind îndeplinite condițiile art.III pct.1 din Lg.169/1997, pentru constatarea nulității, având în vedere că actele respective au fost eliberate pe numele unor persoane neîndreptățite la reconstituire pentru terenul rămas de la autorul
Ca atare, s-a reținut prin hotărârile menționate că autorul Gaf ost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în certificatul de moștenitor ce face obiectul prezentei cauze.
În consecință, chiar dacă decizia Tribunalului nu este exhaustiv motivată, probele expuse în considerentele hotărârii atacate, coroborate cu celelalte probe ale dosarului, confirmă soluția de respingere a acțiunii, iar împrejurarea că nu s-au examinat, în considerentele deciziei, și alte înscrisuri la care fac trimitere recurenții, nu constituie motiv de modificare a hotărârii, atâta timp cât acele înscrisuri nu sunt de natură a justifica o altă soluție, în cauză.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.8 pr.civ. este de menționat că textul se referă la încălcarea principiului înscris în art.969 alin.1 civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractate.
Motivul de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind "vădit neîndoilenic", instanța îi schimbă "natura" ori "înțelesul".
Deci, art.304 pct.8 pr.civ. nu vizează modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului, forța probantă a unor înscrisuri doveditoare, comparativ cu altele -acestea constituind motive de netemeinicie a hotărârilor, și nu de nelegalitate - astfel încât, și sub acest aspect, recursul nu este fondat.
De menționat că prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenții au invocat și motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. în sensul că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.948 civ. cu trimitere la decizia 1/1997 a și prevederile art.8-13 din.18/1991 care impun dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor cooperativizate, numai cu titlu definitiv de proprietate eliberat în baza Legii fondului funciar.
Însă, motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ. nefiind formulat în condițiile prevăzute de lege, respectiv art.303 alin.1 pr.civ. și neconstituind motiv de nelegalitate de ordine publică, acest motiv de recurs și, respectiv, de nulitate absolută a certificatului de moștenitor, nu poate face obiectul examinării.
Față de considerentele expuse, constatând că, în raport de criticile formulate în termen legal de recurenții reclamanți, în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a deciziei atacate, din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ. în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. recurenții vor fi obligați la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul G, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G, și împotriva deciziei civile nr. 270A din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, G, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991.
Obligă recurenții reclamanți la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex,
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Costinela Sălan
