Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 146
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 392 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4834 din 5 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, DIRECȚIA SILVICĂ TG.J, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR TG.J și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, intimatele pârâte DIRECȚIA SILVICĂ TG.J, REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, reprezentate de consilier juridic, lipsind intimatele pârâte COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR TG.J și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei și a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 300.000 RON ( 3.000.000 ROL). A depus concluzii scrise și a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimatele pârâte DIRECȚIA SILVICĂ TG.J și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei și a sentinței ca temeinice și legale.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg- la 30.03.2007, reclamanta chemat în judecată Regia Națională Pădurilor ROMSILVA, Direcția Silvică Tg-J, Comisia locală de fond funciar și Comisia județeană G, pentru a fi obligate în solidar la plata sumei de 300.000 lei despăgubiri.
În motivarea cererii arătat că prin nr. 3676/2004 s- validat reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de 4 ha teren forestier, că hotărârea fost contestată de Direcția Silvică Tg-J iar plângerea acesteia fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr. 613/25.04.2006 iar până în prezent nu a fost pusă în posesie și nu s- eliberat titlu de proprietate pentru teren; că a încheiat la 30.08.2006 o promisiune de vânzare cumpărare cu SC EURO GRUP SRL având ca obiect această suprafață de teren prin care s- obligat să plătească promitentei cumpărătoare suma de 300.000 lei despăgubiri în cazul în care nu îi va transfera dreptul de proprietate până la data de 9.03.2007.
mai arătat că promitenta cumpărătoare notificat-o în sensul că se va prevala de clauza penală înscrisă în antecontract.
Acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 cod civil.
Judecătoria Tg- prin sentința civilă nr. 4834 din 5.07.2007 respins excepția nulității antecontractului de vânzare cumpărare invocată de pârâte și respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut din probele administrate în cauză, că la 30.08.2006, reclamanta încheiat o promisiune sinalagmatică de vânzare - cumpărare cu societate comercială prin care s- obligat să-i vândă terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 4 ha. pentru care s- reconstituit dreptul de proprietate cu prețul de 16.000 EURO, obligându-se totodată să transmită dreptul de proprietate cel târziu la data de 9.03.2007 când părțile se vor prezenta la notariat, iar în situația în care vânzătorul nu-și va îndeplini obligațiile asumate, va plăti promitentului cumpărător 300.000 lei daune.
mai reținut instanța că este nefondată excepția nulității antecontractului invocată de pârâtă deoarece nu se aplică dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005 fiind vorba numai de o promisiune de vânzare - cumpărare care nu transferă dreptul de proprietate.
Cu privire la suma solicitată, instanța reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul pretins de reclamantă nu este cert, nu s-a produs și nici nu s- dovedit că se va produce în mod sigur pe viitor. Reclamanta și- asumat un risc prevăzând un termen de încheiere contractului în condițiile în care legile de restituire a proprietății nu prevăd un termen pentru eliberarea titlului de proprietate.
Împotriva sentinței declarat apel reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că este certă producerea prejudiciului și că aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă pârâtele și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege; că nu s- comunicat titlul de proprietate.
Prin decizia civilă nr.392 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 4834 din 5.07.2007, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada existenței tuturor elementelor răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cert, vinovăția pârâtelor și raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciul suferit de reclamantă.
Reclamanta nu a dovedit un prejudiciu cert, atâta timp cât acesta nu s- produs și nici săvârșirea unei fapte ilicite și vinovăția pârâților în producerea acesteia.
Reclamantei s- reconstituit irevocabil dreptul de proprietate prin nr. 3676/2004, hotărâre ce rămas irevocabilă în anul 2006, după ce a fost contestată și s-au epuizat căile de atac împotriva sentinței civile nr. 613 din 25.04.2006 Judecătoriei Tg- La 10.10.2006 fost pusă în posesie iar la 9.05.2007 s- eliberat titlul de proprietate nr. 210 astfel că pârâtele și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege într-un termen rezonabil cu precizarea că legile fondului funciar nu prevăd termene fixe pentru eliberarea actelor de reconstituire dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, reiterând motivele invocate în apel, în sensul că prin fapta pârâtei de a nu o pune în posesia terenului, cu vegetație forestieră, i-a produs un prejudiciu, de 300.000 lei, sumă pe care este obligată să o plătească, promitentului cumpărător, a acestei suprafețe, conform clauzei penale înserată în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu EURO SRL.
Instanțele în mod greșit au motivat că prejudiciul nu este cert deoarece cumpărătorul terenului a promovat acțiune pentru obligarea reclamantei la plata daunelor, stipulate în clauza penală din antecontract și că acesta i-a fost creat de pârâtă.
Recursul este nefundat.
Acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art.998 și următoarele Cod civil, astfel că, înainte de rămânerea definitivă a soluției ce se va pronunța, în acțiunea pe care susține că a promovat-o promitentul cumpărător din antecontractul de vânzare cumpărare, nu se poate vorbi de o creanță exigibilă și un prejudiciu cert.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, prejudiciul trebuie să fie patrimonial, adică susceptibil de a fi exprimat în bani, să fie cert, adică să fie produs și să poată fi dovedit, să fie direct adică consecință a faptei ilicite și actual. Este cert și prejudiciul viitor însă trebuie să fie sigur că se va produce.
Faptul că reclamanta s-a obligat prin antecontractul de vânzare cumpărare față de promitenta cumpărătoare să plătească o sumă de bani în cazul în care nu-i va transmite proprietatea terenului forestier, până la un anumit termen, este riscul său, și nu este de natură a obliga pârâtele, la restituirea către reclamantă a acestei sume.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței nici a celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, vinovăție, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu potrivit prevederilor art. 998 și următoarele Cod civil.
Astfel, așa cum rezultă din probele dosarului reclamanta a fost pusă în posesia titlului de proprietate nr.210/09.05.2007, care se află depus în dosarul instanței de fond, la fila 79, iar somația pe care pretinde că a făcut-o promitentul cumpărător să-i plătească suma la care s-a obligat nu este de natură a duce la concluzia că prejudiciul este cert, deoarece nu s-a produs și nu a fost dovedit.
Împrejurarea că în antecontract a fost stipulată obligația la plata unei penalități, în caz de neexecutare, nu dovedește caracterul cert al prejudiciului, iar rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, care ar antrena obligarea reclamantei la plata penalității stipulată în antecontract, nu operează de drept, ci numai urmarea a promovării unei acțiuni în rezoluțiune, promovată de partea interesată.
Câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că împotriva sa a fost obținut un titlu executoriu de către promitentul cumpărător care să cuprindă obligația asumată prin antecontract și astfel prejudiciu dovedit, nu poate justifica acordarea despăgubirilor solicitate a de la pârâte.
În considerarea celor prezentate recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 392 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4834 din 5 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, DIRECȚIA SILVICĂ TG.J, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR TG.J și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Maria Cumpănașu, Tania Țăpurin
