Anulare act. Decizia 1530/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1530/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC" TRANSILVANIA SUD"SA, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.535 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 6402/2008).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 septembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.535 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Mureș, cu majoritate de voturi, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C, în contradictoriu cu pârâta SC" Distribuție Transilvania Sud"SA B; anulat decizia nr.49/31.10.2008 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr.49/31.10.2008, anume aceea de inginer în cadrul Secției de Exploatare 110KV, cu loc de muncă la Tg-M; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit ca urmare a emiterii deciziei nr.49/31.10.2008, începând cu data de 01.11.2008 și până la efectiva reintegrare; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Opinia separată este de respingerea acțiunii reclamantului.
În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamantul s-a aflat în eroare, potrivit art.953 Cod civil, în momentul în care și-a înaintat cererea de încetare a raporturilor de muncă. Voința reclamantului a fost viciată întrucât nu a fost liberă și netulburată în manifestarea ei. Acesta a formulat cerere de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților întrucât a avut acordul ferm al SC" Furnizare Transilvania Sud"SA în ceea ce privește angajarea sa la această unitate. Dacă nu ar fi avut un asemenea accept evident că nu și-ar fi înaintat cererea ce a stat la baza emiterii deciziei contestate. Deci nu se poate vorbi de o valabilitate a consimțământului, întrucât acesta a fost alterat fiind vorba despre eroarea de fapt distrugătoare de voință.
Elementul asupra căruia a căzut falsa reprezentare a realității a fost hotărâtor, determinant pentru încheierea actului, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută realitatea (respectiv că nu va mai fi angajat de SC" Furnizare Transilvania Sud"SA) actul nu s-ar fi încheiat (reclamantul nu și-ar fi înaintat cererea de încetare a contractului individual de muncă și care a stat la baza emiterii deciziei).
Prin opinia separată s-a considerat că se impune respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea opiniei s-a arătat că reclamantul susține că elementele care l-au determinat să își dea acordul pentru încetarea contractului individual de muncă încheiat cu pârâta au fost argumentele legale ale angajatorului și garanția că acesta va îndeplini procedurile de angajare la "Furnizare".
Primul element - argumentarea adusă de angajator privind modul în care salariatul poate deveni angajat la "Furnizare" - este real.
Al doilea element - garanția (promisiunea dată de pârâtă că va îndeplini procedurile de angajare la "Furnizare" - este inacceptabil.
Nu poate fi primită ideea că reclamantul ar fi putut accepta încetarea contractului său de muncă în baza unei promisiuni că pârâta va îndeplini procedurile de angajare la "Furnizare" (un terț), echivalând cu promisiunea că va determina conducerea unei alte persoane juridice să îl angajeze la aceasta.
Reclamantul a conștientizat permanent că prin acordul dat la încetarea contractului individual de muncă raporturile sale de muncă cu "Distribuția" vor înceta și că încadrarea în muncă la "Furnizare" depinde de atitudinea conducerii acestei unități, astfel că nu putem discuta de error in negatio, când o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte are credința, greșită, că încheie un alt act juridic.
Încheierea de către reclamant a unui contract individual de muncă cu "Furnizare" anterior acceptării de către acesta a încetării contractului de muncă cu "Distribuție" este singura cale legală pe care trebuia să o urmeze petentul. Mai mult, în fața refuzului conducerii "Furnizare" de al mai angaja, petentul trebuia să urmărească obligarea acestui nou angajator la a-i încheia contractul individual de muncă.
Consimțământul reclamantului pentru încetarea contractului individual de muncă încheiat cu pârâta a fost liber, nealterat de vreun viciu de consimțământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC" Distribuția Transilvania Sud"SA solicitînd admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererii s-a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că reclamantul s-a aflat în eroare potrivit art.953 cod civil în momentul în care și- înaintat cererea de încetare a raporturilor de muncă cu societatea, cu acordul părților, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii.
Reclamantul a formulat cerere de încetare a raporturilor sale de muncă, cu acordul părților, fără ca cineva să-l forțeze în vreun mod, fără ca cineva să-l oblige în vreun fel.
Reclamantul a conștientizat permanent că prin acordul dat la încetarea contractului individual de muncă raporturile sale de muncă cu "Distribuția" vor înceta și că încadrarea la "Furnizare" (un terț) depinde de atitudinea conducerii acelei societăți și în niciun caz de societatea de la care dorește să plece.
Nu putem discuta de error in negatio când o parte crede că încheie un anumit act juridic iar cealaltă parte are credința greșită că încheie un alt act juridic.
Se impun a fi făcute câteva sublinieri. Eroarea de fapt este falsa reprezentare a realității la încheierea unui act civil și cade, fie asupra calităților substanțiale ale obiectului actului, fie asupra persoanei cocontractante.
Eroarea indiferentă este falsa reprezentare a unor împrejurări mai puțin importante la încheierea unui act și nu afectează însăși valabilitatea actului.
În speța de față reclamantul a dorit încetarea raporturilor sale de muncă, a formulat o astfel de solicitare care i-a fost acceptată.
Care este falsa reprezentare a realității, nu a știut ce solicită, care este vina societății că a dat curs unei astfel de solicitări, cum se poate că după ce s-a făcut lichidarea să revină unilateral și să dorească anularea unui act care a produs deja consecințe. Nu a fost indus în eroare de către societatea de Distribuție.
Faptul că demersurile reclamantului au rămas fără finalitate și că nu s-a perfectat un contract de muncă cu societatea furnizare nu are nicio legătură cu încetarea raporturilor de muncă cu societatea căreia i s-a adresat cu cerere.
Pe de altă parte nu poate fi primită ideea că reclamantul ar fi putut accepta încetarea contractului său de muncă în baza unei promisiuni că pârâta va îndeplini anumite proceduri echivalând cu promisiunea că va determina conducerea unei alte persoane juridice să îl angajeze la aceasta. Nu se poate invoca așa ceva.
Cele două societăți sunt absolut distincte, cu capital social, cu personal, cu organe de conducere proprii.
Consimțământul reclamantului a fost liber, nealterat de vreun viciu de consimțământ.
Legea nr.53/2003 Codul muncii stabilește în mod cert care sunt motivele de fond și de formă pentru care o decizie de desfacere a contractului de muncă poate fi socotită nelegală.
Art.78 din Codul muncii nu este aplicabil în cauză deoarece nu ne aflăm în cadrul unei concedieri dispuse cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege. Salariatul nu a fost concediat.
i s-a acceptat încetarea raporturilor sale de muncă cu societatea pe baza art.55 lit.
Instanța de fond nu a analizat cererea depusă de reclamant prin care revenea asupra demisiei.
Societatea pârâtă nu are anumite obligații iar reclamantul putea să ceară obligarea altcuiva la încheierea unui contract de muncă.
Prin notele de ședință depuse la data de 30 septembrie 2009 reclamantul Cas olicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond, în baza probelor administrate a apreciat în mod corect starea reală de fapt, intimatul fiind indus în eroare potrivit art.953 Cod civil.
Recurenta cu rea credință a produs acele acte prin care a fost indus în eroare asupra transferului iar apoi s-a ajuns în situația desfacerii contractului de muncă, invocându-se acordul lui.
Instanța pe bună dreptate a apreciat eroarea asupra substanței obiectului convenției, însăși prezentarea transferului în cadrul celor două unități fără de care nu s-ar fi făcut niciun fel de cerere care să pună în discuție raporturile de muncă.
Recurenta nu amintește de toate metodele dolozive prin care i-a fost prezentată nota de transfer și de faptul că a fost determinat să scrie actul care i-a fost prezentat ca și necesar transferului dintr-o unitate în cealaltă, invocat ca și demisie de recurentă, iar mai apoi s-a formulat adresa nr.2700-8502/13.11.2008 prin care s-a revenit la transfer și i-a fost desfăcut contractul de muncă invocându-se consimțământul reclamantului deși acesta nu a fost dat în acest sens.
Pârâta SC" Distribuția Transilvania Sud"SA a depus la dosar concluzii scrise, ce au fost avute în considerare la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.306 alin.2, art.304 ind.1 pr.civ. instanța constată că recursul declarat este fondat în sensul celor ce urmează:
La data de 30.10.2008, sub nr.13931 s-a înregistrat la societatea pârâtă cererea de aprobare a încetării contractului de muncă cu acordul părților, începând cu data de 01.11.2008, cerere formulată de către reclamant (fila 16 dosar fond).
La data de 31.10.2008, sub nr.49 s-a emis de către unitatea pârâtă decizia de încetare a contractului de muncă prin acordul părților, conform art.55 lit.b din Codul muncii (fila 17 dosar fond).
La data de 31.10.2008, sub nr.2700-8064 s-a emis o adresă de către SC" Furnizare Transilvania Sud"SA prin care s-a aprobat schimbarea locului de muncă a reclamantului în cadrul acestei societăți, începând cu data de 01.11.2008 (fila 3 dosar fond).
La data de 13.11.2008 SC" Distribuție Transilvania Sud"SA revine asupra primei adrese, arătând că reclamantul nu mai corespunde nevoilor inițiale ale societății (fila 4 dosar fond).
La data de 14.11.2008, înregistrată sub nr.727/14725 reclamantul revine asupra decizie de a demisiona având în vedere refuzul de acceptare a schimbării locului de muncă de Transilvania Sud (fila 5).
În aceste condiții a fost contestată decizia nr.49 din 31.10.2008 emisă de societatea pârâtă.
Reclamantul a susținut că față de cele argumentate de către angajator și în ideea garantării de către acesta a îndeplinirii procedurilor de angajare la noul angajator reclamantul, la insistențele acestuia a solicitat desfacerea contractului individual de muncă cu acordul părților, începând cu data de 01.11.2008.
În aceste condiții reclamantul a apreciat că acordul său a fost obținut în mod fraudulos prin dol și prin inducere în eroare prin promisiunea dată de angajator de încadrare în altă unitate a companiei.
Ori în cauză, acest acord în realitate nu există iar cel pe care l-a invocat angajatorul nu reprezintă adevărata voință a părților și a fost obținut de către angajator în mod abuziv și fraudulos prin dol și inducere în eroare.
Prin interogatoriul luat reclamantului C, acesta a susținut că nu a depus o cerere prin care să solicite încetarea contractului individual de muncă. O asemenea cerere i-a fost dictată de șefa de la personal și i-a spus că reprezintă transfer la "Furnizare".
Când s-a întocmit actul care i-a fost dictat nu s-a menționat nicio dată.
Ulterior, la aproximativ 2 săptămâni de la întocmirea înscrisului s-a menționat o dată, pe care însă nu o poate preciza (fila 55 dosar fond).
În această situație trebuie lămurită înainte de toate forma viciului de consimțământ invocată de reclamant reglementate de art.953 - 961 Cod civil, eroarea - forma acesteia sau dolul.
Eroarea de fapt constă în falsa reprezentare a unor situații legate de raporturi de fapt sau de existența în fapt a unui drept. În cazul erorii cu privire la existența unui drept, falsa reprezentare a realității din partea erransului se pune cu privire la existența în fapt a unui drept subiectiv, errans-ul fiind convins de existența dreptului său subiectiv.
Dolul este un alt viciu al voinței, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin utilizarea unor mijloace viclene (abilități, șiretenii, mașinațiuni) în scopul de aod etermina să încheie un act juridic, și care emană de la una din părțile contractante.
Dolul poate îmbrăca și forma unei inacțiuni, constând în tăcerea păstrată asupra unor împrejurări care interesează pe contractant la încheierea actului civil, împrejurări care fie în temeiul legii, fie în baza principiului bunei credințe și loialități trebuie aduse la cunoștința contractantului.
Proba dolului este cerută de art.960 Cod civil, și fiind în prezența unui act juridic, probațiunea nu este supusă nici unei restricții, putând fi utilizate orice mijloace de probă, inclusiv declarațiile de martori și prezumțiile.
Față de starea de fapt și de drept mai sus arătată și susținerile reclamantului, pentru a se putea aprecia împrejurările formării acordului de voință a reclamantului pentru încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, dacă aceasta a fost afectată sau nu de vreun viciu determinat cu intenție de partea cocontractantă și care ar duce la anularea respectiv desființarea actului juridic civil, instanța consideră necesară suplimentarea probatoriului în sensul de a se depune orice altă corespondență purtată între cele două societăți, dacă există, în legătură cu speța de față și a fi audiați martori care cunosc sau au avut legătură cu împrejurările în care s-a încheiat actul.
Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic și mai cu seamă este necesar ca ele să-și materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele art.948 Cod civil.
Decizia de încetare a contractului individual de muncă emisă în temeiul art.55 lit.b Codul muncii poate fi contestată de salariat în justiție, deoarece legalitatea și temeinicia unui asemenea act decizional sunt supuse controlului judecătoresc, raportat la dispozițiile art.281 Codul muncii.
Văzând că pentru lămurirea stării de fapt și de drept sunt necesare administrarea de probe noi, care să permită cercetarea fondului, instanța, ținând seama de prevederile art.312 alin.5 pr.civ. urmează să admită recursul declarat, se va casa sentința civilă atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC" Distribuția Transilvania Sud"SA cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.535 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Mureș, în dosarul nr-, și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureș ca instanță de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
4 exp./28.10.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Opinie separată:
Admite recursul declarat de SC" Distribuția Transilvania Sud"SA cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.535 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Mureș.
Modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul C, domiciliat în Tg-M,-. 15, județul
JUDECĂTOR
Pentru admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, reținem următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată și ulterior pe parcursul desfășurării judecății în fața instanței de fond incluzând și cuvântul pe fondul cauzei, de la sfârșitul dezbaterilor, reclamantul, reprezentat de avocat ales, a susținut că "a fost indus în eroare" de către pârâtă, eroarea provocată de aceasta din urmă ducându-l la exprimarea voinței în sensul încetării raporturilor de muncă existente în baza contractului individual de muncă semnat de pârâtă.
Trecând de precizarea expresă a viciului de consimțământ invocat și raportându-ne și la invocarea dolului din cererea de chemare în judecată, considerăm că nu se pot invoca prevederile art. 953 - 961 Cod civil în raporturile ce au determinat semnarea de către părți a deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 49/31.10.2008.
Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că ceea ce l-a determinat pe reclamant să solicite desfacerea contractului său individual de muncă, semnat cu pârâta în calitate de angajator, au fost promisiunile și atitudinea " Furnizare Transilvania Sud" Faptul că această unitate s-a exprimat în sensul ca reclamantul să obțină un post în cadrul filialei sale din B, a fost elementul decisiv ce a determinat atitudinea reclamantului de a înceta raporturile de muncă existente între el și pârâtă. Mai mult, pârâta a fost doar de acord să înceteze raporturile cu reclamantul, demersurile fiind inițiate de acesta din urmă.
În aceste condiții, considerăm că nu se poate imputa pârâtei faptul că reclamantul nu a mai fost angajat la Furnizare Transilvania Sud, aceasta din urmă retrăgându-și de fapt acceptul de a-l angaja. Susținerea reclamantului potrivit căreia "în ideea garantării" de către pârâtă a angajării lui la Furnizare Transilvania Sud" a cerut încetarea raporturilor de muncă, este cel puțin hilară în condițiile în care între pârâtă și această societate nu există nici un fel de raporturi care să ducă la posibilitatea unei "garantări". Faptul că pentru a se putea naște noi raporturi de muncă cu un nou angajator impunea încetarea celei existente cu pârâta, trebuia să fie cunoscut de reclamant, acesta neputând fi apărat de necunoașterea legii, respectiv a faptului că instituția transferului nu mai este reglementată de actualul cod al muncii.
În aceste condiții, apreciem că în mod greșit și-a îndreptat acțiunea reclamantul împotriva pârâtei, pentru eventualele prejudicii cauzate putându-se îndrepta împotriva persoanei juridice a cărei atitudine l-au determinat la exprimarea acordului de încetare a raporturilor de muncă existente între el și pârâtă.
JUDECĂTOR
Red.
Tehnored.
4 exp./03.11.2009.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
