Drepturi salariale (banesti). Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1529/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul - și Libertăților, cu sediul în B,- sector 5, Curtea de Apel Târgu Mureș, cu sediul în Târgu M,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 485 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 septembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin cererea formulată și înregistrată la data de 23.12.2008, la Tribunalul Mureș, în dosar nr. 6502/2008, reclamanții, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul -, și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata unor despăgubiri egale cu sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor, cu aplicarea reactualizărilor în funcție de rata inflației, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 485 din 24 martie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul - și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții și a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază lunar, începând cu data de 23.11.2005 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare;
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, și a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază lunar, începând cu data de 16.04.2007 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare;
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază lunar, pentru perioada 23.12.2005 - 22.02.2007;
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază lunar, pentru perioada 23.12.2005 - 30.11.2006.
- a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data executării efective a hotărârii.
- a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor bănești mai sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Competența materială a tribunalului dea judeca prezenta cauză este conferită de prevederile art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000 și art.1 alin.2, art.295 alin.1 Codul muncii precum și ale art. 5 din Codul muncii.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii instanța de fond a reținut dispozițiile art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că potrivit Legii nr. 500/2002 și G nr.208/2005 și nr.HG386/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar. De asemenea calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că din examinarea hotărârilor judecătorești prezentate de reclamanți, se reține că, numeroase instanțe din țară au dat câștig de cauză consilierilor de probațiune, categorie din care fac parte și reclamanții, conferind dreptul acestora la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a mai arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 123/2006 munca personalului din serviciul de probațiune constituie un sprijin pentru judecători și procurori iar activitatea reclamanților este caracterizată în mod constant de riscuri profesionale sporite la adresa persoanei acestora, a familiilor și bunurilor lor precum și de suprasolicitare neuropsihică evidentă ce derivă din acțiunile pe care le desfășoară consilierul în teren, direct la locul de viață al infractorului, prin vizite la domiciliul acestuia, contractarea diferitelor suese ce sunt în -relație cu acesta, expunând consilierul la abuzuri verbale, chiar fizice. De asemenea, ia contact cu cele mai profunde probleme și nevoi criminogene ale infractorului, detensionând, implicându-se în rezolvarea diferitelor conflicte familiale, sociale și decizii pe care infractorul le generează la un moment dat.
S-a mai arătat că reclamanții acordă asistență victimelor unei infracțiuni, participă la solicitarea organului judiciar la judecarea cauzelor cu minori, având o enormă responsabilitate în ceea ce privește analizarea tuturor aspectelor ce țin de personalitatea, mediul social și faptele infractorului.
Din aceste considerente, neacordarea sporului pentru risc și suprasolicitare este contrară, în primul rând, dispozițiile art. 41 alin. 2 raportat la art. 15 alin.1 din Constituție, coroborat cu prevederile art. 11 și 20 din Constituție raportate la cele ale Protocolului nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Instanța de fond a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție. Persoanele din acest cadru, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport de muncă care le dă dreptul la tratament egal în materie de salarizare. Personalul din sistemul bugetar, care lucrează în condiții de risc și suprasolicitare, beneficiază de sporul corespunzător. Reclamanților nu li se recunoaște acest spor deși lucrează în condiții de risc și suprasolicitare. Astfel, deși reclamanții sunt într-o situație comparabilă cu restul personalului din unitățile bugetare sub acest aspect, trebuie tratați la fel.
În concluzie, prin neacordarea sporului salarial pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului. Astfel, fiind încălcate dispozițiile art. 2 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și ale Protocolului 12 la această convenție, instanța de fond a admis cererea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal recurs pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul - și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului pârâtul Ministerul - și Libertăților a invocat decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale.
Totodată s-a invocat în susținerea motivului de recurs prevederile art. 304 pct. 9, decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a arătat care sunt categoriile de personal ce beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare. Ori, reclamanții nu fac parte din aceste categorii.
Prin recursul declarat, Curtea de Apel Târgu Mureș, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, sentința atacată fiind dată cu încălcarea competenței instanței de contencios administrativ a Tribunalului Mureș.
S-a mai arătat, în argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, faptul că reclamanții beneficiază de sporuri, indemnizații și premii, doar în cuantumuri ce se stabilesc prin lege specială potrivit art. 57d din Legea nr. 123/2006. La data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2006 s-a dispus că rămân aplicabile dispozițiile Legii nr. 50/1996, până la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probațiune. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 327/2006, orice referire la salarizarea personalului din autoritatea judecătorească trebuie considerată inutilă, art. 23 din Legea nr. 327/14.07.2006, dispunând în mod expres că prevederile Legii nr. 50/1996 nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune.
În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Finanțelor Publice, a arătat că este o terță persoană juridică, străină de raporturile juridice dintre părți. S-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții de gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului -. În consecință, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, aceasta este neîntemeiată, date fiind dispozițiile Legii nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005 precum și art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 28/2002.
Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, reținem că tribunalul, secția civilă, a fost competent să judece cauza, date fiind dispozițiile art. 1 și art. 295 alin.1 Codul muncii precum și ale art. 5 din același act normativ, corect invocate de instanța de fond.
Privitor la fondul cauzei reținem că reclamanții sunt consilieri de probațiune în cadrul Tribunalului Mureș, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea nr. 327/2006.
Cererea ce a făcut obiectul judecății în fața Tribunalului Mureș se referă la sporul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, respectiv "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Conform art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, acest personal este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni și registratori. Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii medii și cu studii superioare. Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor funcțiile de agent procedural și aprod.
Din textul de lege arătat, rezultă cu claritate că agenții de probațiune nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Salarizarea reclamanților este reglementată în mod distinct prin Legea nr. 327/14.07.2006 privind salarizarea personalului din serviciile de probațiune, în art. 23 al acestei legi fiind prevăzut în mod expres că prevederile Legii nr. 50/1996 nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoare a acestei legi.
Importantă în soluționarea prezentei cauze este Decizia nr. 21/10.03.2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii stabilind că au dreptul la spor de risc și suprasolicitare, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate.
În consecință, atâta timp cât consilierii de probațiune nu au făcut și nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, fiind vorba de funcții distincte cu tratament de salarizare distinct, reclamanții nu pot fi considerați beneficiari ai prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Față de considerentele reținute, nu se impune analiza celorlalte motive de recurs invocate în cauză fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Urmează ca recursurile să fie admise iar în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă să fie modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul - și Libertăților, cu sediul în B,- sector 5, Curtea de Apel Târgu Mureș, cu sediul în Târgu M,-, județul M și Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 485/24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții, cu domiciliul ales în Târgu M,-, camera 20, județul M, în contradictoriu cu pârâții Ministerul - și Libertăților, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2009.
JUDECĂTOR 1: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
15 exp./29.10.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
OPINIE SEPARATĂ
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul - și Libertăților, cu sediul în B,- sector 5, Curtea de Apel Târgu Mureș, cu sediul în Târgu M,-, județul M și Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 485/2009, pronunțată în dosarul nr-.
Președinte,
Într-adevăr art.47 din legea nr.50/1996 rep. prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Art.3 din Legea nr.567/2004 definește noțiunea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești iar agenții de probațiune nu fac parte din această categorie, salarizarea lor fiind reglementată prin Legea nr.307/2006.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit dreptul magistraților și personalului auxiliar de specialitate la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest spor a constituit pentru personalul respectiv un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 al CEDO.
Acest bun a fost dobândit la data intrării în vigoare a Legii nr.50/1996 iar prin afirmativa abrogare a art.47 din actul normativ arătat, aceste persoane au fost lipsite nejustificat de acest bun, fiind prejudiciate, fără a exista justificarea unei cauze de utilitate publică, fără a se asigura o compensație corespunzătoare.
Potrivit art.2 din Legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune, aceștia își desfășoară activitatea sub conducerea, coordonarea și controlul Direcției de Probațiune din Ministerul -, iar potrivit art.1 din același act normativ, munca personalului din serviciul de probațiune constituie un sprijin pentru judecători și procurori, competența și îndeplinirea corectă sarcinilor ce le revin jucând un rol important în procesul de individualizare a pedepsei, executarea sancțiunilor neprivative de libertate, de asistare și consiliere a victimelor infracțiunilor, a minorilor.
Prima instanță în mod corect a efectuat o amplă analiză a activității desfășurate de consilierii de probațiune, concluzionând că acest personal își desfășoară activitatea în condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporurile la salariul de bază trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege care reglementează plata sporurilor respective.
Salariul este definit în art.155 Codul muncii iar sporurile sunt elemente accesorii și variabile ale salariului, care se acordă în funcție de condițiile în care se prestează munca.
Nu există nicio justificare obiectivă, legitimă și rezonabilă ca persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, respectiv care lucrează în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare să beneficieze de un tratament mai puțin favorabil decât o altă categorie de personal din aceeași unitate de justiție.
Prin urmare se apreciază că această diferențiere este discriminatorie și încalcă dispozițiile art.16 alin.1 din Constituție, prevederile OUG nr.137/2000 modificată, art.2 din Protocolul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, Directiva 2000/EC/78 privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, art.14 din CEDO și Protocolul nr.12 la Convenție.
Faptele de discriminare izvorăsc din raporturile de muncă, astfel încât despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii, prima instanță fiind competentă să soluționeze cauza.
Instanța de judecată nu anulează sau refuză aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici nu le înlocuiește cu alte norme ci stabilește dacă există o stare de discriminare, dacă s-a produs un prejudiciu și restabilirea situației anterioare discriminării.
Situația de discriminare rezultă din tratamentul juridic diferit a unor persoane aflate în situații comparabile sau identice, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, tratament juridic reglementat prin acte normative.
Așa cum rezultă din definițiile date discriminării, actele normative interne, cele de drept comunitar și ale drepturilor omului arătate mai sus, nu se condiționează posibilitatea constatării și anulării discriminării, în funcție dacă acestea izvorăsc din acte normative, în speță legi de salarizare.
Refuzul de a recunoaște instanțelor de a analiza dacă a avut loc o încălcare a dreptului subiectiv civil rezultat dintr-o situație de discriminare, indiferent de natura lui, pe motiv că lezează actele puterii legiuitoare, respectiv actele normative care sunt sursa discriminării, este contrar dreptului la justiție garantat de art.21 din Constituția României și art.3 cod civil care reglementează denegarea de dreptate.
. de asemenea accesul la justiție prev. de art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care dispune că "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanță care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (vezi cauza Brumărescu împotriva României).
Ținând seama de efectul direct și preeminența dreptului comunitar, acțiunea este admisibilă și prin prisma Deciziei nr.818/1008, 819/2008, 820/2998 și 821/2008 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și în numele Ministerul Finanțelor Publice - susținerile recurentului că nu are calitate procesuală în cauză, sunt nefondate.
Sub acest aspect trebuie precizat că în virtutea prev.art.42 alin.1 din Legea nr.511/2004 și a art.26 alin.1 din Legea nr.379/2005, potrivit cărora, cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației privind creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția națională de Administrare Fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice.
In aceeași ordine de idei, Curtea mai reține că, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea 500/2002 rolul Ministerului Finanțelor Publice, nu se rezumă la controlul execuției bugetare, ci are în vedere o serie de alte atribuții, respectiv de a analiza propunerile de buget și etapele de elaborare a bugetului de către ordonatorii de credite; de a asigura monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care, constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației etc.
De asemenea, ministerul în virtutea dispozițiilor art.1 din OG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli.
Recurentul a fost obligat să aloce fondurile necesare plății diferențelor de drepturi salariale nu în virtutea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce revin ministerului, atribuții ce decurg din legea sa de organizare și funcționare. Una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare, care nu au venituri proprii, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
Prin urmare, în mod nejustificat se susține că P, nu are calitatea procesuală pasivă în cauză.
In acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că prin art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se instituie dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune printre altele, ca procesul să se finalizeze printr-o punere în executare într-o perioadă rezonabilă, or cererea de chemare în judecată a Ministerul Finanțelor Publice are menirea de a asigura punerea în executare în cel mai scurt timp, a obligației de plată a drepturilor bănești, stabilită în sarcina ordonatorilor de credite.
PRESEDINTE
Red.
Tehnored.
15 exp.
15.12.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
