Anulare act. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 16

Ședința publică din 11 noiembrie 2008

PREȘEDINTE: Gherghina Niculae

JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana C -

- - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta Primăria - prin primar, cu sediul în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr.319 pronunțată la data de 19 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în B,-, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a răspuns recurenta-reclamantă Primăria - prin primar reprezentată de avocat din Baroul Buzău, lipsind intimatul-pârât .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea intimatului.

Curtea,din oficiu invocă excepția inadmisibilității recursului, potrivit art. 158 al. 2 Cod pr.civilă.

Avocat având cuvântul pentru recurentă solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului urmând ca instanța să se pronunțe asupra recursului promovat,învederând că s-a bazat pe motivarea din decizia Tribunalului Buzău.

Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.113/2006 la Judecătoria Pogoanele, reclamanta Comuna - prin primar -, l-a chemat în judecată pe pârâtzl -, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolutăa dispoziției nr.364/04.06.2004 emisă de primarul com. jud.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza unei notificări adresate Primăriei, pârâtul a solicitat restituirea imobilului confiscat și ulterior demolat, ce a aparținut autorilor săi, prin plata de despăgubiri, precum și restituirea în natură a terenului intravilan.

.//.

-2-

Prin dispoziția nr.364/04.06.2004 emisă de primarul com. pârâtului i-au fost atribuite în compensare, în temeiul art.21 din Legea nr.10/2001, o clădire cu destinația birouri administrative ale fostei și terenul aferent în suprafață de 5.000 mp.

Dispoziția de restituire este lovită de nulitate întrucât a fost retrocedat un bun care, conform HG 1348/2001, aparține domeniului public al com. care este inalienabil și nu putea fi retrocedat printr-o dispoziție a primarului.

A mai arătat reclamanta că, fără nici un calcul economic și fără a se avea în vedere nici un criteriu după care să se facă un calcul cel puțin aproximativ al valorilor în ceea ce privește imobilul preluat și cel retrocedat, s-a retrocedat în compensare mai mult decât avusese autorul celui ce a solicitat retrocedarea.

În final, reclamanta a arătat că terenul pe care se află clădirea respectivă nu putea fi retrocedat întrucât se făcuse o retrocedare anterioară pentru o suprafață similară cu cea solicitată.

Reclamanta nu și-a întemeiat în drept acțiunea.

Pârâtul a ridicat excepția lucrului judecat, excepție respinsă de instanță prin încheierea din 28.02.2007 deoarece, deși între părți a mai avut loc un litigiu, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.1201 cod civil.

Prin sentința civilă nr.326/18.04.2007, Judecătoria Pogoanelea admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr.364/04.06.2004 emisă de primarul com. jud.

Instanța de fond a reținut că pârâtul -, în calitate de moștenitor al defunctului, a procedat la notificarea Prefecturii jud.B și Primăriei com. solicitând restituirea în natură, în temeiul Legii 10/2001, a anexelor și terenului aferent în suprafață de 5.000 mp. situat în com. ce fuseseră preluate abuziv de vechiul stat totalitarist.

Ca urmare a admiterii cererii pârâtului, întrucât anexele fuseseră demolate, la data de 04.06.2004 Primarul com. a emis dispoziția nr.364/2004 prin care s-a admis restituirea prin compensare a unui corp de clădire cu destinația birouri administrative și a terenului aferent în suprafață de 5.000 mp. (4.950 mp. conform măsurătorilor cadastrale) situat în sat, com. jud.B, cu vecinii: N-Primăria com. S-drum, E-Primăria com. și V-Primăria com. și.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3786/01.10.2004 încheiat între pârât în calitate de cumpărător, primul i-a vândut secundului, imobilul înscris în cartea funciară sub nr.45 a localității, com. jud.

Așa cum reiese din anexa 15 la HG 1348/27.12.2001 privind atestarea domeniului public al județului B, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul B, în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al com. la nr.crt.133, este înregistrat imobilul clădire birouri administrative situate în sat com. jud.B, între vecinii: N- C, E-drum comunal 134, S- -, V-, având suprafața construită de 452,6 mp. cu teren aferent clădirii de 7.009 mp. ce a trecut în domeniul public al com. prin Hotărârea nr.30/1993 a Consiliului Local al com.

.//.

-3-

Așa cum rezultă din cuprinsul dispoziției nr.364/2004 emisă de Primarul com. anexele ce au fost preluate de stat de la autorul au fost demolate, iar pe terenul confiscat s-a construit sediul fostei CAP, fiind preluat prin protocol conform Legii 18/1991.

cu destinație de birouri au fost edificate după preluarea abuzivă a imobilului proprietatea autorului pârâtului de către și după desființarea acestuia în temeiul art.9 din Legea 18/1991, au trecut în domeniul public al comunei prin hotărârea nr.30/1993.

Fiind bunuri proprietate publică, potrivit art.136 al.4 din Constituție, erau inalienabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul -, fără a-l motiva în scris.

În temenul din 19.10.2007 apelantul a invocat oral ca motiv de apel, faptul că în mod greșit prima instanță i-a respins excepția lucrului judecat invocată, fără a avea în vedere că procesul se poartă între aceleași părți, are același obiect și aceeași cauză.

Din oficiu, tribunalul a ridicat excepția necompetenței materiale a judecătoriei dea soluționa procesul pe fond.

Prin decizia civilă nr.319/19.10.2007 Tribunalul Buzăua admis apelul și excepția invocată din oficiu privind necompetența materială a judecătoriei, astfel încât, în baza art.297 alin.2 cod pr.civilă, a anulat în tot sentința primei instanțe și a reținut procesul spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că Legea 10/2001 este o lege specială prin care s-a prevăzut o procedură judiciară derogatorie de la procedurile comune, astfel încât orice contestație împotriva deciziei sau dispoziției emisă de unitatea deținătoare se soluționează de către secția civilă a tribunalului în a cărui rază de competență se află imobilul în cauză.

Ca atare, a reținut tribunalul, prima instanță a soluționat cauza fără să fie competentă, astfel încât urmează ca sentința acesteia să fie anulată și tribunalul să rețină cauza spre competentă soluționare, ca instanță de fond.

Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs recurenta Comuna - prin primar, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.

În motivarea acestuia s-a arătat că soluția este nelegală și netemeinică întrucât dispozițiile art.26 alin.3 din Legea 10/2001 privitoare la competența ce revine secției civile a tribunalului în această materie, se aplică numai plângerilor împotriva deciziilor de retrocedare sau de respingere a notificării, nu și acțiunilor de alt tip care vizează această decizie ca act administrativ al autorității.

Un alt motiv de recurs este acela că art.26 alin.3 din actul normativ mai sus menționat se aplică numai persoanelor care se pretind îndreptățite la retrocedare, recurenta neîncadrându-se în această categorie.

La termenul de judecată din data de 11.01.2008, Curtea, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității prezentului recurs și după supunerea excepției invocate discuției părților prezente, a rămas în pronunțare pe această excepție.

Examinând recursul de față prin prisma excepției invocate, a actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor delege incidente, Curtea reține următoarele:

.//.

-4-

Prin sentința civilă nr.326/2007 pronunțată în dosar nr.1313/2006, Judecătoria Pogoanelea admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr.364/2004 emisă de primar cu privire la imobilul cu destinație birouri administrative și a terenului aferent în suprafață de 5.000 mp, Situat în satul com. jud. B, reținând faptul că această dispoziție este nelegală atâta vreme cât imobilul în cauză a fost edificat după preluarea abuzivă a terenului pe care s-a construit, aparținând unei cooperative agricole de producție, pentru ca ulterior, în temeiul art.29 alin.9 din Legea 18/1991 să treacă în patrimoniul statului, respectiv în domeniul public, astfel încât nu putea face obiectul retrocedării.

Prin decizia civilă nr. 319/19.10.2007 a Tribunalului Buzăua fost admis apelul împotriva hotărârii judecătorești mai sus menționate, care a fost anulată în tot, cauza fiind reținută pe rolul tribunalului spre competentă soluționare. Raționamentul care a stat la baza acestei soluții a fost acela că hotărârea a fost pronunțată prin încălcarea de către judecătorie a competenței sale materiale, întrucât potrivit disp. art.26 alin.3 din Legea 10/2001, competența de soluționare în fond a cauzei aparține secției civile a tribunalului.

Pe de altă parte potrivit art.158 alin.2 cod pr.civilă, atunci când în fața unei instanțe se ridică problema competenței sale, dacă se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.

Cum prin decizia civilă nr.319/19.10.2007 Tribunalul Buzău, după admiterea excepției necompetenței materiale a judecătoriei și anularea hotărârii acesteia s-a declarat competent să soluționeze cauza în fond, este indubitabil faptul că în baza disp. art.158 alin.2 cod pr.civilă, hotărârea acestuia nu putea să fie supusă căii de atac a apelului, ci ar fi trebuit continuată judecata, iar după pronunțarea de către tribunal a unei soluții pe fondul cauzei, în apel se putea invoca și problema competenței tribunalului.

În consecință, în baza textului de lege mai sus citat, recursul este inadmisibil, Curtea neputând reține nici argumentația potrivit căreia la baza declarării sale a stat mențiunea dreptului la recurs din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr.319/2007, câtă vreme calea de atac este prevăzută de lege iar textele care o reglementează sunt imperative, neputând fi învinse prin voința părților sau prin interpretarea proprie a instanței.

Ca atare, în baza art.158 alin.2c.pr.civilă, Curtea va admite excepția invocată din oficiu, va respinge recursul ca inadmisibil iar dosarul în cauză se va întoarce pe rolul Tribunalului Buzău pentru continuarea judecății pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu de instanță.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Primăria - prin primar, cu sediul în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr.319 pronunțată la data de 19 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău,

-5-

în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în B,-, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2007.

Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana

- - C - ---

Grefier,

Operator de date cu caracter

personal Nr.notificare 3120

red. ART/tehnored.VM

ex.2/ 14 ianuarie 2008

1313/2006 Judecătoria Pogoanele

Putere

a- Tribunalul Buzău

,

Președinte:Gherghina Niculae
Judecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Ploiesti