Anulare act. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în Constanta,-, împotriva deciziei civile nr.556 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, cu sediul în Constanta,-, intimata intervenientă, cu domiciliul în B,-, sect. 1 și intimatul reclamant, domiciliat în C,-, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 5 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la 12 ianuarie 2009 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Constanța, sub nr. 352/CA/2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 621 din 15.02.2005, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
În considerentele cererii de chemare în judecată s-a susținut că prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea numitei, în calitate de
moștenitoare a lui Cecil, a imobilului situat în C,-, în care locuiește și reclamanta în calitate de chiriaș. Restituirea s-a dispus în timp ce pe rolul instanțelor se aflau mai multe procese civile. A apreciat reclamanta că această dispoziție îi vatămă grav drepturile sale de chiriaș și că se impune a fi analizată calitatea de moștenitor a numitei față de autorul dobânditor al bunului, anterior preluării de către stat.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului, beneficiarul dispoziției emisă în procedura Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din 20.10.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția comercială și de contencios administrativ - s-a constatat natura civilă a cauzei și s-a dispus trimiterea acesteia secției civile a aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 616 din 16.03.2006 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei, precum și cererea de intervenție.
Cu ocazia soluționării acestei cauze, tribunalul a dispus și conexarea cererii formulată de către, având același obiect.
Hotărârea a fost desființată prin decizia civilă nr. 247/C/2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, care a statuat că aparține Judecătoriei Constanța competența de soluționare în fond a cererii. Soluția a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2782 din 29.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 15299 din 29.11.2007 Judecătoria Constanțaa admis excepția lipsei de interes în promovarea cererii de către reclamantă și pe cale de consecință, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta nu urmărește protejarea unui drept propriu, deoarece legea nu recunoaște dreptul de a fi permanent chiriașul statului, ci numai anumite drepturi eventuale pentru cei care au calitatea de chiriaș la un moment dat. Așadar, invocând aceste drepturi, reclamantul urmărește de fapt protejarea unui interes. Legea recunoaște însă și această posibilitate dar, interesul afirmat trebuie să întrunească și condițiile de a fi personal, direct și legitim, ceea ce înseamnă că folosul practic urmărit de reclamant trebuie să fie recunoscut de lege și să rezulte pentru sine și în mod nemijlocit din hotărârea ce s-ar pronunța în respectiva cauză.
Interesul justificat de reclamant în promovarea acestei acțiuni este cel de a-și păstra un regim favorabil în calitate de chiriaș al statului, prin plata unei chirii mai mici, prelungirea contractului de închiriere pe 5 ani și posibilitatea cumpărării imobilului la un preț mai mic.
Instanța de fond a apreciat că, în ipoteza admiterii acțiunii și anulării deciziei pârâtului, reclamantul ar obține numai o situație privilegiată, ce denotă un interes pur economic, însă acesta nu are caracter legitim deoarece nu există un drept perpetuu de a fi chiriaș al statului. Ori, interesul reclamantului este
tocmai acela de a-și păstra calitatea de chiriaș al statului contestând titlul proprietarului, ceea ce este inadmisibil deoarece calitatea de chiriaș față de o anumită persoană nu poate mai mult decât există și dreptul respectivei persoane de a închiria și dorește acest lucru. După ieșirea bunului din patrimoniul proprietarului printr-o decizie emisă în baza unui act normativ, chiriașul nu mai poate cere constatarea nulității deciziei, deoarece calitatea de chiriaș s-a limitat la perioada cât proprietarul a putut și a dorit să îi închirieze bunul.
A admite existența unui interes valabil în promovarea unor astfel de acțiuni ar însemna ca în cazul admiterii lor bunul să revină în patrimoniul fostului proprietar fără acordul acestuia, aspect ce ar contraveni principiului disponibilității în materie civilă. Este irelevant în acest sens că fostul proprietar este statul. Disponibilitatea trebuie să funcționeze ca și în cazul în care fostul proprietar al imobilului ar fi fost o persoană fizică iar reclamantul chiriașul sau subchiriașul acesteia, când in aceleași rațiuni nu ar fi putut ataca actul prin care bunul ieșea din patrimoniul fostului proprietar, deoarece disponibilitatea este atributul recunoscut de lege numai proprietarului, ceea ce înseamnă că din moment ce nu aparține chiriașului, exista un al doilea motiv pentru care interesul afirmat de reclamant nu are temei legitim.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 556 din 23.10.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 15299 din 29.11.2007 a Judecătoriei Constanța, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs,.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs, recurenta învederează instanței, faptul că, instanța de apel a avut în vedere, în mod greșit, lipsa interesului acesteia întrucât a fost evacuată din imobil. La data când s-a promovat acțiunea, recurenta avea interesul de a rămâne în imobil. Are dreptul de a contesta deciziile emise în baza Legii 10/2001. Nu s-a ținut seama de decizia civilă nr. 247/C/1.11.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că, recurenta reclamantă a fost evacuată din imobil în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile din anul 2005, pronunțată în procedura dreptului comun și în această situație nu mai are vocație la cumpărarea bunului. Nici contractul de închiriere nu mai poate fi prelungit, dată fiind evacuarea recurentei.
Decizia nr. 247/C/2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, la care se referă recurenta în motivele de recurs, s-a pronunțat la data de 1.11.2006, când aceasta
nu era evacuată din imobil. S-a reținut calitatea procesual activă a reclamantei în raporturi de drept cu alte persoane și faptul că, deși este un terț, poate contesta deciziile, dispozițiile emise în favoarea persoanei îndreptățite în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, în procedura reglementată de legea specială.
Prin aceeași decizie, s-a casat sentința civilă nr. 616/2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, cu trimitere la Judecătoria Constanța pentru soluționarea pe fond a acțiunii.
Recurenta nu și-a valorificat dreptul de cumpărare al apartamentului în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 112/1995 și odată cu apariția Legii 10/2001 acest drept a fost indisponibilizat prin efectul acestei legi. Prin urmare vânzarea-cumpărarea nu mai este posibilă.
În ceea ce privește emiterea dispoziției de restituire în favoarea lui, la acea dată contractul de închiriere expirase. Recurenta deși notificată în baza OUG40/1999 pentru încheierea unui nou contract și stabilirea unei noi chirii, nu a răspuns la notificare și ca urmare în mod corect a fost dispusă evacuarea din imobil.
În aceste condiții, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel lipsa interesului legitim al recurentei în formularea acțiunii prin care contestă dispoziția de restituire emisă în favoarea lui.
În raport de considerentele de mai sus, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, va fi obligată recurenta reclamantă la 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât Primarul Municipiului C și 595 lei cheltuieli de judecată către intimata intervenientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în Constanta,- împotriva deciziei civile nr.556 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, cu sediul în Constanta,-, intimata intervenientă, cu domiciliul în B,-, sect. 1 și intimatul reclamant, domiciliat în C,-.
Obligă recurenta reclamantă către intimatul pârât Primarul Municipiului C la 357 lei cheltuieli de judecată și către intimata intervenientă la 595 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
Pt. gref. - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al. 2..
Grefier șef,
Jud fond
Jud.apel;
Red.dec.jud. /15.01.2009
Dact.gref.
2 ex./16.01.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
