Anulare act. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 16
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Eliza Marin Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - --
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și -, domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 257 pronunțată la data de 14 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții pârâți și - reprezentați de avocat din Baroul București în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 15 dosar, intimații reclamanți și reprezentați de avocat din Baroul Buzău, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 17 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 10,00 lei potrivit foii de vărsământ nr. -/2009 anulată la fila 16 dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Părțile pe rând prin apărători arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenții pârâți solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză și pe fond respingerea cererii de anulare a certificatului de moștenitor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Arată că instanțele nu au ținut cont de situația de fapt, în sensul că deși defuncta a decedat în anul 1982, până în prezent, nici tatăl intimatului, și nici nu au făcut nici un demers pentru deschiderea succesiunii, în sensul de a-și solicita moștenirea. În mod greșit s-a considerat reaua credință a recurenților pe motiv că nu l-au chemat la notar la dezbaterea succesiunii și pe.
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că nu există nicio dovadă că defuncta împărțit averea sa între cei doi frați, - fiind singurul care a obținut un
.//.
-2-
titlu de proprietate, în timp ce nu a făcut demersuri în acest sens. Precizează că a depus la dosar titlul de proprietate al lui prin care i-a fost reconstituită o suprafață de teren.
Solicită deci admiterea recursului potrivit motivelor depuse în scris la dosar, iar pe fond să se dispună respingerea acțiunii atât în ce privește anularea certificatului de moștenitor cât și a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații reclamanți și solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că motivele invocate nu sunt de natură să schimbe soluțiile pronunțate în cauză.
Învederează instanței că recurentul în mod greșit susține că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea disp. art. 700 cod civil și disp. art. 2 din Decretul 167/1958.
Mai arată apărătorul intimaților că acțiunea a fost formulată în termenul general de prescripție de 3 ani de la data emiterii actului, apreciind că, cererea de anulare a certificatului de moștenitor vizează o cauză ilicită.
A rezultat din probele administrate în cauză că autorul intimaților este fiul defunctei, născut din căsătoria cu G, conform extrasului din registrul de căsătorie emis de Primăria Posta, iar are vocație succesorală la moștenirea defunctei, alături de pârâtul recurent -, fiu al defunctei, născut dintr-o relație extraconjugală. Procedura succesorală a avut loc în lipsa descendenților astfel că în mod legal instanța fondului a reținut că acest certificat a fost emis în fraudarea legii, respectiv cu încălcarea disp. art. 104, art. 88 alin. 1 și art. 75 din Legea nr. 36/1995,
Solicită respingerea recursului ca nefondat, și în ce privește cerere privind cheltuielile de judecată. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamantul -, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în sat., com., jud. B, construcție cu destinație locuință, moștenire de pe urma defunctei sale mame, cunoscută și sub numele de, construcție identificată în planul cadastral de situație cu indicativul C8 în suprafață de 38 mp, construcția C9, în suprafață de 69 mp și suprafața de 1836 mp.
În motivarea acțiunii în fapt, reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al mamei sale, cunoscută și sub numele de. La decesul acesteia au rămas o casă în suprafață de 38 mp, construcție din paiantă, acoperită cu tablă și anexe gospodărești dobândite prin edificare cu forțe proprii, aceste construcții sunt înscrise în registrul agricol al satului, com., vol. 5, fila 65, conform adeverinței nr. 1395 din 13.03.2007 eliberată de Primăria. De asemenea conform titlului de proprietate nr. 59758/4 din 23.04.1996 arată că, este și proprietarul suprafeței de teren de 1836 mp cu vecinătățile S - drum, N -, E - -, suprafață de teren ocupată de reclamanții - pârâți și pe care acesta o revendică.
Pârâții-reclamanți au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 63 din 22.03.2007, în contradictoriu cu reclamantul -.
-3-
La data de 25.03.2009, constatând că judecata cauzei înregistrate sub nr- s-a suspendat în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1.proc.civ. și că cererea reconvențională se află în stare de judecată, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale, înregistrându-se sub un număr nou de dosar, respectiv nr- din data de 25.03.2009, având ca reclamanți-pârâți pe și, iar ca pârât-reclamant pe -.
În motivarea acțiunii,reclamanții-pârâți și, au învederat instanței faptul că pârâtul-reclamant - nu este singurul moștenitor al defunctei, decedată în anul 1982, întrucât din căsătoria acesteia cu G, a rezultat -tatăl lui, născut în anul 1931 și decedat în anul 2006.
Față de această situație de fapt, reclamanții-pârâți au arătat că pot dovedi cu acte de stare civilă și au solicitat anularea certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 63/23.03.2007 de BNP și - B, drepturile succesorale ale defunctului, fiu născut din căsătoria defunctei cu
Reclamantul-pârât, în calitate de moștenitor legal al tatălui său, a arătat că se consideră persoană vătămată prin emiterea acestui certificat de moștenitor și justifică un interes personal și actual în formularea acestei cereri, întrucât prin certificatul de moștenitor, tatăl său a fost înlăturat de la moștenire și nu cuprinde toate bunurile succesorale.
A precizat și faptul că, pârâtul-reclamant - și tatăl acestuia sunt frați de mamă. Tatăl său a intrat în posesia unor bunuri pe care le-a folosit până la deces, iar ulterior au fost folosite de reclamanții-pârâți, acceptând acest mod tacit de succesiune.
Suprafața de teren aflată în litigiu a fost stăpânită continuu și netulburat de tatăl reclamantului-pârât, între frați având loc, la moartea mamei lor, un partaj voluntar. Certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută, având în vedere că are o cauză ilicită conferită de reaua credință a pârâtului-reclamant -, care a făcut declarații false în fața notarului public, respectiv, deși știa că are un frate, s-a declarat moștenitor unic. Certificatul de moștenitor a fost emis prin fraudarea dispozițiilor legale care stabilesc că atât copii din căsătorie cât și cei din afara căsătoriei au calitatea de moștenitori legali rezervatari.
Potrivit art. 966 și 968 Cod civil, obligația fundamentată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea un efect iar cauza este ilicită când este prohibită de lege și când este contra bunelor moravuri și ordinii publice.
În drept, reclamanții și-au întemeiază cererea reconvențională pe dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 raportate la dispozițiile art. 669 și 670 Cod. Civ. art. 948 Cod civil, art. 966 și 968 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2412 din 01.04.2009 Judecătoria Buzăua admis cererea disjunsă, formulată de reclamanții-pârâți și în contradictoriu cu pârâtul-reclamant - și a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 63/22.03.2007, emis de BNP -, de pe urma defunctei, cunoscută și cu numele de, decedată la 19.02.1982, cu ultimul domiciliu în localitatea, jud.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut că în aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, așa cum rezultă din cuprinsul titlului de
-4-
proprietate nr. 59758/4/23.04.1996, numitului -, în calitate de moștenitor al defunctei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1,0800 ha. de teren amplasat pe teritoriul satului, comuna, județul
La data de 19.02.1982, numita, cunoscută și sub numele de, cu ultimul domiciliu în localitatea, județul B, a decedat, operând de drept deschiderea succesiunii acesteia, conform prevederilor art. 651 Cod civil (fila 14).
Moștenitori cu vocație succesorală la moștenirea legală a defunctei au rămas pârâții - și, tatăl reclamantului, în calitate de descendenți de gradul întâi, așa cum reiese din actele de stare civilă depuse la dosar.
La data decesului numitei ambii erau în viață, însă la data de 24.07.2006 a decedat, având ca moștenitori pe descendenții, -, și .
Numitul s-a născut la data de 19.02.1921, având ca părinți pe (fosta înainte de căsătorie) și G, potrivit mențiunilor din certificatul de naștere seria nr. -, eliberat de Consiliul Local al comunei Poșta.
este copilul din prima căsătorie al defunctei, încheiată cu G, la data de 08.12.1918, conform extrasului din registrul de căsătorie emis de primăria Poșta (fila 54).
Pe baza declarațiilor martorilor, a rezultat că defuncta i-a crescut pe ambii săi fii - și, în locuința sa din comuna, fără să facă diferențe între aceștia, fiind cunoscut în localitate faptul că cei doi erau fii numitei. Declarațiile martorilor, s-au coroborat cu actele de stare civilă și extrasele din registrele de stare civilă comunicate de Primăria Poșta, astfel că s-au înlăturat declarațiile martorilor propuși de pârât, și, care au arătat că nu cunosc cine sunt părinții numitului, dacă acesta și - sunt frați și dacă au crescut împreună în casa defunctei.
Instanța a constatat reaua-credință a pârâtului -, care, având cunoștință de existența fratelui său și de faptul că au crescut împreună alături de mama lor, defuncta, a făcut declarații false în fața notarului și chiar în fața instanței, nerecunoscând că este fratele său.
La cererea pârâtului -, s-a deschis procedura succesorală notarială cu privire la moștenirea lasată de defunctă. Deși avea cunostință despre existența unui al doilea succesibil al defunctei, în persoana numitului și după decesul acestuia a descendenților săi, revenindu-i obligația legală de a înștiința notarul cu privire la această situație, pârâtul a ascuns realitatea, pretinzându-se unicul moștenitor. Astfel a declarat atât în cuprinsul sesizării pentru dechiderera procedurii succesorale că este unicul fiu, precum și în fața notarului că nu sunt alte persoane renunțătoare la succeiune și nici străine de succesiune.
.//.
-5-
Procedura succesorală s-a desfășurat în lipsa descendenților celui de-al doilea succesibil - (fără ca aceștia să fi fost citați) și s-a finalizat prin eliberararea certificatului de moștenitor nr. 63/22.03.2007, prin care se atestă că
pârâtul, în calitate de fiu, este singurul moștenitor legal a defunctei, revenindu-i întreaga avere succesorală (filele 25-36).
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor [.] iar în conformitate cu prevederile alin. 3 al aceluiași articol, pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Or, asemenea constatări nu sunt posibile decât în măsura în care toți succesibilii participă la dezbaterea succesiunii, în procedura notarială.
În acest sens, dispozițiile art. 75 alin. 1 din lege stabilesc, în mod imperativ, că după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire [.].
Neîndeplinirea procedurii de citare în mod legal ori lipsa citării unuia dintre succesibili este sancționată cu nulitatea certificatului de moștenitor, ca act final al procedurii succesorale notariale, în condițiile art. 105 Cod pr.civilă. (art. 104 din Legea nr. 36/1995), iar potrivit dispozițiilor art. 88 alin. 1 Teza întâi din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În cauză, prin eliberarea certificatului de moștenitor a cărui desființare se solicită, reclamantului i-a fost adusă o vătămare a cărei înlăturare nu este posibilă decât prin anularea acestui act.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții - și.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceștia au arătat, în esență, că în mod greșit s-a dispus anularea certificatului de moștenitor din moment ce pârâtul nu a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 și a ocupat abuziv o parte din teren.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 257 din 14 octombrie 2009, respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 88 din Legea 36/1995 deoarece a fost vătămat în drepturile sale prin emiterea certificatului de moștenitor, prin aceea că nu a fost citat la notar așa cum prevede art. 75 din legea susmenționată.
Certificatul de moștenitor în cauză nu menționează numai terenuri, ci și construcții cu destinație de locuință.
Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs pârâții și -, criticând-o pentru nelegalitate, în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă, arătând că, în speță, s-au încălcat dispozițiile art. 700 Cod civil, întrucât dreptul de opțiune succesorală al reclamanților s-a prescris și nu mai pot solicita anularea certificatului de moștenitor.
Au precizat recurenții că instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de faptul că tatăl reclamantului, după moartea mamei sale în anul 1982, nu cerut
-6-
dezbaterea succesiunii în termenul legal (art.700 Cod civil) motiv pentru care apreciează aceștia că se impune decăderea reclamantului din dreptul de a mai cere anularea certificatului de moștenitor.
Astfel, instanța nu a analizat situația reală și nici faptul că dreptul intimatului de a cere anularea certificatului de moștenitor este prescris, fără a fi operat forța majoră.
Datorită faptului că reclamantul nu a acceptat moștenirea defunctei în termenul de 6 luni, conform art.700 alin.1 din Codul civil, acesta a rămas străin de moștenire și, ca atare, nu are calitate procesuală de a cere împărțirea masei succesorale.
Față de recursul formulat, intimații-reclamanți și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pe terenul în suprafață de 500 mp. menționat în certificatul de moștenitor, împreună cu autorul său, a construit o casă de locuit în 1984, cu consimțământul recurentului, care a stat în pasivitate până la emiterea certificatului de moștenitor.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrărilor dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Prin recursul formulat se invocă de către recurenți un singur motiv de recurs, respectiv faptul că intimații-reclamanți, respectiv autorul reclamantului, numitul, nu a acceptat succesiunea în termenul legal prevăzut de art.700 Cod civil, fiind astfel încălcate dispozițiile acestui text de lege.
Curtea constată că această critică este nefondată în raport de probele administrate în cauză, din care rezultă că intimații-reclamanți au acceptat succesiunea în mod tacit.
Astfel, din adeverința nr.2307/2008 eliberată de Primăria com. (fila 18 dosar fond) rezultă că reclamanții au construit o casă pe terenul ce a aparținut bunicii (), cu care a figurat la rol până în anul 2007 și pentru care plătit impozitele aferente.
Acceptarea tacită a succesiunii de către pârâți, este confirmată chiar de răspunsurile recurentului-pârât la interogatoriu (fila 38) unde la întrebările 9-15 recunoaște că, împreună cu, au construit o casă pe terenul defunctei () (teren ce face obiectul certificatului de moștenitor), iar în anul 1991 cei doi moștenitori - - și au împărțit terenurile moștenite de la mama lor.
Rezultă, așadar, că numitul împreună cu fiul său au stăpânit o parte din bunurile succesorale rămase de pe urma defunctei, astfel încât au acceptat succesiunea în mod tacit.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, astfel încât urmează ca în baza art.312 Cod pr.civilă să-l respingă, menținând ca legală și temeinică decizia recurată.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, intimatul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei, către intimatul-pârât.
.//.
-7-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții și -, ambii domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 257 pronunțată la data de 14 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, sat, județul
Obligă pe recurenții-pârâți și -, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Eliza Marin Violeta Stanciu
C - - - - -
Grefier,
- --
red. /tehnored.
6 ex./12.02.2010
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
f- Judecătoria Buzău
fd. -
a- Tribunalul Buzău
, -
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Eliza Marin Violeta Stanciu
