Anulare act. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 165/2008
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții - și - împotriva deciziei civile nr. 22/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus note de ședință din partea intimatei reclamante, formulate prin avocat, la care s-a anexat doctrină și practică judiciară.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 09 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 14/2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr- a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâților, și G, având ca obiect anularea încheierii de CF și constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că posibilitatea dată de art. 36 din Legea nr. 7/1996 titularului de a se îndrepta împotriva subdobânditorului nu înseamnă că acțiunea trebuie admisă de plano, trebuind să existe un motiv pentru admisibilitatea acțiunii deoarece înscrierea în cartea funciară a avut ca temei un contract care nu poate fi lipsit de efecte dacă este valabil.
Prin decizia civilă nr. 22/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței de mai sus care a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă, s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 3385/2005 din CF nr. 11753 Mediaș nr. cad. 2355/7/79/3/ și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare
-//-
cumpărare încheiat între pârâtul G și pârâții autentificat sub nr. 898/2005 de BNP - și a încheierii de întabulare nr. 4020/6.07.2005 din CF 11753 Mediaș.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele deciziei s-a reținut că asupra imobilului în litigiu proprietară a fost reclamanta apelantă (fostă ) iar în urma executării silite imobilul a fost adjudecat de intimatul pârât G care s-a întabulat în CF cu încheierea nr. 3385/2005. Acesta înstrăinează imobilul prin vânzare cumpărare intimaților pârâți și soției care se întabulează cu încheierea de CF nr. 4020/2005. Prin decizia civilă nr. 456/2006 a Tribunalului Sibiu ( 6 dos. fond) s-a anulat actul de adjudecare al intimatului G și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară de CF deși intimații nu au fost părți iar procesul nu a fost notat în CF.
Ca atare, titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea în CF a intimatului nu a fost valid astfel că devin incidente prev. art. 34 pct. 1 și 36 din Legea 7/1996 care prevăd expres că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din CF dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. - înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil; 2.- dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. - nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris și art. 36 care prevede că acțiunea în rectificare întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii (34 pct. 1) a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului (pct. 2) se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună credință și prin act juridic cu titlu oneros bazându-se pe cuprinsul CF în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material al acțiunii la fond nu s-a prescris.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. modificarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței civile nr. 14/2007 ca temeinică și legală.
În expunerea motivelor de recurs se arată că pârâții recurenți sunt subdobânditori de bună credință fiind îndeplinite prevederile art. 1989 Cod civ. și că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii 7/1996 care însă nu sunt aplicabile avându-se în vedere disp. art. 72 din aceeași lege, aplicabile fiind prevederile Decretului Lege nr. 115/1938.
Susțin că acordul de voință prevăzut de art. 17 din D-L 115/1938 s-a materializat prin încheierea contractului în formă autentică în fața notarului care apoi a fost întabulat în cartea funciară, că în speță nu operează principiul anulării actelor subsecvente invocat de reclamantă fiind justificată menținerea actului subsecvent prin două principii de fapt: cel al ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și cel al asigurării
-//-
stabilității circuitului civil, acesta din urmă fiind consacrat și de către CEDO.
Consideră că beneficiază de prezumția bunei credințe ce operează în favoarea subdobânditorilor cu titlu oneros, trebuind să se constate ca valabil încheiat contractul de vânzare cumpărare atacat.
Invocă și disp. art. 34 din Legea nr. 7/1996 precizând că principiul publicității în baza căruia se prezumă că întregul cuprins al cărții funciare este exact a dat naștere la două prezumții legale: aceea potrivit căreia un drept real înscris în favoarea unei persoane crează prezumția că dreptul există în folosul ei și cea conform căreia dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară rezultă că acest drept nu există, ambele aplicabile în speță.
În acest sens, concretizând, relevă faptul că la data încheierii actului de vânzare proprietar tabular era vânzătorul respectiv pârâtul G și că reclamanta a notat în cartea funciară deN. său judiciar de anulare a actului de adjudecare la mult timp după încheierea actului de înstrăinare atacat astfel că nu li se poate imputa "minima neglijență" de vreme ce cartea funciară i-a convins că au contractat cu un "verus dominus".
Nu s-a formulat întâmpinare de către intimați.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea a constatat următoarele:
Este adevărat că speței nu îi sunt incidente prevederile Legii nr. 7/1996 menționată în acțiunea introductivă ci dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938, aplicabilitatea acestui act normativ urmând să înceteze doar la data finalizării lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ în conformitate cu disp. art. 69 din Legea nr. 7/1996.
Invocarea unui temei de drept eronat nu poate însă influența justa soluționare a cauzei deoarece instanța, în baza rolului activ, are obligația să dea acțiunii calificarea juridică exactă în raport cu pretențiile formulate.
În aceste condiții, urmează a fi înlăturată critica recurenților referitoare la faptul că reclamanta și-a fondat acțiunea pe textul unei legi ale cărei prevederi nu își au încă aplicabilitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât textul invocat de reclamantă (art. 36 din Legea 7/1996, respectiv art. 37 sau 38 în redactarea anterioară) este identic cu art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938 incident în cauză.
Potrivit art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938, acțiunea în rectificare bazată pe nevalabilitatea titlului își produce efectele și față de terțele persoane care au dobândit cu bună credință și prin act juridic cu titlu oneros un drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.
Textul instituie o normă specială care derogă de la cele două principii de fapt ce justifică menținerea actului subsecvent în ciuda anulării actului inițial: principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării stabilității circuitului civil.
Ca atare, acțiunea în rectificare prevăzută de dispozițiile enunțate este pe deplin justificată cu condiția formulării ei în termenul de 3 ani
-//-/
(continuarea deciziei civile 165/2008 dată în dosar -)
prevăzut în alineatul 2 al articolului, neputând fi invocată nici buna credință nici art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938 și nici principiul asigurării raporturilor juridice consacrat de jurisprudența CEDO.
Dealtfel, în raport de prevederile art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938 este lipsită de orice relevanță în dezlegarea recursului de față analizarea aspectelor invocate de recurenți cu referire la efectele art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938, la buna credință a subdobânditorului cu titlu oneros, la principiul asigurării stabilității circuitului civil sau la disp. art. 34 din Legea nr. 7/1996 și la prezumțiile legale care decurg din principiul publicității care guvernează materia cărților funciare.
Față de considerentele expuse, găsind nefondat motivul de modificare invocat de recurenți și prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul de față.
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei 2960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ( 12).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 22/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 2960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2008.
Președinte, - - - - semn. conf. art. 261 vicepreședintele Curții de Apel | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/07.07.2008
-,
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
