Anulare act. Decizia 1654/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1663/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1654
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.709 A din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
Obiectul pricinii - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentă - reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale (), emisă de Baroul Olt (pe care o depune), intimatul - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuterniciri avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul - " și " (fila 17), același avocat reprezentând interesele și intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta - reclamantă, prin avocat, solicită suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, depune un set de acte medicale (înscrisuri comunicate de reclamantă, în această dimineață) prin care solicită a dovedi starea sănătății și de nevoie în care se află reclamanta în prezent.
Intimații - pârâți, prin avocat, solicită suplimentarea probatoriului cu acte, depune înscrisuri doveditoare privind respectarea obligațiilor de întreținere de către pârâți, respectiv chitanțe și facturi poștale prin care au trimis reclamantei sume de bani periodic.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează ambelor părți suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, acte ce au fost deja depuse la dosarul cauzei și nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, opri excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârilor pronunțate în fond și apel, față de următoarele considerente:
În opinia sa, Tribunalul Bucureștia încălcat dispozițiile art.261 din Codul d e procedură civilă și a pronunțat o hotărâre nelegală, iar motivele invocate atrag desființarea sentinței de fond.
În speță, pârâții nu au respectat obligațiile asumate prin contractul de donație încheiat în anul 1992, privind întreținerea reclamantei care domiciliază în B,-,.6S14,.52, sector 6, întrucât aceasta este o persoană în vârstă, cu o sănătate precară și care nu-și poate asigura întreținerea zilnică.
Conform dovezilor existente în dosar rezultă că reclamanta deține o pensie doar de 2oo lei, sumă ce nu îi este suficientă nici pentru cheltuielile modice, lunare, necesare subzistenței. Solicită a se reține atitudinea pârâților, în sensul că aceștia nu se consideră obligați în nici un fel față de reclamantă.
În contradicție cu realitatea și cu probele administrate în speță, instanțele anterioare au considerat că pârâții s-au achitat de obligațiile de întreținere față de reclamantă. Solicită a se reține faptul că instanțele de judecată au considerat suma de 30 lei lunar suficientă pentru întreținerea unei persoane în vârstă și cu probleme medicale, nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații - pârâți și, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice hotărârile pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B și de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Consideră că instanța de fond și de apel, au analizat în mod corect și legal, toate motivele invocate prin prisma materialului probator administrat în cauză. Pârâții și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau conform contractului încheiat și conform dovezilor depuse în acest ciclu procesual și din care rezultă că, periodic, au trimis sume de bani cu toate că și aceștia au o situație materială precară. Clauza de întreținere este lipsită de conținut juridic, întrucât reclamanta, în fapt, nu și-a dorit o reală întreținere, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.692/29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Baf ost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâții și, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 31.03.1992, între C, în calitate de donator, și - și, în calitate de donatari, s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr.8404/31.03.1992 de notariatul de Stat Local al Sectorului 6 B, având ca obiect apartamentul nr.52 situat în B,-, bloc 6S14, etaj 4, sector 6, împreună cu dreptul de folosință indiviză asupra părților și dependințelor comune ale imobilului.
Potrivit prevederilor contractuale, donatorul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului, iar donatarii s-au obligat să asigure întreținere pe toată durata vieții donatorului, constând în hrană, medicamente, îmbrăcăminte și asistență medicală, în caz de nevoie, evaluând acest ajutor la suma de 1.000 lei lunar.
În consecință, în raport de conținutul prevederilor contractuale (donatarii s-au obligat să asigure întreținere pe toată durata vieții donatorului, constând în hrană, medicamente, îmbrăcăminte și asistență medicală, în caz de nevoie) care s-a interpretat în favoarea debitorului obligației de întreținere, conform art.983 Codul civil, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada, în condițiile art.1169 Codul civil, a împrejurării că ar fi solicitat întreținere pârâților iar aceștia ar fi refuzat să i-o acorde.
Dimpotrivă, însuși martorul propus de reclamantă a declarat că aceasta nu a cerut ajutor pârâților, astfel că nu se poate imputa acestora neîndeplinirea culpabilă a vreunei obligații.
Pe de altă parte, în raport de obiectul cererii cu soluționarea căreia a fost investită instanța - revocare pentru neexecutarea sarcinii și nu pentru ingratitudine - instanța nu a putut reține susținerea reclamantei, în sensul că pârâții ar fi avut o obligație morală de a-i acorda acesteia întreținere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, apelanta reclamantă a arătat că instanța nu a analizat capetele cu care a fost sesizată, dacă reclamanta este într-adevăr în stare de nevoie și dacă pârâții își respectă obligația asumată obligație ce nu a mai fost îndeplinită încă din anuI1997.
Totodată în cuprinsul hotărârii nu se face nici o referire la faptul că reclamanta are datorie la întreținere, la starea de sănătate a acesteia care implică un regim alimentar special, instanța având posibilitatea de a folosi potrivit art. 1203 cod civil prezumții simple despre lume și viață.
Prin decizia civilă nr.709 A/02.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă C, împotriva sentinței civile nr.692/2009 a Judecătoriei Sectorului 6
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 8404 din 31.03.1992 pe motiv că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere.
Susținerile apelantei - reclamante în sensul că instanța nu a analizat aspectele cu care a fost sesizată nu pot fi primite deoarece din considerentele sentinței apelate rezultă fără echivoc faptul că motivul pentru care s-a solicitat revocarea actului de donație a fost analizat în fapt și în drept de către prima instanță în mod corect, conform art. 261 Cod procedură civilă, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză - înscrisuri, interogatorii și declarați martori, instanța având obligația a se pronunța numai asupra a ceea ce s-a cerut în virtutea principiului disponibilității consacrat de art. 129 Cod procedură civilă.
Prin coroborarea declarațiilor martorilor cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada că intimații-pârâți s-au achitat de obligația de întreținere asumată prin actul de donație, chiar dacă relațiile dintre părți s-au răcit datorită litigiilor purtate între părți pe același aspect, respectiv neîndeplinirea obligației stipulate în actul de donație.
Pe da altă parte, pentru dovedirea situației de fapt nu este suficientă aplicarea unor prezumții simple în sensul art. 1203 Cod civil, atâta timp cât acestea nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Totodată, deși prima instanță a reținut că nu este ținută de aspectele reținute în considerentele sentinței civile nr. 4884/04.06.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, tribunalul a apreciat că nu se poate înlătura faptul că prin această hotărâre, s-a stabilit că de fapt donația, a fost o vânzare deghizată intrând în puterea lucrului judecat, deoarece acest fapt a fost unul dintre motivele care au condus la respingerea acțiunii formulate de reclamantă, apelanta din prezenta cauză.
Împotriva deciziei instanței de apel și sentinței instanței de fond a formulat recurs reclamanta C, pe care le consideră nelegale și netemeinice.
În susținerea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel care a fost investită, iar cuprinsul hotărârii nu se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Din dispozitivul deciziei recurate rezultă că instanța nu a analizat motivele de apel ci materialul probator administrat în cauză. Motivarea deciziei tribunalului este rezumată la trei propoziții cu caracter vag, evaziv, de genul "din coroborarea înscrisurilor cu declarațiile martorilor s-a făcut dovada achitării pârâților de obligația de întreținere".
Aceste afirmații generice nu reprezintă o motivare legală și temeinică, încălcându-se astfel dispozițiile art.261 Cod procedură civilă.
Așa cum a arătat apelanta - reclamantă, instanța nici măcar nu a observat că motivarea hotărârii contravine atât probelor care s-au administrat, cât și susținerilor părților.
Instanța de apel nu a analizat și nici nu a verificat motivul de apel care viza neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârâți. Instanța de judecată era învestită să judece cu înțelepciune și aplecare spre necazurile justificate ale justițiabilelor, astfel că nu poate înțelege cum a ajuns la concluzia că pârâții s-au achitat de obligația de întreținere datorată reclamantei.
Din anul 1992 și până în prezent, pârâții nu i-au acordat niciodată întreținere efectivă reclamantei și nici nu i-au acordat sprijin și ajutor deși este într-o evidentă stare de nevoie.
Reclamanta este la limita subzistenței deoarece are o pensie de 200 lei, este grav bolnavă (are diabet și suferă grav de inimă) și nu are bani pentru medicamentele necesare supraviețuirii, instanțele au considerat, fără nici un argument, că pârâții se achită de obligațiile pe care le au. Reclamanta are peste 80 de ani, nu este ajutată și îngrijită de nimeni, iar pensia pe care o are nu este suficientă nici pentru a achita datoriile la întreținere și curent (are deja o restanță de 2.000 lei pe care pârâții, cu rea - credință, nu o achită pentru ca reclamanta să fie evacuată din garsonieră) fiind nevoită să apeleze la mila publică, fiind găsită de mai multe pe stradă, în stare de semiconștiență datorită subnutriției și a medicamentelor indispensabile supraviețuirii.
Solicită să se analizeze, în limitele legalității, a probelor care au fost administrate, a înțelepciunii și implicării morale și afective, complexitatea acestei cauze, și, pe cale de consecință, să fie admis recursul, desființate hotărârile atacate și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost promovată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În primul rând nu este fondată critica referitoare la neanalizarea motivelor de apel d e către instanță care, a verificat tocmai aspectele referitoare la îndeplinirea de către pârâți a obligației de întreținere, aspecte ce vizează analiza probatoriului administrat în fața ambelor instanțe.
Obiectul probei în speță îl constituie neexecutarea culpabilă a obligației contractuale de întreținere, sarcina probei incumbând reclamantei, în temeiul art.1169 din Codul civil, sub aspectul culpei în neexecutare și al faptului negativ determinat al neexecutării, aceste aspecte fiind analizate și de instanța de apel. Reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit refuzul pârâților de a-i asigura, la cererea sa, consult medical și nici nu a făcut dovada imposibilității reclamantei de a-și manifesta voința în acest sens, caz în care inițiativa ar fi aparținut pârâților. Reclamanta nu a invocat decât aspectul referitor la lipsa mijloacelor necesare supraviețuirii, existența unor datorii la întreținere, dar martorii audiați au relatat că nu a cerut niciodată ajutor pârâților ci, dimpotrivă a refuzat să le permită accesul în locuință.
Ceea ce dovedește probatoriul astfel administrat, la propunerea reclamantei, așa cum au apreciat ambele instanțe, sub acest aspect, este doar relația tensionată a părților, faptul că pârâții au transmis anumite sume de bani, urmare refuzului reclamantei de a-i primi în imobil. Aceste aspecte, apreciate ca atare de către ambele instanțe, constituie însă simple circumstanțe, iar nu faptul neîndeplinirii culpabile a obligației de întreținere de către pârâți.
Pentru aceste considerente în baza art.312 Cod procedură civilă, curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă C, împotriva deciziei civile nr.709 A/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâții și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
./
2 ex./06.01.2010
TB-3 -;
Jud.6 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
