Drepturi salariale (banesti). Decizia 7069/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5878/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7069/
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.899/13.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea dispune rectificarea citativului, in sensul ca Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T nu a formulat recurs in nume propriu, ci pentru paratul Ministerul Finanțelor Publice, in consecinta au calitatea de recurenti in cauza numai Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T si Ministerul Justiției si Libertăților.
Curtea, din oficiu, invoca excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.2246/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, modificată de decizia civilă din 5.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare asupra recursurilor formulate si asupra exceptiei invocate din oficiu.
CURTEA,
Prin acțiunea civilă formulată la data de 26 martie 2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, și Tribunalul Teleorman, obligarea pârâților la plata sumei de 28909 lei cu titlu de despăgubiri civile și restabilirea situației anterioare prin includerea în cuantumul indemnizației cuvenite și a sporului de confidențialitate de 15% - a solicitat reclamanta de asemenea soluționarea cererii și în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestuia să includă în bugetul de stat.-la prima rectificare a acestuia, a sumelor dat orate cu titlu de despăgubiri constând în neacordarea în mod discriminatoriu a acestui spor de 15% pentru confidențialitate pe perioada 2004/2008 în valoare de 28909 lei, inclusiv coeficientul de indexare la zi de 3492 lei, stabilit pe baza unei expertize contabile agreate de ordonatorul de credite - a solicitat totodată reclamanta în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 și citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentința civilă nr.899/13.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, pentru perioada 2004- martie 2006, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, și pe cale de consecință a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă; a admis în partea acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, pe cale de consecință, a obligat pârâtii Ministerul Justiției și, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, pe perioada aprilie 2006/2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice că aloce pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului material la actiune invocată de Ministerul Justiției și Libertăților este întemeiată pentru perioada 2004/martie 1006, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 3, art. 7, 8 și 12 din 167/1958 raportat la dispozițiile art. 283 Codul Muncii.
Astfel conform dispozițiilor 167/1958 - pretențiile afirmate trebuie examinate numai pentru perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 283 CM. - cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Cum data introducerii acțiunii la instanță a fost 26 martie 2009, iar reclamanta a solicitat drepturile salariale începând cu perioada 2004 - a constatat că perioada 2004-martie 2006, este prescrisă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în prezent Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta, tribunalul reține că nu este întemeiată motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă - conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare al legii bugetului de stat oferind rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea reclamantei, având ca obiect - alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite, acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata salariului este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art. 2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului șl al instituțiilor din subordine a condițiilor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
Față de aceste considerente, prima instanta a considerat ca pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, conform dispozițiilor legale menționate, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul retine ca reclamanta are calitatea de magistrat în cadrul Judecătoriei de Vede și a solicitat acordarea sporului de 15% de confidențialitate, pretențiile formulate de aceasta fiind fondate.
Astfel prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție au obligatia profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de persoane implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. din Legea 108/1999) veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (de salariat) a fost recunoscută și personalului care lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din OUG nr. 57/2 30 alin. 3 din OG nr. 147/2000, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 123/2003, art. 15 alin. 1 din 03 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din OG nr. 64/2006, art. 13 din OG. 10/2007, art. 12 din Legea nr. 53/1991, art. 8 din OUG nr. 111/1999, art. 9 alin. 4 din OG 65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004.
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanta, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de, fiind supuși obligației de fidelitate cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din, contractele colective și individuale muncă, precium si Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
In același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministerului Justiției nr. 1833/C/207- 2008, privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 12/2 din Legea 53/1991, OG nr. 6/2007, OG nr. 10/200B OUG nr. 24/2000.
Ca un corolar al argumentărilor prezentate J, urmarea recursului în interesul legii prezentat de Parchetul de pe lângă, a pronunțat decizia nr. 46/15.12.2008 prin care admis recursul în interesul legii și drept efect a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plata sporului de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri, recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Recurentul Ministerul Justitiei si Libertatilor arata ca n prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația in care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Față de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, magistrații sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care acestea beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altor categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum si a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și Libertăților și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituieadăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Invedereaza că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimata-reclamantă nu sunt pr văzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciaza recurentul că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a magistraților.
Menționeaza că pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, deși Inalta C s-a pronunțat prin Decizia 46/15.12.2008 în sensul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate în cuantum de 15%, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Inalta C de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării conflictului de natură constituțională, potrivit art. 34 și următoarele din Legea 47/1992, a avut la bază soluțiile pronunțate de ÎCCJ în Deciziile XXXVI/2007 și XXI/2008, Curtea Constituțională efectuând ractic p. un "control de constituționalitate" asupra conduitei Inaltei Curți și a autorității jdecătorești în general, prin prisma atribuțiilor constituționale stabilite pentru acestea de legea fundamentală.
Totodată, solicită să se observe dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, care o prevede ca ".Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
Având în vedere cele arătate mai sus, solicită instanței de recurs să constate că după pronunțarea si intrarea in vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constata o ingerința nepermisa a puterii judecătorești in sfera prerogativelor puterii legislative si executive, Decizia 46/15.12.2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
II. Un alt motiv de recurs invocat de recurentul este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi si îndatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel cu cea apersonalului militar si funcționarilor publici cu statut specialdin instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala al căror statut este reglementat de Legea 360/2002, nici cu cea a cu cea a membrilor plenului si altor salariați dincadrul Oficiului National de Prevenire și Combatere a Banilorsau cu cea a personalului dinaparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,întrucât statutul este diferit și categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate sunt diferite.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. In niciun caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. De principiu, aceștia sunt salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Astfel, arata cănu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției.
Recurentul parat Ministerul Finantelor Publice arata caotărârea pronunțată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă).
Sustine ca prima instanta a respins in mod gresit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a, intrucat calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății, reclamantul trebuind să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă.
Intr-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Intrucât dreptul solicitat este un drept de natura salariala, potrivit art. 282 din Codul muncii, intr-o asemenea acțiune parti in proces sunt numai intimata reclamantă si intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București si Tribunalul Teleorman care au atribuții in ceea ce privește salarizarea acesteia.
Conform art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernarepe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Rezultă deci căGuvernul si ordonatorii principali de credite, au atribuții în ceea ce privește salarizarea și creșterile salariale acordate personalului bugetar.
Una dintre atribuțiile ministrului justiției și libertăților cetățenești este fundamentarea si elaborarea proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa si a unităților subordonate; repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite si controlează modul de folosire a acestora.
Parlamentul adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare, elaborate de Guvern in contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Conform art. 1 din OG nr. 22/2002, modificata si completata prin Legea nr. 110/2007:"Executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva."
Potrivit art. 2 din același act normativ, este instituita obligația pentru ordonatorii de credite de a lua "toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, - pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii."
Mai mult, art. 4 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificata si completata prin Legea nr. 110/2007, prevede: "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul intregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, si ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."
Având in vedere cele expuse, precum si faptul ca Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de debitor de intimata reclamanta in baza vreunei dispoziții legale, nu poate fi obligat la alocarea respectivelor fonduri deoarece este de obligația ordonatorului principal de credite, in acest caz ministrul justiției și libertăților cetățenești, sa dispună toate masurile care se impun pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
In sedinta publica din data de 02.12.2009 Curtea a invocat, in baza art. 306 alin. 2.proc.civ. exceptia autoritatii de lucru judecat a sentinței civile nr.2246/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, modificată de decizia civilă din 5.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ce urmeaza a fi analizata cu precadere.
Exceptia este intemeiata, urmand a fi admisa, cu consecinta respingerii pretențiilor reclamantei în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL TELEORMAN, față de autoritatea de lucru judecat.
Astfel, prin sentinta civila nr. 2246 din 20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman -Sectia Civila, modificata prin decizia civila nr. din 05.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel B - Sectia a VII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale in dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta, impotriva acelorasi parati si avand acelasi obiect, respectiv obligarea la plata sporului de confidentialitate in cuantum de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, pe perioada 2004 la zi si pentru viitor.
In ceea ce priveste cauza celor doua cereri de chemare in judecata, aceasta este identica, reclamanta intemeindu-si pretentiile in ambele procese pe prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, sustinand ca este discriminata in raport de alte categorii de salariati, care beneficiaza de plata acestui spor.
In consecinta, constatand ca este intrunita tripla identitate de obiect, cauza si parti, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, va modifica sentinta recurata, in sensul ca va admite exceptia autorității de lucru judecat a sentintei civile nr. 2246 din 20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman -Sectia Civila, modificata prin decizia civila nr. din 05.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel B - Sectia a VII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr- și, in consecinta, va respinge pretențiile reclamantei în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL TELEORMAN, pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
de solutia asupra exceptiei mentionate, Curtea constata ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de paratul
In ceea ce priveste recursul declarat de paratul Ministerul Finantelor Publice, acesta este fondat, urmand a fi admis, intrucat prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza, retinand in mod eronat ca aceasta institutie ar avea calitate procesuala pasiva. Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanta nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, Curtea va dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice si, in consecința, va respinge cererea formulata împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, hotararea urmand a fi modificata sub acest aspect, conform art. 304 pct. 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T cu sediul ales în A,-, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.899/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei de Vede, cu sediul în localitatea de Vede,-, județul T, intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B,-, sector 4, TRIBUNALUL TELEORMAN cu sediul în A,-, județul T, și expert-parte CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B,--3, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respinge acțiunea față de acest pârât.
Admite excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.2246/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, modificată de decizia civilă din 5.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale in dosarul nr- și, în consecință, respinge pretențiile aferente perioadei aprilie 2006-2008, formulate împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
7 Ex./15.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
