Anulare act. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.17
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr.661/A din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat, pentru anulare certificat moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții recurenți și, av. și pentru pârâtul intimat, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar declarația data de pârâtul în limba germană și în traducere și copia privind achitarea onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, desființarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și instanța de fond, cu consecința admiterii acțiunii și a anulării certificatului de calitate de moștenitor nr.50/18.05.2005, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului contestație în anulare neîntemeiat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.691/17.01.2007, reclamanții și, au chemat în judecată pârâtul, solicitând anularea certificatului de calitate de moștenitor nr.50/18.05.2005, eliberat de BNP din T, după defuncta Irma, născută, decedată la data de 27.08.1974, cu ultimul domiciliu in T,-.
În esență, reclamanții și-au motivat acțiunea prin aceea că pârâtul nu a acceptat succesiunea în termenul de șase luni prevăzut de art.700 cod civil, rămânând străin de succesiune.
În motivare, reclamanții au arătat că,în mod nelegal, notarul public a procedat la eliberarea certificatului de moștenitor numai pe baza actelor de stare civilă, fără să verifice si dacă succesibilul a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, deși între data decesului defunctei (27.08.1974) și data eliberării certificatului de moștenitor (18.05.2005) au trecut peste 30 de ani, iar pârâtul a părăsit țara mult înainte de decesul defunctei și nu a putut face acte de acceptare a moștenirii.
Reclamanții au mai arătat că au interes în promovarea acțiunii pentru anularea certificatului de moștenitor, deoarece între părți se poartă încă un proces, înaintat de pârâtul împotriva reclamanților și și care are ca obiect rectificarea cărții funciare, proces în care a fost invocată excepția lipsei de calitate procesuală activă a moștenitorului fostei proprietare tabulare de a solicita rectificarea.
Paratul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție, invocat lipsa de calitate procesuală activă și lipsa de interes a reclamanților, deoarece anularea certificatului de moștenitor poate fi cerută doar de către cei care sunt îndreptățiți să emită pretenții asupra moștenirii, în condițiile legii, iar reclamanții nu sunt comoștenitori, pentru a putea emite asemenea pretenții; cât privește interesul în cauză, pârâtul a arătat că a folosit certificatul de calitate de moștenitor în acțiunea înaintată împotriva reclamanților în dosar nr- a Judecătoriei Timișoara, având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară; în acest proces și au invocat excepția lipsei de calitate a pârâtului, unită cu fondul.
Pe fond, paratul a arătat că este singurul fiu al foștilor proprietari tabulari ai imobilului situat in T,-, înscris in CF 5943 T; că, după patru luni de la data decesului mamei sale, a dat o declarație notarială de acceptare a succesiunii, și, timp de 12 ani, a efectuat acte de administrare a imobilului, plătind impozite si taxe, dar și încasând venituri din închirierea lui.
Pârâtul a mai arătat că reclamanții nu au dreptul să solicite anularea certificatului de calitate de moștenitor după foștii proprietari tabular atâta timp cât și-au înscris în mod fraudulos dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind cercetați pentru instigare la fals intelectual în dosar nr.8391/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Prin încheierea de ședință din 01.03.2007, instanța unit excepția cu fondul.
Prin sentința civila nr.2662/15.03.2007, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului pentru anularea certificatului de calitate de moștenitor, nefiind acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 5943 T nr.top14852 si 14853 - casa situată în T,-, cu teren în suprafață totală de 751 mp- au fost numiții și soția născută Irma, părinții pârâtului.
Paratul a plecat din țară și a dobândit cetățenie americană.
La data de 17.01.1977, pârâtul (personal sau prin mandatar) a verificat cuprinsul cărții funciare nr.5943 T, rămas neschimbat, conform extrasului eliberat la această dată.
Conform adreselor 780 si 781/03.03.2004 emise de Camera Notarilor Publici din T, pâna la data verificării de către BNP, nu se deschiseseră procedurile succesorale nici după defunctul, decedat la data de 05.07.1962, nici după Irma, decedată la 27.08.1974.
Paratul a depus o serie de chitanțe emise in perioada 16.02.1975-19.01.1987, cu care a dovedit că, după decesul numitei Irma, a plătit impozitul pentru clădire, prima de asigurare, dar și impozitul pentru veniturile realizate din închirierea imobilului, iar la data de 18.05.2005 a dobândit certificatul de calitate de moștenitor nr.- eliberat de BNP, după defuncta Irma, născută.
Deși pârâtul a fost cel care a plătit sarcinile proprietății, reclamanții au depus un extras de carte funciară, eliberat în anul 1991, în care figurează drept proprietari, cu titlu de cumpărare, înscriși în nr.387/16.11.1972, fără să dea alte explicații asupra modului în care au dobândit dreptul de proprietate.
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 05.09.2006, dată în dosar nr.8391/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa reținut că reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în mod fraudulos, însă a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lor, justificat de intervenția prescripției penale sub aspectul infracțiunii de instigare la fals intelectual.
Instanța a constatat din oficiu și împotriva înscrierilor din cartea funciară, că este cu neputință ca reclamanții să fi dobândit dreptul de proprietate în temeiul unui titlu valabil, deoarece era cu neputință ca fosta proprietară tabulară, Irma, să vândă întregul imobil, fără ca, în prealabil, să fi dezbătut succesiunea după defunctul soț, coproprietar.
De asemenea, era cu neputință ca reclamanții să fi cumpărat imobilul în anul 1972, cu titlu de bun comun, atâta timp cât amândoi erau minori.
Cât privește interesul reclamanților de a promova acțiunea, motivat prin aceea că anularea certificatului de calitate de moștenitor în procesul de fată ar avea ca efect respingerea acțiunii în revendicare, introdusa de pârât în dosar - al Judecătoriei Timișoara:
Atâta timp cât paratul nu are calitatea de descendent al proprietarilor tabulari, el este moștenitor sezinar al acestora.
Or, dacă sezina este acel beneficiu al legii care permite anumitor categorii de moștenitori să intre de drept în posesia succesiunii, fără permisiunea justiției și fără justificarea acestei calități de eliberarea certificatului de moștenitor, înseamnă că pârâtul are legitimare procesuală activă perfectă în acțiunea sa, având ca obiect revendicarea imobilului care face parte din masa succesorală, cu sau fără certificatul de moștenitor eliberat de notar.
În situația în care cererea reclamanților are ca scop anularea certificatului de calitate de moștenitor emis moștenitorului sezinar, acțiunea este lipsită de folos practic, atâta timp cât prin beneficiul sezinei, paratul a intrat de drept în posesia moștenirii și poate exercita - ope legis - toate acțiunile care ar fi aparținut defuncților săi părinți.
Cât privește legitimarea procesuală activa a reclamanților, de a solicita anularea certificatului de calitate de moștenitor, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.88 din Legea 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, potrivit legii.
excepția lipsei de calitate procesuală activă cu fondul și administrând proba cu înscrisuri, instanța de fond a constatat că, atâta timp cât frauda de carte funciară de care au uzat reclamanții este atât de vădită, încât este cu neputință ca aceștia sa fie considerați dobânditori cu titlu valabil ai imobilului, ei nu au nici calitatea, nici dreptul de a cere anularea certificatului de calitate de moștenitor eliberat în favoarea pârâtului, care este fiul foștilor proprietari tabulari venit să revendice imobilul care a aparținut părinților săi.
Reclamanții nu și-ar putea legitima frauda nici în lipsa calității de moștenitor a paratului, deoarece, în acest caz, beneficiar al succesiunii vacante ar fi Statul Român, nicidecum reclamanții.
Pe fond, potrivit art.700 cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Or, în condițiile în care paratul a făcut dovada că, începând cu data de 16.02.1975, a suportat sarcinile succesiunii și a cules fructele civile, plătind impozite și pentru închirierea imobilului, timp de 12 ani, rezultă că a efectuat acte care lasă a se presupune neapărat intenția sa de accepta și care constituie acceptare tacită a moștenirii, conform art.689 cod civil.
Nu prezintă relevanță împrejurarea că pârâtul nu a fost în țară, atâta timp cât, prin desemnarea persoanelor care urmau să administreze imobilul, și-a însușit, în mod neîndoielnic, calitatea de erede al foștilor proprietari tabulari.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, înregistrat pe rolul Tribunalului T sub nr-, solicitând desființarea hotărârii, admiterea acțiunii și anularea certificatului de moștenitor eliberat la data de 18.05.2005.
În motivare, au arătat că prima instanță a respins nejustificat toate cererile de probațiune, dând eficiență unui înscris fals, respectiv declarația dată în fața unui notar care poartă același nume cu pârâtul intimat, dar care nu exprimă dorința neechivocă de acceptare a succesiunii. De asemenea, a respins cererea de dovedire a faptului că pârâtul nu putea face acte de acceptare a moștenirii, apreciind că reprezintă un fapt negativ absolut.
Actele efectuate de pârât au fost săvârșite pentru păstrarea în bune condiții a patrimoniului succesoral, astfel încât nu angajează viitorul bunurilor din moștenire și nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii.
În al treilea rând, instanța s-a pronunțat asupra modului în care apelanții au devenit proprietari, fără a fi învestită în acest sens.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, și atașarea dosarului în care s-a emis certificatul de moștenitor.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a invocat excepția tardivității apelului, iar pe fond, respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod corect prima instanță a apreciat că nu prezintă relevanță împrejurarea că pârâtul nu a fost în țară, atâta timp cât, prin desemnarea persoanelor care urmau să administreze imobilul, și-a însușit în mod neîndoielnic, calitatea de erede al foștilor proprietari tabulari.
La termenul din 05.09.2007 instanța a respins excepția invocată de intimatul pârât, precum și cererile de probatoriu formulate de apelanți prin cererea de apel și oral, prin avocat.
Prin decizia civilă nr.661/A din 12.09.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2662/15.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, prin mandatar și a luat act că intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Din cuprinsul deciziei civile sus amintite, se reține că, privitor la respingerea probelor solicitate, din înscrisurile depuse la instanța de fond se reține că în mod corect nu era necesară audierea martorului propus, declanșarea procedurii falsului, față de obiectul probelor, întrucât reclamanții nu puteau dovedi un fapt contrar acceptării tacite care rezulta din activitatea de administrare a imobilului desfășurată de pârâtul intimat prin mandatar timp de 12 ani. Faptul că nu era cunoscut pe strada unde se află imobilul sau declarația datată ianuarie 1975 nu corespunde adevărului nu prezintă relevanță față de actele neîndoielnice de acceptare tacită a moștenirii menționate și obiectul cauzei.
Apreciind că a analizat astfel și al doilea motiv de desființare, instanța a constatat, în al treilea rând, că sentința apelată nu a " judecat" modul de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamanți, ci a utilizat concluziile organelor de urmărire penală pentru a analiza excepțiile invocate și fondul cauzei, respectiv pentru a accentua că nu există motive de nulitate a certificatului de moștenitor.
Instanța de apel a apreciat că excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului au fost incorect soluționate, întrucât calitatea menționată este acordată prin dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, și nu este anihilată de concluziile organelor de cercetare penală, care nu afectează mențiunile din cartea funciară în care apar ca proprietari. În aceeași ordine de idei, reclamanții au și interes în prezenta acțiune, neavând relevanță dreptul de sezină, care conferă dreptul de a intra în posesie și nu dreptul de proprietate.
Cum însă părțile nu au înțeles să critice hotărârea sub acest aspect, iar instanța a analizat și fondul cauzei, respingând acțiunea pentru toate cele trei motive, excepții și fond, în baza art. 296, 297. pr. civ. s-a respins apelul ca nefondat.
În baza art. 274. pr. civ. a luat act că intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamanții și au declarat recurs, înregistrat sub nr- din 23.10.2007 la Curtea de Apel Timișoara, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului, deoarece s-a încălcat dreptul la apărare, precum și principiul contradictorialității oralității procesului civil, iar în subsidiar, desființarea deciziei civile și a hotărârii primei instanțe, iar în rejudecare, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Din motivele de recurs se reține că judecarea apelului s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare și cu încălcarea principiului contradictorialității și oralității procesului civil, respectiv instanța de apel a procedat la judecarea cauzei după prima apelare a cauzei, în lipsa avocatului.
S-a mai arătat că, prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția tardivității declarării apelului, excepție pe care instanța de apel a soluționat-o cu încălcarea principiului contradictorialității, respingând solicitarea apărătorului ales al reclamanților de a pune concluzii asupra excepției, precum și pentru susținerea cererilor invocate prin apelul declarat.
De asemenea, instanța a soluționat fondul cauzei fără a da cuvântul părților pe acest aspect și fără a le da posibilitatea să formuleze și să administreze probe în dovedirea pretențiilor.
Instanța de apel, cât și prima instanță au apreciat greșit probatoriul, refuzând administrarea de probe solicitate de reclamanți, pronunțând soluții greșite, contrar stării reale de fapt.
De asemenea, instanța de apel nu a solicitat pârâtului să depună la dosar înscrisul defăimat și nu a considerat pertinentă și relevantă solicitarea reclamanților cu privire la atașarea dosarului notarial, în vederea verificării legalității emiterii certificatului atacat.
S-a mai arătat, că la dosar nu există nici o chitanță de plată a impozitului asupra veniturilor din închiriere, astfel cum susține pârâtul.
Analizând motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prev.art.304 pct.5 și 9. pr. civ. și art.105 alin.2 pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece în mod corect, instanțele anterioare au apreciat corect că raportat la înscrisurile depuse la dosar, nu era necesară audierea martorului propus de reclamanți și nici declanșarea procedurii falsului, câtă vreme reclamanții nu puteau dovedi un fapt contrar acceptării tacite, care rezultă din activitatea de administrare a imobilului, desfășurată de către pârât timp de 12 ani, așa cum rezultă în mod evident din probele administrate în cauză.
Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, nici acest motiv nu poate fi primit, deoarece din dosarul cauzei rezultă că în apel cauza a fost apelată de două ori, apărătorul reclamanților nu s-a prezentat și nici reclamanții, apărătorul s-a prezentat după închiderea dezbaterilor, a solicitat redeschiderea dezbaterilor, cererea i-a fost respinsă, în mod corect, nefiind nici un motiv întemeiat de admitere a cererii respective, dispunându-se în schimb amânarea pronunțării deciziei, pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamanților să depună la dosar concluzii scrise.
Față de cele de mai sus, recursul de față apare ca neîntemeiat, urmând să fie respins ca atare, menținându-se în întregime hotărârile pronunțate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr.661/A din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat, pentru anulare certificat moștenitor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. /23.01.2008
Tehnored. 2 ex./23.01.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
