Anulare act. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 171/
Ședința publică din 08 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.376 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.36/2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, în calitate de administrator al intimatei-pârâte SC SRL, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.34/2008, emisă de Baroul A -Cabinet individual și, în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte SC SA, asistat de avocat, în baza aceleiași împuterniciri, lipsind intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Lacului, prin DGFP
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,5 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 6,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului-reclamant.
Avocat depune la dosar din partea recurentului-reclamant borderou cu acte și concluzii scrise.
Părțile prezente, precizează pe rând, că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac, natura pricinii și valoarea bunurilor ce fac obiectul prezentei cauze, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, ținând cont de faptul că sentința a fost pronunțată la data de 20 iunie 2007.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant apreciază că obiectul prezentei cauze este neevaluabil în bani, este vorba de nulitatea absolută parțială a unui act și nu are legătură cu valoarea bunurilor care au fost sechestrate. Apreciază că sentința pronunțată în primă instanță este supusă apelului și recursului și solicită respingerea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, apreciază că sentința pronunțată în primă instanță este susceptibilă de calea de atac a recursului, cauza are ca obiect constatarea nulității unui act, respectiv un proces verbal de adjudecare a unor bunuri, și este evaluabil în bani. Solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.05.2005, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele " ", "" și A - Administrația Finanțelor Publice Lacului, constatarea nulității absolute a actului intitulat "proces-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri imobile" întocmit de Ministerul Finanțelor Publice - A - Administrația Finanțelor Publice Lacului, în dosarul de executare nr.121/2001, înregistrat sub nr.55942/2004.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al autorilor săi, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 3845 intravilan, iar pârâții, deși cunoșteau această împrejurare, au ascuns-o la momentul organizării licitației asupra terenului în litigiu.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4035/2005, a admis excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea modificată, obligându-l pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată către pârâta "", reținând, pe de o parte, că procesul-verbal în litigiu este un act de executare ce nu poate fi atacat decât pe calea contestației la executare, iar pe de altă parte, că reclamantul nu deține acte de reconstituire eliberate în baza Legii nr.18/1991, referitor la terenul menționat în procesul-verbal de adjudecare.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel ce a fost respins prin decizia civilă nr.566/2006 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.1292/R/2006 Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul, a casat decizia și sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Pitești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost reținută greșit de instanțe, întrucât, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie nr.198/06.10.2006 eliberat în baza deciziei civile nr.621/05.09.2006 a Tribunalului Argeș, care este definitivă, moștenitorii defunctei au fost puși în posesie pe terenul ce a făcut obiectul actului de adjudecare în litigiu, în suprafață de 3845, așa încât, greșit s-a constatat că reclamantul nu are un interes legal în promovarea acțiunii de față.
A mai reținut că și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului a fost reținută greșit în cauză, întrucât, pe de o parte, reclamantul este terț față de actul de executare în litigiu, putând astfel invoca motivele de nulitate reglementate de legea în vigoare la momentul adjudecării, iar pe de altă parte, aceste motive de nulitate pot fi invocate și pe calea acțiunii, nu doar pe cale de excepție în cadrul acțiunii în revendicare, cum a reținut instanța de apel.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.3577/20 iunie 2007, Judecătoria Piteștia admis în parte acțiunea modificată și a constatat nulitatea parțială absolută a "procesului de bunuri" întocmit la data da 02.09.2004 și înregistrat sub nr.55942, întocmit de - A - Lacului, pentru suprafața de 3845 teren situat în comuna, sat, pct."Secție ", cu vecinătățile: N -; E -, S -, V - DN 67B Pitești - Totodată, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 2112 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 24.08.2004, în baza procesului-verbal de licitație nr.5726, în vederea stingerii creanțelor bugetului de stat, datorate de pârâta "", s-a scos la vânzare imobilul teren în suprafață de 7846, situat în comuna, teren adjudecat în baza procesului-verbal din 29.04.2004, de pârâta "", care și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, vânzarea fiind dispusă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1294/1996 emis pârâtei "", și a listei de inventar anexă.
A mai reținut că pe parcursul procesului, reclamantul a susținut că la data de 01.01.1990 terenul se afla în patrimoniul, motiv pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, iar prin procesul-verbal nr.198/2006 acesta a fost pus în posesie pe terenul în suprafață de 3845 situat în comuna, pct."Secție " în baza deciziei civile nr.621/2006 a Tribunalului Argeș.
A constatat că reclamantul a făcut dovada existenței pe rolul Tribunalului Argeșa dosarului nr.1723/2004, urmare apelului declarat împotriva sentinței civile nr.2024/07.05.2004, pronunțată de Judecătoria Pitești, iar, în speță, nu se poate reține că Administrația Financiară Lacului nu a cunoscut existența litigiului purtat asupra terenului în suprafață de 3845, întrucât Comisia Locală de Fond Funciar a avut calitatea de pârâtă în acel dosar, iar Administrația Finanțelor Publice Lacului a trimis înscrisurile solicitate de instanță, cu privire la același dosar.
A mai constatat, că reclamantul a făcut dovada că este proprietarul terenului ce a făcut obiectul procesului-verbal de adjudecare nr.55942/02.09.2004, iar, în speță, au fost încălcate dispozițiile art.15 alin.1 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data emiterii procesului-verbal contestat, astfel că a admis în parte acțiunea modificată și a constatat nulitatea parțială absolută a acestui act, cu privire la suprafața de 3845 teren situat în comuna, pct."Secție ".
Împotriva acestei din urmă sentințe au declarat apel pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A, "" și "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Lacului, în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, actul atacat este un act de executare emis de creditorul bugetar A, iar împotriva procesului-verbal de adjudecare, reclamantul avea deschisă doar calea contestației la executare prevăzută de art.172 din nr.OG92/2003, și nu calea dreptului comun.
Se susține că dispozițiile art.15 alin.1 din Legea nr.54/1998 interziceau doar înstrăinările terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, or vânzarea terenului aparținând "" nu cade sub incidența acestui text de lege deoarece nu reprezintă o vânzare propriu-zisă, ci un act de executare silită efectuat în baza dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
În dezvoltarea motivelor de apel, printr-o cerere comună, pârâtele "" și "" au arătat că instanțele au fost investite cu o contestație la executare, nu cu o acțiune în constatare, iar aceasta este inadmisibilă.
Reclamantul are posibilitatea să-și realizeze dreptul pe calea dreptului comun, respectiv pe calea acțiunii în revendicare, or pe rolul instanțelor se află în prezent, în curs de soluționare, dosarul nr-, având ca obiect tocmai o acțiune în revendicare imobiliară a terenului în suprafață de 3845
Se mai susține în esență că reclamantul nu justifică un interes legitim și în motivarea soluției adoptate, prima instanță a reținut o situație de fapt eronată.
Prin întâmpinare, reclamantul a invocat excepția tardivității apelului formulat de pârâtele "" și "".
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.376 din 18 decembrie 2007, respins excepția tardivității apelului declarat de pârâtele "" și "" și apelul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lacului reprezentată prin A ca nefondat și a admis apelul declarat de pârâtele "" și "", cu consecința schimbării în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii modificate.
Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtelor "" și "" suma de 5524 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția tardivității apelului, s-a constatat că așa cum rezultă din lucrările dosarului, sentința civilă nr.3577/2007 a fost comunicată celor două pârâte la data de 23.08.2007, iar apelul a fost trimis judecătoriei prin poștă, plicul fiind predat oficiului poștal la data de 10.09.2007 și făcând aplicabilitatea dispozițiilor art.101 alin.1 Cod procedură civilă, termenul pentru declararea apelului se împlinea în ziua de sâmbătă 08.09.2007.
Prin urmare, apelul a fost formulat de cele două pârâte în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, excepția privind tardivitatea apelului fiind respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse și în raport cu probatoriul administrat instanța de apel, a reținut că reclamantul a învestit prima instanță cu o acțiune în constatarea nulității absolute a actului intitulat "proces-verbal de adjudecare pentru bunuri mobile sau ansamblu bunuri imobile", invocând încălcarea dispozițiilor art.15 și art.16 din Legea nr.54/1998, privind circulația juridică a terenurilor,iar prima instanță s-a pronunțat în limitele cu care a fost învestită, cu respectarea dispozițiilor art.129 alin.6 Cod procedură civilă, iar obiectul cauzei nu mai comportă discuții, fiind clarificat prin decizia nr.1292/R/2006.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat,iar apărările noi invocate prin motivele de apel nu pot duce la o altă concluzie.
Instanța de control a constatat că prima instanță a greșit când a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a procesului-verbal nr.55942/02.09.2004 cu privire la suprafața de 3845.p,deoarece în conformitate cu dispozițiile art.15 alin.1 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, sunt interzise înstrăinările sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe timpul soluționării acestor litigii, iar potrivit art.15 alin.2, înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin.1 sunt nule, nulitatea va fi constatată de către instanța judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate și a procurorului.
Potrivit art.16 din Legea nr.54/1998, înstrăinările realizate sub orice formă, în temeiul prezentei legi, nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor, dacă anterior înstrăinării acestea erau lovite de nulități absolute, izvorâte din încălcarea unor norme imperative ale Legii Fondului Funciar nr.18/1991 și care au fost constatate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dispozițiile Legii nr.54/1998 au fost abrogate prin Legea nr.247/2005.
Nulitatea actului juridic este și rămâne însă cârmuită de legea în vigoare la data întocmirii sale.
Stabilind prin dispozițiile art.15 din Legea nr.54/1998 că înstrăinările, sub orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești pe tot timpul soluționării acestor litigii, sunt lovite de nulitate absolută, legiuitorul a instituit o limitare temporară a exercitării dreptului de dispoziție asupra unui teren și a urmărit apărarea unui drept, dreptul de proprietate, prin soluționarea unor litigii care, odată finalizate, conferă posibilitatea celui îndreptățit de a se bucura și a dispune de acel lucru în mod exclusiv și absolut, asigurarea securității circuitului civil, dar și protecția celor care ar dobândi dreptul de proprietate de la persoane care, ulterior, s-ar învedera a nu fi avut un titlu valabil asupra imobilului.
Soluționarea litigiului impunea ca o premisă, dat fiind obiectul ei mai sus arătat, analizarea faptului dacă reclamantul a contestat titlul de proprietate al debitorului, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria -/1294/1996.
S-a reținut că la dosar nu există probe din care să rezulte că anterior încheierii procesului-verbal nr.55942/02.09.2004 s-a înregistrat pe rolul instanțelor o cerere prin care reclamantul să conteste titlul pârâtei "", cum nu există nici măcar o notificare adresată pârâților prin care reclamantul să le aducă la cunoștință intenția sa de a-și redobândi proprietatea.
Decizia civilă nr.621/2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care Comisia Locală de Fond Funciar a fost obligată să îl pună în posesie pe reclamant pe suprafața de 3845. nu este opozabilă pârâților, iar acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991 nu echivalează cu revendicarea de drept comun, dispozițiile judecătorești în discuție neconsolidând dreptul de proprietate al reclamantului, ci, dimpotrivă, stabilind clar, că analiza valabilității actelor de proprietate eliberate pentru terenul în suprafață de 3845. urmează să se facă pe alte căi procedurale, în contradictoriu cu deținătorul actual al terenului.
Nici prin sentința civilă nr.29/F-C/2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, rămasă irevocabilă prin decizia nr.2940/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost consolidat dreptul de proprietate al pârâtei "", materializat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -/1294/1996, întrucât, așa cum se arată în considerentele acestor hotărâri judecătorești, acțiunea reclamantului privind constatarea nulității absolute a acestui act a fost respinsă pe considerente de ordin procedural, legate de neîndeplinirea procedurii prealabile administrative, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, astfel încât, nu se poate susține, că acesta, titularul procesului-verbal de punere în posesie nr.198/2006, nu ar justifica un interes legitim.
De altfel, calitatea procesuală activă a reclamantului a fost stabilită cu putere de lucru judecat, în condițiile art.315 Cod procedură civilă, prin decizia civilă nr.1929/R/2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Opțiunea reclamantului, care însă nu a înțeles să conteste titlul pârâtei "" și inexistența unui litigiu între părți cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3845, fac în cauză, inaplicabilitatea dispozițiilor art.15 din Legea nr.54/1998, pentru apărarea dreptului de proprietate, având deja un proces-verbal emis de comisia locală, reclamantul putând uza de acțiunea de drept comun, revendicarea, în situația în care acest drept este încălcat de pârâți.
Împotriva deciziei civile nr.376/18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând, în esență, următoarele motive:
Prima critică vizează respingerea, în mod greșit a excepției tardivității declarării apelului de către pârâtele "" și "", întrucât data de 7 septembrie 2007 fost ultima zi de formulare căii de atac.
Chiar dacă ar fi considerată data de 8 septembrie 2007 ca dată când se împlinea termenul de declarare a apelului, pârâtele "" și "" aveau posibilitatea să depună apelurile la oficiul poștal înainte de această dată.
Se concluzionează că termenul de depunere a apelurilor este depășit și se solicită admiterea excepției tardivității declarării apelurilor.
Pe fond, se susține că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece încalcă principiile de drept care guvernează procesul civil, întrucât motivele invocate în întâmpinarea pe care a formulat-o nu au fost analizate și cercetate.
O altă critică privește considerentele din decizia atacată, care sunt confuze, lipsite de coerență, vădit părtinitoare pentru apelante, la judecarea apelului, președinta completului de judecată era incompatibilă, deoarece se pronunțase în decizia civilă nr.621/05.09.2006 a Tribunalului Argeș, în dosarul nr.1723/Cv/2004, ceasta fiind depusă la dosarul cauzei, rămasă definitivă și irevocabilă și învestită cu formulă executorie.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că prin repartizarea aleatorie a dosarului nr.9693/2005, în recurs, în care a fost contestată sentința civilă nr. 2635/2006, pronunțată de Judecătoria Pitești, doamna magistrat a formulat cerere de abținere având în vedere aceeași decizie civilă nr.621/05.09.2006 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr.1723/Cv/2004, pe care a depus-o la dosar, în justificarea respectivei cereri de abținere.
Se invocă diferența de opinie, și contrarietatea acesteia, a aceluiași magistrat, în două decizii judecătorești, la care a participat în calitate de președinte, soluționând nelegal apelurile celor două societăți comerciale instanța i-a încălcat recurentului dreptul de proprietate, nu a ținut seama de actele dosarului.
Precizează că în decizia civilă nr.621/05.09.2006, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost analizată și luată în considerare și această hotărâre judecătorească, constituind una dintre probele concludente și pertinente la pronunțarea deciziei respective.
Recurentul susține că este neîntemeiat considerentul instanței de apel potrivit căruia nu a contestat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1294/1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea "", deoarece aceasta a fost făcută chiar prin recurarea sentinței civile nr.2024/07.05.2004, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.10019/2003, unde a fost dezbătută nelegalitatea acestui act.
De asemenea, este neîntemeiat și considerentul conform căruia nu a existat o notificare adresată pârâților prin care reclamantul să le aducă la cunoștință intenția de a-și redobândi proprietatea, deoarece a depus la dosarul cauzei și cererea înregistrată sub nr.3121/25.08.2004 la Primăria, prin care a solicitat să nu se facă nicio operațiune juridică legată de teren până la soluționarea definitivă și irevocabilă a procesului funciar aflat pe rolul Tribunalului Argeș, anterior prin cererea înregistrată sub nr.2936/05.12.1994, autoarea acestuia, solicitase reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ocupat abuziv de "".
Prin încălcarea acestor prevederi legale, cât și a dispozițiilor art.15 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de adjudecare, acesta este lovit de nulitatea absolută.
Un alt motiv de recurs privește interpretarea greșită și nelegală a criticilor formulate de cele două apelante - "" și "", în condițiile în care prin decizia civilă nr.621/R/05.09.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a stabilit irevocabil că terenul a aparținut, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert.
Încălcându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Tribunalul Argeșa stabilit calea de soluționare a excepției de nelegalitate a sus-numitului document în recursul declarat de pârâți, același tribunal a trimis cauza spre secția de contencios administrativ a Curții de APEL PITEȘTI, a cărei soluție de respingere a fost bazată pe o excepție. Același lucru s-a întâmplat și la Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect care l-a determinat să apeleze la soluționarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acestei cereri, fiind convins de nelegalitatea certificatului.
Se mai arată că dispozitivul deciziei este la fel de confuz ca majoritatea considerentelor, în sensul că respingerea apelului declarat de Lacului trebuia să atragă răspunderile ce-i revin acesteia conform sentinței, pe de o parte, iar pe de altă parte, modificând în totul sentința, în sensul respingerii acțiunii, constituie un motiv în plus care conduce la concluzia că hotărârea este dată fără temei legal și nu a urmărit soluționarea corectă, echitabilă și legală a cauzei.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9, art.312 și art.274 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelurilor și menținerea sentinței, cu cheltuielile de judecată efectuate cu acest proces, la fond, în apel și în recurs.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal de adjudecare nr.5942/02.09.2001 pentru bunuri imobile, respectiv a terenului în suprafață de 3845. ce face parte din trupul de 7846. situat în comuna, județul A, adjudecarea făcându-se la prețul de 500.000.000 lei pentru tot terenul.
Prin urmare, acțiunea privește un drept real imobiliar, fiind de necontestat caracterul său patrimonial, în condițiile în care se tinde la apărarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3845.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, întrucât se urmărește apărarea dreptului de proprietate pentru terenul mai sus evidențiat, obiectul cauzei este patrimonial și sub valoarea de 100.000 lei, sentința Judecătoriei Pitești nr.4035 fiind pronunțată la data de 18.10.2005, ulterior modificărilor aduse Codului d e procedură civilă prin Legile nr.195/2004 și nr.219/2005.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, aceasta fiind stabilită de legiuitor.
Din cele ce preced rezultă că sentința primei instanțe era supusă doar recursului. Cum recursul la recurs este inadmisibil și cel formulat în prezenta cauză este privit ca inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, intimatele "" și ""A au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 3500 lei și respectiv 1000 lei, dovedite cu actele aflate la filele 66-69 dosar.
Având în vedere prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă și soluția adoptată de această instanță, Curtea va micșora onorariile avocatului ales de cele două intimate la câte 500 lei, obligând recurentul la plata sumei de 1000 lei în total, cu titlu de cheltuieli de judecată, după reducerea onorariului.
Curtea a considerat că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este oarecum excesivă și a apreciat rezonabil să acorde doar câte 500 lei pentru fiecare societate intimată pentru realizarea unui raport de proporționalitate între munca depusă de avocat, valoarea onorariului și soluția adoptată de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.376 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE LACULUI - reprezentată de A, "" și "".
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimatelor-pârâte "" și "" câte 500 lei, în total suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, după reducerea onorariului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.05.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
