Anulare act. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 173/
Ședința publică din 09 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, C, sat, județul V, Rm.V,-,.124,.A,.6, județul V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.35/A dinj 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: avocat G pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.55/04.04.2008 emisă de Baroul V - Cabinet individual și avocat pentru intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.89/31.03.2008 emisă de Baroul V - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 25 lei - taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr.94332/04.04.2008, aflată la fila 216 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la art.948 alin.4 și art.1020-1021 Cod civil, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Se arată că motivele invocate de recurenți nu se încadrează în nici unul din cele prevăzute la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu justifică interes în promovarea capătului III din acțiune, întrucât nu au calitatea de moștenitori rezervatari, nu au calitate procesuală activă să promoveze capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 septembrie 2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de întreținere autentificat la numărul 7519 din 26.06.2005 de fostul notariat de Stat județean V, ori rezoluțiunea aceluiași contract sau să se constate că actul juridic intervenit între vânzătoarea și pârât constituie în realitate o donație deghizată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul menționat mai sus, intervenit între, ce a fost fiica reclamanților și și sora reclamanților și și pârâtul, s-a transmis un apartament cu două camere, dependințe, situat în Râmnicu V, -, cu obligația beneficiarului bunului de a-i asigura întreținere pe tot timpul vieții și de a se ocupa de înmormântare și restul pomenilor, conform tradiției locului.
Cu privire la primul capăt de cerere, reclamanții au susținut că acelui contract îi lipsește unul din elementele de valabilitate prevăzute de art.948 pct.4 cod civil și anume, cauza.
Au precizat că vânzătoarea-creditoare avea posibilități materiale suficiente care să-i asigure un nivel de trai decent. A fost titulara unei pensii de urmaș, a unei indemnizații de handicap sub forma unei creanțe lunare pe care a încasat-o de la Societatea de asigurare ca urmare a decesului soțului ei într-un accident de circulație, iar întreținerea stipulată în contract nu avea nici o justificare.
Legat de cel de-al doilea capăt de acțiune, reclamanții au susținut că prestația întreținerii reprezintă o sarcină a pârâtului-debitor, iar în caz de neexecutare se impune rezoluțiunea contractului respectiv, în sensul dispozițiilor art.1021 Cod civil.
Cum fiica și respectiv sora lor, avea mijloace financiare suficiente, prestația inserată în contract a rămas fără obiect. Mai mult, pârâtul nu a suportat nici cheltuielile de înmormântare și nici plata impozitelor pentru apartamentul în cauză.
Prin cel de-al doilea capăt de acțiune, reclamanții au solicitat ca instanța să constate simulația contractului de întreținere. În realitate, el constituie o donație deghizată pentru că ascunde intenția vânzătoarei de a gratifica pe pârât.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, admisă, și soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.4328 din 6 octombrie 2006 Tribunalului Vâlcea.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților față de capătul doi din acțiune și lipsa de interes legitim a reclamanților și (frații vânzătoarei) față de capătul trei din acțiune.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.4697 din 25.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins pe fond acțiunea, sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
În adoptarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Din anul 1990, numita a intrat în relații de concubinaj cu pârâtul, locuind împreună cu acesta în domiciliul lui din comuna C, județul V - ocazional, mai ales când venea să-și ridice pensia, locuiau și în apartamentul din Râmnicu
La data de 26.06.1995, numita a încheiat cu pârâtul, contractul de întreținere autentificat la numărul 7519 de fostul Notariat de Stat Județean V, prin care a transmis dobânditorului apartamentul proprietatea sa, compus din două camere și dependințe, situat în Râmnicu V, -, bloc 23,.C, parter.
În schimb, pârâtul s-a obligat să asigure acesteia întreținere pe tot timpul vieții, constând în: locuință, încălzire, hrană, îmbrăcăminte, medicamente și îndeplinirea obligațiilor creștinești la decesul ei.
Autoarea avea venituri proprii, respectiv pensia de urmaș în urma decesului soțului ei într-un accident rutier, indemnizația de handicap și o altă despăgubire lunară primită în urma decesului soțului prin intermediul unei societăți de asigurare. Toate veniturile lunare ale autoarei se ridicau la cca. 400 RON, comparativ cu pârâtul, care în aceeași perioadă de timp realiza un venit din pensia socială de 200 RON.
Față de veniturile mai mari ale autoarei decât ale pârâtului, reclamanții au susținut că nu se mai justifica întreținerea instituită prin contract, astfel că acesta rămâne fără "cauză", element esențial în valabilitatea unui act juridic.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.967 Cod civil, ce statuează că o convenție este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie.
Reclamanții nu au dovedit prin mijloacele de probă administrate lipsa cauzei determinante la data încheierii contractului, rezumându-și probatoriul doar la existența unei prezumții simple.
S-a apreciat că autoarea a avut reprezentarea naturii juridice a contractului încheiat, contraprestația ce urma s-o execute pârâtul în raport cu starea sa de nevoie determinată de o sănătate precară și a respins primul capăt de acțiune.
Referitor la capătul doi din acțiune ce vizează rezoluțiunea contractului de întreținere, instanța de fond și-a motivat soluția pe următoarele argumente de fapt și de drept.
La data de 15.12.2005, autoarea a decedat într-un accident de circulație, iar reclamanții, care sunt părinți și frații acesteia, au acceptat expres succesiunea în baza declarațiilor autentice notariale.
Din depozițiile martorilor audiați, și, rezultă că autoarea a locuit cu pârâtul în gospodăria acestuia din comuna C, județul V, compusă din: casă cu baie, bucătărie de iarnă, bucătărie de vară. Împreună au crescut animale, au cultivat terenul pentru realizarea de produse agro-alimentare necesare întreținerii.
Pârâtul o însoțea uneori la spital, o vizita și îi asigura alimentație suplimentară pe perioada spitalizării.
Prima instanță a reținut că pârâtul a acordat întreținere autoarei, constând în locuință, hrană, medicamente și tot ce a avut nevoie în timpul vieții pentru a-i asigura un nivel de trai decent.
Faptul că pârâtul nu a suportat cheltuielile de înmormântare ale autoarei nu constituie o cauză de neexecutarea obligației prevăzută în contract.
Autoarea a decedat într-un accident rutier, iar învinuitul accidentului a suportat toate cheltuielile de înmormântare în temeiul răspunderii civile delictuale prevăzut de art.998 Cod civil.
În legătură cu capătul trei de acțiune privind constatarea caracterului simulat al contractului în cauză, prima instanță a apreciat că reclamanții sunt moștenitori legali ai autoarei, au calitatea de "terți" față de act și au calitate procesuală activă și implicit, justifică un interes legitim în promovarea unei acțiuni în simulație.
Fiind terț față de actul juridic disputat, legea admite orice mijloc de probă, pentru a demonstra caracterul lui simulat.
Or, în cauza de față, reclamanții nu au dovedit existența unui contraînscris (act secret) care să infirme că actul aparent nu corespunde voinței reale a autoarei. Nu au dovedit nici existența unei intenții de a gratifica, ținând cont că autoarea a fost permanent bolnavă și avea nevoie de întreținere zilnică, sumele de bani fiindu-i insuficiente față de sănătatea ei precară.
În final, prima instanță a concluzionat că actul încheiat îndeplinește condițiile de valabilitate prev.de art.948 Cod civil, caracterizat ca fiind contract de întreținere, că nu s-a făcut dovada neexecutării obligației întreținerii care să atragă rezoluțiunea și nici nu s-a demonstrat caracterul lui simulat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În esență, apelanții au susținut că sentința a fost dată cu interpretarea eronată a probelor administrate și aplicarea greșită a legii.
În argumentarea motivelor de apel, reclamanții reiterează în detaliu aceleași susțineri invocate la instanța de fond, sub aspectul celor trei capete de acțiune, precizând:
- contractului de întreținere îi lipsește un element esențial pentru valabilitatea lui, în sensul dispozițiilor art.948 Cod civil, respectiv "cauza".
- debitorul obligației inserate în contract nu a respectat clauzele prevăzute în el, în sensul că nu a acordat întreținere autoarei și nici nu a suportat cheltuielile de înmormântare ale acesteia, devenind incidente dispozițiile art.1021 Cod civil.
- contractul de întreținere este simulat, în realitate el ascunde o donație deghizată.
Prin decizia civilă nr.35/A din 12 februarie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
În primul motiv de apel s-a observat confuzia creată între lipsa cauzei ce determină nulitatea absolută și neexecutarea obligației de întreținere, motiv de rezoluțiune a contractului.
De asemenea, s-a observat confuzie între cauză - ca o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic civil și motivul încheierii actului respectiv, un motiv eronat neafectând valabilitatea convenției.
Motivul care determină contractarea obligației constituie un element subiectiv și variabil și nu are vreo influență asupra valabilității contractului, chiar și în ipoteza în care ar fi nelicit, pe când cauza - constituie un element esențial pentru valabilitatea actului juridic.
Potrivit art.967 Cod civil, "convenția este valabilă, chiar dacă nu este prevăzută expres, care este prezumată până la proba contrarie, iar sarcina probei revine părții care o invocă", în cazul de față apelanților-reclamanți.
Probele administrate au demonstrat că autoarea a avut reprezentarea naturii actului juridic încheiat, mai ales că avea o sănătate precară ce impunea o îngrijire și supraveghere zilnică și pe care nu o avea din partea membrilor de familie.
Perioada de 10 ani care a trecut de la încheierea contractului și până la decesul autoarei nu a fost tulburată cu vreun act de nemulțumire din partea acesteia și nici din partea apelanților, care au fost rudele cele mai apropiate.
În acest context, prima instanță a dat o dezlegare corectă a primului capăt de acțiune.
Referitor la motivele invocate privind rezoluțiunea contractului de întreținere.
Contractul de întreținere este un contract oneros, aleatoriu, translativ de proprietate și natura lui juridică este stabilită în raport de obligația principală, scopul urmărit de către părți la încheierea lui.
Neexecutarea obligației asumate de una din părți este asimilată cu o faptă ilicită care atrage rezoluțiunea contractului.
Cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada că intimatul-pârât și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere.
Martorii audiați, și, au declarat că autoarea avea o stare materială bună, dar din cauza sănătății precare, ce se degrada continuu, avea nevoie de un însoțitor, găsită în persoana concubinului ei cu care a conviețuit o perioadă de peste 15 ani.
Intimatul avea o pensie socială mai mică decât autoarea, dar avea gospodărie, teren agricol și obțineau împreună produse agro-alimentare necesare traiului.
Pe de altă parte, autoarea - creditoarea întreținerii avea posibilitatea să ceară rezoluțiunea contractului în cazul în care intimatul nu și-ar fi onorat obligația de întreținere.
Cheltuielile de înmormântare ale creditoarei au fost suportate de autorul accidentului rutier în virtutea răspunderii civile delictuale, aspect ce-l exonerează pe intimat de exercitarea acestei obligații.
În concluzie și acest capăt de acțiune a primit o rezolvare corectă.
Prima instanță a examinat și cel de-al treilea capăt de acțiune.
Apelanții și fiind "terț"au beneficiat de toate probele pentru a demonstra caracterul simulat al actului.
Ei nu au prezentat un contraînscris care să infirme veridicitatea actului aparent și nici nu s-au prevalat de dispozițiile art.1198 Cod civil pentru a dovedi o imposibilitate morală în existența unei conviețuiri, anterioare sau concomitente actului aparent.
În contextul argumentelor expuse și textele de lege enunțate, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- Soluția instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece trebuia să se constate nulitatea absolută a contractului pe considerentul că-i lipsește unul din elementele de validitate, acela al cauzei. Lipsa cauzei derivă din faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația principală ce-i revenea din contractul de întreținere.
- Soluția este nelegală și în ceea ce privește rezolvarea capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere, deoarece este inadmisibil ca în prezența unor probe certe din care ar rezulta că pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale să se rețină de către instanța de apel că acesta și-a respectat obligațiile contractuale față de autoarea recurenților, mai mult decât atât, nu a suportat nici cheltuielile de înmormântare. Sub acest aspect referitor la cea de-a doua critică instanța a fost lipsită de rol activ, fiind încălcate dispozițiile art.129 Cod procedură civilă.
- În fine, soluția este nelegală și prin aceea că nu s-a constatat caracterul simulat al actului pe considerentul că nu a existat un contraînscris care să infirme actul aparent, deoarece s-a dovedit că debitorul nu și-a respectat obligațiile contractuale, motiv pentru care nu putea să primească "cadou" de la autoarea recurenților apartamentul în litigiu fără plata prețului.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții-reclamanți, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică și anume aceea prin care se invocă faptul că referitor la contractul de întreținere îi lipsește una din condițiile de validitate cerute de dispozițiile art.948 Cod civil și anume cauza, situație care ar conduce la constatarea nulității absolute a acestui contract, Curtea va constata că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Recurenții-reclamanți fac o gravă confuzie între lipsa cauzei care dacă ar fi existat ar conduce la nulitatea absolută a contractului de întreținere, iar cauza de nulitate există întotdeauna în momentul încheierii actului juridic și constă în nerespectarea unor dispoziții legale referitoare la încheierea valabilă a actului și cauza rezoluțiunii care apare întotdeauna ulterior momentului încheierii și constă în neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți.
Astfel, deși se invocă faptul că acestui contract de întreținere îi lipsește cauza ca și condiție de validitate prevăzute de dispozițiile art.948 Cod civil, în dezvoltarea motivului de recurs recurenții fac referiri la neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce-i reveneau intimatului-pârât față de autoarea acestora, situație care reprezintă motiv de rezoluțiune a contractului și nu lipsa cauzei, așa cum în mod greșit s-a invocat de către aceștia.
Potrivit dispozițiilor art.967 Cod civil, convenția este valabilă chiar dacă nu este expres prevăzută cauza, care este prezumată până la dovada contrară, ca urmare sarcina lipsei cauzei incumbă recurenților-pârâți care se prevalează de ea.
Aceștia nu au făcut nici un fel de dovadă în acest sens, iar din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod clar că la data încheierii contractului de întreținere autoarea a avut reprezentarea contra prestației întreținerii datorată de către pârât, respectiv acest contract a îndeplinit toate condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 Cod civil (capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită).
Nefondată este și cea de-a doua critică și anume aceea prin care se pretinde că intimatul-pârât nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale ce-i reveneau din contractul de întreținere pentru următoarele considerente:
Condițiile pentru a se putea dispune rezoluțiunea unui contract sunt acelea că o parte să nu-și execute obligațiile asumate, ceea ce ar constitui o faptă ilicită, să rezulte vinovăția părții respective și evident prejudiciul cauzat.
Nici una din condițiile arătate mai sus nu sunt îndeplinite pentru a se putea dispune rezoluțiunea acestui contract de întreținere, ci dimpotrivă din probele administrate în cauză a rezultat că intimatul-pârât a acordat întreținere autoarei recurenților, cu atât mai mult cu cât de la data încheierii acestui contract și până la data decesului creditoarei întreținerii a trecut o perioadă mare de timp (aproximativ 10 ani), iar aceasta nu a solicitat rezoluțiunea sau constatarea nulității acestui act.
Referitor la cheltuielile de înmormântare, în mod legal s-a reținut de către instanță că atâta vreme cât defuncta a decedat în urma unui accident auto, acestea au fost achitate de către autorul accidentului, în acest sens existând prioritatea răspunderii delictuale față de cea contractuală.
În fine, nu se poate reține nici pretinsa lipsă de rol activ a instanțelor, în primul rând pentru faptul că recurenții au formulat această critică în termeni generali, neprecizând în mod concret în ce a constat încălcarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, iar în al doilea rând se reține de către C că instanțele au administrat toate probele pertinente și concludente față de cadrul procesual existent și anume proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În ceea ce privește invocarea de către intimatul-pârât a excepției lipsei calității procesuale pasive privind capătul de cerere al rezoluțiunii contractului de întreținere, Curtea constată că recurenții au calitate procesuală activă pentru următoarele considerente:
Dreptul de întreținere fiind un drept personal și ca atare netrasmisibil prin succesiune, se stinge la moartea beneficiarului astfel încât moștenitorii acestuia nu pot să ceară ca prestațiile să continue în persoana lor.
Acest caracter al creanței de întreținere nu influențează însă caracterul patrimonial al acțiunii în rezilierea contractului pentru neexecutarea contractului de întreținere față de beneficiar.
Sancțiunea contractuală a rezilierii chiar atunci când se referă la o prestație personală, are caracter patrimonial pentru că este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părților contractante.
Nefondată este și ultima critică, și anume aceea prin care se invocă faptul că trebuia să se constate caracterul simulat al contractului de întreținere.
Astfel, deși recurenții-reclamanți au calitatea de terți față de contractul aparent și deci beneficiau de situația în care ar fi putut dovedi prin orice mijloc de probă existența simulației, aceștia nu au reușit să demonstreze existența contraînscrisului și nici intenția de gratificare a autoarei în ceea ce-l privește pe intimatul-pârât.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți și în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurenți să plătească intimatului-pârât suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.35/A din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind .
Obligă pe recurenții-reclamanți, și să plătească intimatului-pârât suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./15.05.2008
/GM/2 ex.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
