Anulare act. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 178/
Ședința publică din 13 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în C, b-dul. -, nr. 61, - 4,. B,. 24, județul C și, domiciliată în,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 678/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în,-, județul C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă recurenții reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, iar pentru intimatul pârât, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei apelate și, pe fondul cauzei, să se dispună admiterea acțiunii reclamanților, în sensul: constatării nulității absolute a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 31/1472 din 02 decembrie 1996, emis de BNP G, privind suplimentarea masei succesorale stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 1472 din 20 decembrie 1979 emis de notariatul de Stat C; constatării nulității absolute parțiale a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 328 din 11 decembrie 1996 la BNP G; constatării nulității absolute parțiale, dar nu în contradictoriu cu, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3351 din 04 noiembrie 2002 la BNP; obligării pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Învederează că înțelege să reitereze aceleași concluzii ca și la termenul de judecată anterior, de care instanța urmează să țină seama.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Menține aceleași concluzii, ca și la termenul de judecată din 06 aprilie 2009.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanții, și au chemat in judecata pe paratul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absoluta a certificatului suplimentar de moștenitor nr.31/1472/02.12.1996, nulitatea absolută parțială a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996, precum și nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin certificatul de moștenitor nr. 1472/20.12.1979 s-a stabilit masa succesorală ramasă de pe urma defunctului G, mostenitorii acestuia fiind reclamantele si si paratul. Prin certificatul suplimentar de mostenitor nr. 31/1972/02.12.1996 a fost inclusa in masa succesorala si cota de din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 612 mp situat in,-, teren dobandit prin chitanta de mana in anul 1965. Acest certificat de mostenitor a fost urmat de incheierea contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.328/11.12.1996 si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, in aceasta modalitate reclamantii si paratul devenind coproprietari in indiviziune asupra terenului. Sistarea acestei stari s-a dispus prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care intregul teren a fost atribuit paratului, fara a se observa insa ca in realitate nu exista un titlu de proprietate valabil asupra acestui imobil.
In aceste conditii, au sustinut reclamantii, in lipsa unui titlu translativ de proprietate asupra terenului acesta nu putea face parte din masa succesorala, dreptul de proprietate neputand fi transmis succesorilor. Prin urmare si actele juridice subsecvente succesiunii-contract de partaj si contract de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitate absoluta parțială.
In drept, au fost invocate prevederile art. 966, 968 Cod civil, art.11 si urm. Din Decretul nr. 144/1958.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri: chitanta intocmită la data de 28.08.1965, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, certificat de mostenitor nr. 1472/20.12.1973, certificat suplimentar de mostenitor nr. 31/1472/02.12.1996, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996.
In aparare paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei de interes, aratand ca actele a căror nulitate absoluta se invoca au stat la baza emiterii Sentintei civile nr. 8953/12.10.2005 pronunțată de Judecatoria Constanta, definitiva si irevocabila, prin care i-a fost atribuita intreaga suprafata de teren, astfel incat riscul detinerii terenului cu alt titlu decat cel de proprietate ii revine in mod exclusiv.
Pe fondul cererii, paratul a aratat ca nu se poate vorbi despre nulitatea absoluta a unor acte, câtă vreme si reclamantii au o culpa in incheierea acestora. In ce priveste certificatul de mostenitor, acesta nu constituie titlu de proprietate si chiar daca atesta anumite date neconforme cu realitatea nu poate fi lovit de nulitate. De asemenea, contractul de partaj poate fi interpretat in sensul art. 978 cod civil ca un partaj de folosinta, cu atat mai mult cu cat hotararea judecatoreasca pronuntata ulterior nu a partajat terenul in modalitatea prevazuta de actul juridic a carui nulitate se cere.
In dovedirea celor sustinute, paratul a depus la dosar proces-verbal intocmit la data de 30.03.2007 in Dosarul de executare silita nr.120/2007 al, Incheiere nr. 7143/08.02.2008 pronunțată de Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara.
Prin sentința civilă nr. 4719 din 17 martie 2008, Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin includerea în masa succesorală a terenului, notarul public a consfințit o anumită situație de fapt, cu acordul tuturor moștenitorilor și nu a conferit valoarea juridică a unui titlu de proprietate, chitanță de mână, după cum nici certificatul de moștenitor emis pe baza acestei chitanțe nu are o asemenea valoare.
Împrejurarea că ulterior moștenitorii s-au prevalat de acest certificat de moștenitor ca având puterea probantă a unui titlu de proprietate și în temeiul lui, au procedat la efectuarea partajului și la înstrăinarea unei părți din masa succesorală le este imputabilă și constituie totodată o dovadă a împrejurării că toți acești moștenitori, inclusiv reclamanții, au fost de acord cu mențiunile din cuprinsul actului, cu atât mai mult cu cât, acestor mențiuni le-a fost dată eficiență juridică odată cu pronunțarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții, și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 678 din 24 noiembrie 2008. pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că certificatul de moștenitor nu este lovit de nulitate, întrucât consimțământul tuturor moștenitorilor nu s-a dat cu privire la recunoașterea efectelor translative de proprietate ale înscrisului sub semnătură privată, ci cu privire la componența masei succesorale. În consecință, consimțământul moștenitorilor nu a vizat acoperirea unor cauze de nulitate absolută, ci doar confirmarea că defunctul și soția sa dețineau la momentul decesului un teren ce a fost ulterior partajat de moștenitorii lor, în cadrul unui partaj judiciar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, și care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul interpretării și aplicării dispozițiilor art.88 din Legea nr. 36/1995.
Recurenții au susținut că, în mod greșit instanța de apel reținut că, potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de moștenitor face dovada deplină numai asupra calității de moștenitor și a cotei succesorale ce se cuvine fiecărui succesor, iar împărțeala realizată ulterior între moștenitori nu imprimă certificatului de moștenitor caracterul unui titlu de proprietate. Această susținere este eronată întrucât actul de partaj, care este un titlu de proprietate în privința fiecărui moștenitor participant, asupra bunurilor primite în cadrul acestei operațiuni juridice a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3351 din 04 noiembrie 2002 de BNP, act a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata.
Instanța de apel nu a analizat și comentat în nici un fel faptul că terenul în discuție se afla încă înregistrat în evidențele funciare ale localității, ca aparținând acestei domenialități și nu unei persoane fizice.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile reclamanților se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În urma decesului autorului părților G și a dezbaterii succesiunii acestuia a fost emis certificat de moștenitor nr. 1472 din 20 decembrie 1979 în care se consemna masa succesorală, moștenitorii legali și cotele succesorale.
Masa succesorală a fost ulterior completată prin certificatul de moștenitor nr. 31/1472 din 02 decembrie 1996 emis de BNP
Mențiunile din certificatul de moștenitor fac deplină dovadă împotriva succesorilor atâta vreme cât nu s-a dovedit că acordul este urmarea unui viciu de consimțământ.
Certificatul de moștenitor este opera acordului de voință al succesorilor. El va putea fi atacat de aceștia, în cadrul procedurii jurisdicționale contencioase, pe motiv că a fost viciat prin eroare sau violență consimțământul unora dintre moștenitori. Critica nu se adresează în această ipoteză direct actului notarial, ci modului în care a fost manifestat acordul de voință al succesorilor, caz în care acțiunea este supusă prescripției de trei ani, prevăzută de art.3 din Decretul nr. 167/1958.
În speță, se reține că reclamanții nu au invocat în susținerea cererii de constatare a nulității certificatului suplimentar de moștenitor nr. 31/1472 din 02 decembrie 1996, încălcarea unor norme ce vizează succesorii, procedura succesorală notarială, toți succesorii au participat la eliberarea certificatului de moștenitor mai sus menționat și și-au exprimat consimțământul cu privire la completarea masei succesorale cu privire la cota de 1/2 din terenul în suprafață de 612 dobândit prin cumpărare de la vânzătorul, cu act sub semnătură privată în anul 1965.
Includerea în masa succesorală a unor bunuri ce aparțineau unor terți nu este o cauză de nulitate a certificatului de moștenitor, eliberat cu respectarea procedurii succesorale notariale prescrisă de lege.
Aceasta deoarece față de terți certificatul de moștenitor nu poate face dovada decât despre calitatea de moștenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorală.
Cât privește componența masei, certificatul de moștenitor nu poate face o asemenea dovadă chiar dacă o menționează în cuprinsul său.
Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în situația juridică în care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece în certificatul de moștenitor un bun ca aparținând defunctului, când în realitate acesta nu avea decât caracterul de bun litigios sau de bun care era deținut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil terților și nici nu schimbă natura juridică a bunului.
În cazul în care în certificatul de moștenitor au fost incluse drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile - cum este cazul în speță - aparținând unor terțe persoane, acestea au deschisă calea acțiunii în revendicare de la moștenitori, certificatul neavând însușirea de a schimba natura drepturilor pe care defunctul le avea.
Totodată terții vor putea cere și anularea certificatului de moștenitor dacă înțelegerea intervenită între succesori, cu ocazia procedurii notariale, le încalcă drepturile și constituie o convenție frauduloasă.
În acest sens art.88 din Legea nr. 36/1995 prevede că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței de judecată anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Cum în speță reclamanții nu sunt terți față de certificatul de moștenitor a cărui nulitate au solicitat-o, ci, dimpotrivă, acest certificat suplimentar de moștenitor este rezultatul acordului lor de voință - toții moștenitorii participând la procedura succesorală notarială finalizată prin cele două certificate de moștenitor - și nici nu au făcut dovada vreunei vătămări în drepturile lor prin emiterea actelor notariale menționate, se reține că în mod corect instanțele de fond și de apel au respins ca nefondată cererea reclamanților sub acest aspect.
De altfel, reclamanții își invocă propria culpă în cererea de constatare a nulității certificatului suplimentar de moștenitor, toți succesibilii manifestându-și acordul cu privire la includerea terenului în masa succesorală.
Mai mult, după eliberarea acestui certificat de moștenitor, succesorii au procedat și la un partaj voluntar, voința lor neviciată fiind exprimată în contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 328 din 11 decembrie 1996 de BNP
În condițiile în care certificatul de moștenitor nu este lovit de nulitate absolută, cererea reclamanților fiind nefondată sub acest aspect, nici actele subsecvente, respectiv contractul de partaj voluntar - nu este lovit de nulitate absolută, în situația în care sunt îndeplinite toate condițiile legale impuse de art. 948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, iar singura cauză de nulitate invocată de comoștenitori este aceea că ei, alături de alți moștenitori, au hotărât asupra partajării unui teren ce nu era proprietatea autorului lor.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3354 din 04 noiembrie 2002 se reține că acesta este rezultatul acordului de voință al părților contractante - și, acești comoștenitori înțelegând să dispună, conform voinței lor asupra cotei succesorale din imobilul situat în,- compus din construcție și teren. Reclamantele, semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare își invocă, de asemenea, propria culpă la încheierea acestui act juridic a cărui nulitate o solicită, motivat de faptul că au tranzacționat asupra unui teren ce nu le aparținea.
În literatura juridică s-a reținut că în situația vânzării lucrului altuia, dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că bunul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare (viciu de consimțământ) asupra calității esențiale a vânzătorului, acțiunea fiind prescriptibilă în trei ani, conform art. 3, coroborat cu art.9 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Această nulitate relativă a contractului nu poate fi invocată însă de vânzător, căci eroarea comisă de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul.
La rândul său, cumpărătorul nu poate invoca nulitatea relativă a contractului decât în termenul legal de trei ani de la data perfectării actului, ori în speță acest termen a fost depășit, acțiunea fiind formulată la 10 septembrie 2007.
Nu pot fi reținute ca fondate susținerile recurentelor în sensul că prin încheierea acestor contracte s-a produs o vătămare adevăratului proprietar al bunului, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității actelor juridice în prezenta cauză.
În realitate, adevăratul proprietar al terenului, poate revendica imobilul de la succesorul care îl poseda chiar dacă bunul i-a fost atribuit acestuia din urmă prin hotărârea judecătorească ce a finalizat un partaj judiciar, întrucât hotărârea de partaj are efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, conform art. 786 Cod civil.
De asemenea, adevăratul proprietar poate solicita nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ce are ca obiect un bun ce îi aparține, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare între moștenitori și pronunțarea unei hotărâri judecătorești într-un partaj judiciar, care a vizat un bun ce aparținea unui terț, iar nu succesorilor defunctului G, nu este de natură să consolideze un act nul absolut - chitanță sub semnătură privată în detrimentul drepturilor adevăratului proprietar - unitatea administrativ teritorială, cum eronat susțin recurenții.
Adevăratul proprietar poate oricând revendica bunul de la succesorul căruia i-a fost atribuit prin partaj, sau poate solicita oricând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3351 din 04 noiembrie 2002 încheiat de recurenți în scopul fraudării intereselor adevăratului proprietar.
În concluzie, se reține că instanța de apel a reținut în mod corect că cererea reclamanților este vădit nefondată, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în C, b-dul. -, nr. 61, - 4,. B,. 24, județul C și, domiciliată în,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 678/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în,-, județul C, având ca obiect anulare act.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel -
Red.dec.jud.recurs /04.06.2009
Gref.AB/2 ex./12.06.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Jelena Zalman
