Anulare act. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 18
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent și pe intimat G, intimat, intimat, având ca obiect anulare act împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta și intimatul G, avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimații și.
Instanța constată că s-a solicitat constatarea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare a cărui valoare se estimează la suma de 10 milioane lei vechi., recurenta și intimatul G arată că nu contestă această valoare.
Față de valoarea imobilului cuprinsă în actul juridic, instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac formulate, în raport de dispozițiile art. 282 ind. 1Cod procedură civilă, excepție ce a fost invocată și la termenul de judecată din data de 14.12.2007.
Recurenta consideră că are deschisă calea de atac a recursului.
Intimatul G apreciază că este admisibilă calea de atac a recursului.
Avocat solicită admiterea excepției, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o va depune la dosar.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.63/5.02.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlăus -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a respins acțiunea formulată de în contradictor cu pârâții G, Gh. și, având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.1485/20.10.2005, încheiat de BNP.
În pronunțarea acestei soluții, urmare a analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că între G și, căsătorit cu a intervenit contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2272/20.10.2005.
Din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate -/ 1996 pe numele G, precum și din înscrisurile depuse la dosar (testament lăsat de către soților G și ) rezultă că terenul este dobândit în timpul căsătoriei și are regimul de bun comun, existând testamentul prin care s-a testat întreaga avere a lui, către ambii soți.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat ca urmare a moștenirii legale de pe urma lui, fiind o omisiune a Comisiei de a include pe titlu ambii proprietari.
De altfel, și martorii audiați în cauză cunosc că acest teren provine de la.
Din declarațiile martorilor rezultă că Gav ândut fără acordul soției și al copiilor, dar s-au efectuat măsurători în vederea vânzării la care a fost prezentă și reclamanta și de altfel și aceasta a arătat că a mers până la notariat însă nu a semnat deoarece nu era nevoie.
În ceea ce privește apărările efectuate prin întâmpinare făcute în numele pârâtului G având în vedere ca dna av. nu are mandat pentru acesta, ci doar pentru pârâții și, nu le poate primi, cu atât mai mult cu cât pârâtul G este de acord cu acțiunea reclamantei, dar nici această achiesare nu poate fi primită raportată la cauza dedusă judecății.
Raportat la dispozițiile legale aplicabile în materie reține instanța ca, o convenție de vânzare - cumpărare a unui imobil bun comun încheiat de unul dintre soți fără consimțământul expres al celuilalt soț, constituie o nulitate relativă care afectează întregul act.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 35 al. 2 din Codul familiei - partea finală, nici unul dintre soți nu poate înstrăina și nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț.
Reglementarea ca și sancțiune ce corespunde acestei condiții constituie o garanție sau o măsură de protecție pentru soți în vederea obstaculării unor acte de diminuare sau grevare a patrimoniului comun cu bunuri de o valoare deosebită.
Fiind prevăzută în mod exclusiv în vederea ocrotirii patrimoniului soților, dispoziția poate fi invocate numai soțul al cărui consimțământ a fost nesocotit, nulitatea actului fiind ca urmare numai relative, având astfel calitate procesuală activă în cauză, urmând a respinge astfel excepția invocate pe fondul cauzei a lipsei calității procesuale active a reclamantei, și pe considerentul că reclamanta așa cum rezultă din testamentul depus la dosar este moștenitoarea legală a care a lăsat moștenire toate bunurile mobile și imobile soților, terenul în litigiu fiind reconstituit ca urmare a moștenirii de la, drept pentru care reclam,anta are un interes legitim în cauză și calitate procesuală activă, urmând a respinge excepția invocată.
Un astfel de act poate fi confirmat în mod expres sau tacit de partea în favoarea căreia a fost instituită sancțiunea.
Din răspunsul la interogatoriu al reclamantei rezultă că reclamanta a fost până la notariat dar nu a rămas să semneze deoarece notarul a afirmat că nu este necesar, existând astfel o acceptare tacită a reclamantei în vânzarea bunului, însă instanța a fost investită să analizeze cauza doar sub aspectul nulității absolute a cauzei așa cum rezultă din petitul acțiunii.
În consecință reținând ca motivele de fapt invocate nu pot atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, ci doar o nulitate relativă a acestuia, iar instanța a fost investită să constate nulitatea absolută, și în baza dispozițiilor art. 129 al. 6 Cod procedură civilă instanța este obligată a se pronunța doar în limitele în care a fost investită a respins, acțiunea formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.417 din 6 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.63/5.02.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău, sentință pe care a păstrat-o, apelanta fiind obligată să plătească intimaților și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că între intimații și și intimatul Gai ntervenit contractul de vânzare - cumpărare prin care primii au dobândit o suprafață de teren.
În titlul de proprietate pe care G l-a prezentat notarului public, cumpărătorul apare ca proprietar al acestei suprafețe de teren, nefiind inclusă și apelanta în titlul de proprietate.
În temeiul art. 31 din Codul familiei nu sunt bunuri comune c bunuri proprii, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legate sau donații.
Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar a eliberat acest titlu în baza documentației făcute de către Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar, iar această comisie a eliberat titlul de proprietate pe numele cumpărătorului G, fără a fi inclusă și soția acestuia.
Față de titlul prezentat la notarul public, acesta a considerat că acest teren aparține numai lui G, nefiind necesar acordul apelantei la înstrăinarea acestei suprafețe, cu toate că aceasta s-a prezentat la notar pentru a semna actul de vânzare - cumpărare.
Instanța de fond în mod corect a apreciat ca în speță reclamantul se află în prezența unei nulități relative și nu în prezența unei nulități absolute, așa cum a fost investită.
În mod corect, instanța s-a pronunțat reținând că motivele invocate nu pot atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, ci doar o nulitate relativă, iar instanța a fost investită să constate nulitatea absolută, și în baza dispozițiilor art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, instanța este obligată a se pronunța doar în limitele în care a fost investită.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul formulat de reclamanta, păstrând ca temeinică și legală sentința Judecătoriei Hârlău.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art.304 punctele 7 - 10 Cod procedură civilă sub aspectul reținerii greșite a regimului juridic al terenului. Susține că deși pe titlul de proprietate ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare - cumpărare este trecut doar soțul său ca titular, în conformitate cu art.30 din Codul familiei, regimul juridic al terenului este de bun comun fiind dobândit în timpul căsătoriei. Astfel în mod greșit instanța de apel reține că terenul vândut de petent lui G ar fi fost dobândit de acesta prin moștenire și că regimul juridic ar fi acela de bun propriu.
La termenul de judecată din 14 decembrie 2007 instanța din oficiu a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac formulată având în vedere dispozițiile art.282 indice 1 Cod procedură civilă, excepție în privința căreia reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță la Judecătoria Hârlău înregistrată sub nr.767/8.05.2006 reclamanta a cerut să se constate în contradictor cu pârâții G și și nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1485/20.10.2005 încheiat la. din.
La data de 5 februarie 2007 când judecătoria a pronunțat sentința civilă nr.63, articolul 2821alin.1 Cod procedură civilă avea următorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială".
Potrivit textului citat, hotărârile date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv nu sunt supuse apelului.
În prezenta cauză obiectul cererii reclamanților este însăși contractul de vânzare - cumpărare și cum prin desființarea lui se urmărește sancționarea actului juridic prin lipsirea lui de efectul translativ de proprietate și redobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra imobilului, la stabilirea căii de atac are relevanță valoarea bunului ce face obiectul contractului.
De aceea, față de valoarea cuprinsă în contractul a cărui nulitate se solicită a se constata, valoare care nu a fost contestată de părți pe parcursul judecării cauzei, rezultă că hotărârea instanței de fond va fi supusă, calea de atac conform dispozițiilor art.2821alin.1 și art.299 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv calea de atac a recursului care se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Drept urmare, Curtea de Apel nu are în competența sa de a soluționa calea de atac a recursului raportat la valoarea bunului care face obiectul contractului supus controlului legalității, astfel încât urmează ca excepția să fie admisă și drept consecință se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.417/2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Cererea intimaților și privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.417/6.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Respinge ca nedovedită cererea intimaților și privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.01.2008
Jud.fond: Tribunalul Iași -
-.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Cristiana Angelescu, Liliana Palihovici
