Anulare act. Decizia 1845/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1845/
Ședința publică din 18 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Târgu-M,- A,.1, județul M, împotriva sentinței civile nr.837 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 9 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 16 2009, iar apoi pentru data de astăzi, 18 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 837 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul primarul orașului
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și pe fond, admiterea acțiunii civile introductive:
- anularea Dispoziției nr. 438 din 27 februarie 2009, emisă de Primarul or. L, obligarea acestuia la reîncadrarea reclamantei pe postul avut anterior, acela de director a Casei de cultură " " din L și plata integrală a tuturor drepturilor salariale, actualizate și indexate de la data emiterii dispoziției până la reintegrarea efectivă;
- obligarea pârâtului, în temeiul art. 50 alin. 2 din OUG nr. 189/2008, la încheierea contractului de management cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 24 din același act normativ, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contact, de a fi înscris în carnetul de muncă;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial la fond și în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât întreaga construcție juridică are la bază o stare de fapt și de drept total eronată, contrară celor susținute de părți și actelor depuse la dosar. Astfel, s-a arătat că instanța a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui proiect de management în calitate de director la Casa de Cultură din L pentru anii 2005,2006, 2007, astfel că ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 114/2006, prin care a fost modificată OG nr. 26/2005, în sensul că nedepunerea în termen a proiectului de management atrage destituirea de drept din funcție a respectivului conducător al instituției, însă acest aspect nu face obiectul cauzei și nici nu a fost solicitat de niciuna din părți.
S-a mai susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că proiectul depus de reclamantă pe anul 2009 ar fi fost respins prin actul administrativ nr. 12345/8 februarie 2009, iar acest act administrativ nu a fost atacat în fața instanței specializate. În realitate în întâmpinarea depusă de intimată a fost indicat un raport de audit privind activitatea casei de cultură dispus de primar, însă acest raport nu prezenta nicio relevanță, în condițiile în care încetarea raportului de muncă s-a dispus în baza unor prevederi referitoare la "încetarea de drept".
În motivarea hotărârii atacate nu se explică cum a fost posibilă "încetarea de drept" a contractului de management în februarie 2009, deși acest contact era în vigoare până în iulie 2021 și cu această motivare, hotărârea este nelegală deoarece instanța de fond nu a examinat temeiul legal al acțiunii civile introductive, respectiv art. 50 alin. 1 și 2 din OUG nr. 189/2008, privind încetarea de drept a contractului de management încheiat în temeiul OG nr. 26/2005 și obligația autorității de a încheia un nou contract de management guvernat de dispozițiile art. 24.
Totodată, reclamanta a invocat faptul că instanța avea obligația de a examina dispoziția atacată prin prisma temeiului legal invocat în acțiunea introductivă, pentru a verifica dacă a fost respectat sau nu și nicidecum să modifice fundamentul și să facă aprecieri subiective în afara legii, dar și a conținutului actului atacat.
Pe de altă parte, respingând acțiunea reconvențională care privea nulitatea contractului de management, s-a apreciat de către reclamantă că instanța nu a făcut altceva decât să confirme că acest contract exista la data intrării în vigoare a OUG nr. 189/2008.
S-a mai arătat că deși la data de 9 iunie 2009, reclamanta a invocat un motiv de nulitate absolută, în sensul că numai prin hotărâre a Consiliului local, în calitate de autoritate locală, se putea dispune încetarea contractului său de muncă, fiind o dispoziție expresă a art. 2 lit. a din OUG nr. 189/2008, iar nu prin dispoziție de primar, acest aspect nici nu a fost examinat de instanță.
De asemenea, în motivarea recursului, reclamanta a reiterat și argumentele expuse în dosarul instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii introductive.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041din același cod.
Pârâtul Primarul orașului Laf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că dispozitivul sentinței recurate este în perfectă concordanță cu normele legale incidente în situația dată, norme care au fost analizate de instanța de fond în coroborare pentru acoperirea tuturor aspectelor sesizate de părți.
Pârâtul a susținut faptul că toate motivele invocate de reclamantă prin recursul declarat sunt nefondate, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 438 din 27 februarie 2009, emisă de Primarul orașului L s-a dispus încetarea de drept, începând cu data de 4 martie 2009, contractului de management nr. 6093 din 12 iulie 2007, încheiat între Primarul orașului L, în calitate de reprezentant legal al Instituției publice de cultură Casa de Cultură " ", ca și angajator și reclamanta, în calitate de Director al Casei de Cultură, ca și manager și a raportului de muncă dintre părți.
Dispoziția sus-menționată a fost emisă în temeiul prevederilor art. 32 lit. c și ale art. 50, coroborate cu prevederile art. 33 alin. 5 din OUG nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor de spectacole sau concerte, muzeelor și colecțiilor publice, bibliotecilor și al așezămintelor culturale de drept public.
Reclamanta a contestat această dispoziție, susținând că este nelegală, întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor OUG nr. 189/2008. În concret, s-a arătat că prin articolul 50 din acest act normativ, reținut ca temei de drept în dispoziția atacată, se prevede în alin. 1 "încetarea de drept", în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare, a ordonanței a contractelor de management încheiate în baza prevederilor OG nr. 26/2005, iar în alin. 2 al aceluiași articol se stabilește obligația autorității de a încheia cu managerul un nou contract de management guvernat de dispozițiile art. 24.
Reclamanta a susținut că măsura încetării de drept nu este reglementată cu titlu de sancțiune, ci intervine doar sub aspect formal pentru încheierea unui nou contract de management, potrivit cerințelor art. 24.
S-a mai invocat faptul că prin dispoziția contestată s-a dispus încetarea de drept a contractului de management, fără însă a se dispune încheierea noului contract, astfel cum prevăd dispozițiile invocate. De asemenea art. 32 lit. c din OUG nr. 189/2008 reglementează alte cazuri de încetare a contractului de management, iar dispozițiile art. 33 alin. 5 din OUG nr. 189/2008 fac referire la situația instituirii unei conduceri interimare a instituției de cultură de către managerul al cărui contract a încetat.
Pe de altă parte, la data concedierii reclamanta se afla în concediu medical.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul Primarul orașului L s-a solicitat să se constate nulitatea contractului de management nr. 6903 din 12 iulie 2007, susținându-se că acest contract a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale sub imperiul cărora a fost semnat.
Cauza dedusă judecății a fost soluționată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă de un complet specializat în judecarea conflictelor de muncă.
La termenul de judecată din 12 mai 2009 instanța de fond a respins excepția greșitei compuneri a completului de judecată, reținând că obiectul cauzei izvorăște din raporturile de muncă existente între reclamantă și pârât, iar reclamanta a avut calitatea de personal contractual și nu de funcționar public.
Cu ocazia judecării recursului, instanța de recurs a pus în discuție din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, apreciind că prin prisma dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 189/2008 competența de soluționare a cauzei revenea instanței de contencios administrativ și nu instanței civile specializate în judecarea conflictelor de muncă.
În ceea ce privește cauza dedusă judecății, instanța de recurs reține că dispoziția contestată de reclamantă a fost dată în temeiul prevederilor art. 50 din OUG nr. 189/2008, în vigoare la data emiterii dispoziției. Prin art. 50 alin. 1 din OUG nr. 189/2008, se prevedea că în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, contractele de management încheiate în baza OG nr. 26/2005, încetează de drept. Totodată s-au reținut ca temei de drept și alte prevederi din OUG nr. 189/2008, respectiv art. 32 lit. a și art. 35 alin. 5 din ordonanța menționată.
În același timp trebuie avut în vedere faptul că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat pe lângă anularea Dispoziției nr. 438 din 27 februarie 2009, emisă de Primarul orașului L și încheierea unui contract de management cu respectarea prevederilor art. 24 din OUG nr. 189/2008, acest capăt de cerere fiind întemeiat pe prevederile art. 50 alin.2 din aceeași ordonanță.
Conform prevederilor art. 35 din OUG nr. 189/2008 soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de management, precum și a celor privind acordarea de despăgubire se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul autorității.
Ținând seama de faptul că încetarea contractului de management al reclamantei s-a dispus în temeiul prevederilor OUG nr. 189/2008 și tot în temeiul prevederilor acestei ordonanțe se solicită încheierea unui nou contract, instanța de recurs apreciază că prin prisma prevederilor legale la care s-a făcut referire mai sus, respectiv a prevederilor art. 35 din OUG nr. 189/2008, competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere și faptul că din expunerea de motive prezentată în preambul în OUG nr. 189/2008 rezultă că unul din motivele care au determinat adoptarea acestei ordonanțe și abrogarea OG nr. 26/2005 care reglementa managementul instituțiilor publice de cultură, a fost clarificarea naturii juridice a contractului de management al conducătorilor instituțiilor publice de cultură, în contextul existenței unui număr mare de situații litigioase generate de natura incertă a acestui contract și de confuziile existente în legislația incidentă. În condițiile în care prin art. 35 din OUG nr. 189/2008 s-a prevăzut că soluționarea litigiilor legate de încheierea și derularea contractului de management sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, reiese că acestui contract i s-a dat natura unui act administrativ, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv sub aspectul competenței de soluționare a litigiilor legate de contractul respectiv.
Prin urmare, față de prevederile legale incidente în speță și luând în considerare dispozițiile art. 35 din OUG nr. 189/2008, instanța de recurs reține că în mod greșit acțiunea dedusă judecății formulată de reclamantă, precum și acțiunea reconvențională formulată de pârât au fost soluționate de secția civilă a tribunalului, respectiv de un complet specializat în judecarea conflictelor de muncă, întrucât competența de soluționare a cauzei în primă instanță revenea secției de contencios administrativ a aceleiași instanțe.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va casa integral sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș, Secția de contencios administrativ, căreia îi revine competența de a soluționa cauza dedusă judecății, context în care nu se mai impune analiza de către instanța de recurs a motivelor invocate prin cererea de recurs de către reclamantă și a apărărilor făcute de pârât prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Târgu-M,- A,.1, județul M, împotriva sentinței civile nr.837 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează integral hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș, Secția de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:;
-28.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
