Anulare act. Decizia 1893/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1893/R/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliați în S M,-,. 11 în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, județul M, intimații pârâți, domiciliat în S M,-, cu domiciliu necunoscut, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5 și intervenienta, domiciliată în S M,- împotriva deciziei civile nr 158/Ap din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost menținută în întregime sentința civilă nr.3680 din 21 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3680/21.10.2005 pronunțată în dosar nr.1976/2004, Judecătoria Satu Marea admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de aceasta și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții șl în contradictoriu cu pârâtul și, pentru constatarea nulității absolute. Totodată, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(1000 lei RON).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la motivul de nulitate invocat privind modul de întocmire șl redactare a contractului din 30.09.1948, instanța de fond a reținut că actele juridice sunt guvernate de principiul "tempus regit actum". Pe de altă parte, reclamanții nu au indicat și nici nu a existat la vremea respectivă, un act normativ care să impună sub sancțiunea nulității, obligativitatea ca actul juridic încheiat de un avocat să conțină mențiunile privind identitatea părților din contract, semnătura și conținutul actului prin act de identitate, adresa. Pe de altă parte, potrivit disp.art.37-38 din Lg.610/1923 privind organizarea șl unificarea corpului de avocați, avocatul care a redactat contractul "poate fi martor pentru identitatea părților, această atestare fiind suficientă pentru orice act șl fără a mai fi nevoie de alt martor, chiar șl pentru testamente".
De altfel, legalitatea actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea în CF a fost verificată de către judecătorul de carte funciară care, prin încheierea nr.1662/09.11.1948 a dispus întabularea, această încheiere nefiind desființată la vremea respectivă, la cererea vreunei persoane interesate.
Un alt motiv de nulitate absolută invocat a fost acela că la data vânzării, pârâtul nu ar fi fost proprietar al imobilului, deoarece la 30.09.1948 proprietari erau șl, motiv de nulitate ce nu a putut fi reținut de instanța de fond. Astfel, potrivit încheierii nr.461/15.10,1948, dată în urma dezbaterii succesorale după șl, aceștia au decedat la 09.05.1945 în, pârâtul fiind moștenitorul acestora în calitate de descendent -fiu șl nicidecum nepot de frate cum în mod eronat au susținut reclamanții.
Chiar dacă moartea a fost declarată pe cale judecătorească, data deschiderii succesiunii este cea prevăzută în hotărâre ca fiind data morții, respectiv 09.05.1945. Potrivit disp.art.650 și urm. Cod civil, pârâtul-vânzător a dobândit drepturile sale succesorale de la această dată șl nu de la cea a înscrierii în CF. Chiar și sub imperiul DL nr.115/1938, imobilele se dobândeau pe cale succesorală fără înscriere în CF, această înscriere fiind necesară în vederea înstrăinării, în acest sens fiind disp.art.26.
În cauză, contractul s-a încheiat la 30.09.1948, dar din înscrisurile aflate la mapa CF rezultă că înscrierea dreptului pârâtului-cumpărător s-a făcut numai după înscrierea dreptului de proprietate a vânzătorului. Astfel, înscrierea dreptului acestuia din urmă s-a făcut conform încheierii nr. 1628/01.11.1948, a mențiunii de sub 9, la data de 23.10.1948 (aceasta fiind data înregistrării cererii de înscriere), iar dreptul cumpărătorului conform încheierii din 09.11.1948 și a înscrierii de sub 10 la 29.10.1948, acesta din urmă fiind momentul înstrăinării, respectiv dobândirii efective a imobilului, înscrierea de către pârâtul în CF având efecte constitutive în temeiul DL nr.115/1938
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat privind neachitarea prețului stipulat în contract, instanța de fond a reținut că sancțiunea nulității intervine pentru nerespectarea condițiilor de validitate a unui act juridic, în momentul încheierii sale. Plata prețului nu este o condiție de validitate a actului juridic, nu ține de momentul încheierii acestuia, ci de cel a executării actului, valabil încheiat. Pentru neplata prețului, se poate cere doar rezoluțiunea, în temeiul disp.art.10201021 cod civil și numai de către vânzător sau succesorii acestuia în drepturi. Or, reclamanții, pe de o parte, nu sunt succesorii în drepturi ai vânzătorului, șl, pe de altă parte, nici nu au invocat rezoluțiunea.
De altfel din încheierea de carte funciară rezultă că judecătorul delegat a constatat că prețul a fost achitat în întregime. Mai mult, din contract rezultă că vânzătorul nu a dorit notarea unei garanții ipotecare pentru diferența de preț.
Judecătoria a reținut ca eronată șl susținerea reclamanților cum că nu se putea înstrăina imobilul, câtă vreme în foaia de sarcini era înscrisă o ipotecă. Potrivit art.1790 și urm. Cod civil, ipoteca nu indisponibilizează imobilul, creditorul ipotecar putându-l urmări "în ori mână ar trece". Astfel, în măsura în care ipoteca mai exista la data înscrierii contractului, fără îndoială aceasta a fost preluată de către cumpărător din moment ce nici până în prezent nu a fost radiată de sub 19.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.1169 Cod civl, art.480 și urm. art.650 și urm. Cod civil, art.1294 și urm. Cod civil, art.17, art.26, art.45 din DL nr.115/1938, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 30.09.1948, cu consecința rectificării înscrierilor de CF realizate sub 9 și 10 din CF nr.3796 S
Prin decizia civilă nr.192/A pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.27/2006,s-a respins excepția nulității cererii de apel și s-a respins ca nefondat apelul reclamanților și, fiind obligați apelanții să plătească intimatului suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii pronunțată de Tribunalul Satu Mare au declarat recurs recurenții reclamanți și, iar prin decizia civilă nr.337/2007-R din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr- a fost admis ca fondat recursul recurenților reclamanți și casată decizia recurată, cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare.
În rejudecare la Tribunalul Satu Mare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin decizia civilă nr 158/Ap din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a respins apelul declarat de reclamanții și în contradictoriu cu intimații, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
S-a respins cererea de intervenție formulată de.
Din considerentele deciziei se reține că decizia civilă nr.1902/2006 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost respins apelul împotriva sentinței civile nr.3680/2005 a Judecătoriei Satu Marea fost casată prin admiterea recursului de Curtea de APEL ORADEA prin decizia civilă nr.337/2007, cauza fiind trimisă spre rejudecare în apel pentru completarea probatoriului cu expertiza grafică privind autenticitatea semnăturii vânzătorului de pe contractul de vânzare-cumpărare atacat.
În rejudecarea apelului, potrivit concluziilor expertizei grafice încuviințate în cauză și efectuată de Laboratorul Interjudețean Ta I nstitutului Național de Expertize Criminalistice, semnătura executată de către vânzător de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și la 30.09.29148 a fost executată de către numitul.
Față de aceste concluzii la cererea apelanților a fost încuviințată o nouă expertiză grafică, care a fost efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice B și care a ajuns la aceiași concluzie, respectiv că semnătura vânzătorului de pe contractul de vânzare-cumpărare a fost executată de către numitul.
Aceste concluzii, ca de altfel și cele privind celelalte motive de apel apreciate ca neîntemeiate impun respingerea ca nefondată a apelului declarat.
Data decesului persoanelor a căror moștenire a fost preluată de către a fost stabilită pe cale judecătorească la 09.05.1945. Acesta este momentul deschiderii succesiunii și data la care vânzătorul a dobândit calitatea de moștenitor și respectiv de proprietar al imobilului înstrăinat.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că vânzătorul nu întrunea condițiile cerute de lege pentru a moșteni și averea lăsată de def., astfel că a moștenit integral imobilul.
Motivele de nelegalitate invocate în concluziile scrise la pct.A nu pot constitui temeiuri ale cenzurării sentinței apelate, de vreme ce instanța de fond nu le-a avut în vedere, fiind înfățișate pentru prima dată în apel.
Potrivit art.294 alin.1 Cod proc.civ. "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Pentru aceleași motive instanța a respins și cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenienta.
Soluția instanței de fond privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice nu a fost atacată cu apel, calea de atac promovată nevizând acest aspect. Din această perspectivă a rămas irevocabilă pentru considerentele arătate în sentință, situație ce face inadmisibilă analizarea celorlalte excepții ridicate în rejudecarea apelului.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții apelanți Tarța și Tarța, solicitând modificarea acesteia în sensul înlăturării obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată ce nu au fost dovedite, apreciind că această dovadă nu se poate face decât prin chitanțe fiscale.
În al doilea rând, recurenții apreciază că al doilea ciclu putea fi evitat dacă s-ar fi depus la dosar din timp originalul contractului de vânzare - cumpărare, ori s-a refuzat prezentarea acestui înscris cu rea credință, până în momentul în care administrarea probei a devenit esențială pentru păstrarea dreptului invocat de către intimatul pârât.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că Tarța nu a fost parte în proces, astfel încât recursul acesteia nu poate fi primit, el fiind inadmisibil.
Recurenta nu a fost citată și nu apare în dispozitivul nici uneia dintre hotărârile pronunțate în cauză, ea neavând în aceste condiții calitatea de a formula calea de atac extraordinară a recursului.
În ceea ce privește criticile formulate de Tarța, se constată că acestea sunt neîntemeiate deoarece acțiunea a fost respinsă, situație în care se constată că apărările formulate de pârâți au fost justificate, iar faptul că recurentul alături de celălalt reclamant a contestat înscrisul, nu poate fi imputat intimatului, el prezentând actul pentru expertizare în momentul în care a apreciat că este oportun pentru apărarea drepturilor sale.
Curtea nu împărtășește nici opinia potrivit căreia dovada onorariului se face exclusiv cu chitanța fiscală, deoarece plata onorariului se poate stabili și în rate, la fel cum se poate stabili și plata taxei de timbru, dacă partea solicită o astfel de modalitate de achitare. Indicarea onorariului de către avocat, sub semnătură, creează o prezumție simplă că acela este onorariul stabilit de părțile contractului de asistență juridică și că el a fost achitat sau că urmează a fi achitat și el poate fi luat în considerare la stabilirea cheltuielilor de judecată. Situația este identică și în cazul în care onorariul pentru experți nu a fost achitat în întregime și partea care a câștigat procesul mai are de plătit o diferență, dar partea care a pierdut procesul va suporta în cuantumul cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului expertului în întregime, sau, după cum s-a mai arătat, și în cazul plății taxei de timbru în rate, ceea ce nu împiedică obligarea părții care a pierdut procesul la suportarea cheltuielilor de judecată ce includ taxa de timbru în întregime.
Așa fiind în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-,. 11 în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, județul M, intimații pârâți, domiciliat în S M,-, cu domiciliu necunoscut, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5 și intervenienta, domiciliată în S M,- împotriva deciziei civile nr 158/Ap din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de recurenta împotriva aceleași decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 16 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
11.01.2010
Jud fond
Jud apel,
Dact CC
10 ex/15.01.2010
8 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
