Anulare act. Decizia 1929/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1929/R/2008
Ședința publică din 9 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu A - - - GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.124 din 23 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți notar Public, SC SA B, intimații intervenienți și, având ca obiect anulare act.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 25 septembrie 2008 și din data de 2 octombrie 2008, când completul de judecată nu s-a putut constitui în componența avută la dezbaterea cauzei, încheieri ce fac parte integrante din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6395/20.12.2007, Judecătoria Baia Marea admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Notar Public și în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul u în contradictoriu cu pârâții Notar Public și A B și cererea de intervenție formulată de.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că la data de 08.08.2000, notarul public a declarat autentic actul de garanție imobiliară încheiat între căsătorit cu a în calitate de garanți și în calitate de creditor ipotecar, desfășurând această activitate în baza prevederilor art.8 lit b din Legea 36/1995,fără însă a dobândi calitate de parte în actul juridic încheiat.
Motivul de nulitate a contractului de garanție imobiliar invocat de reclamant nu se regăsește în cauză, deoarece imobilul nu a fost înstrăinat în sensul dispozițiilor Legii 112/1995, ci acesta a constituit obiectul executării silite, acțiune juridică posibilă, susținută și prin poziția exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nrLXXIX din anul 2007.
În ce privește cererea de intervenție instanța fondului a reținut că, raportat la modul de soluționare a cererii principale și întrucât cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.49 și urm. Cod procedură civilă,se impune a fi respinsă.
Prin decizia civilă nr. 124 din 23.04.2008 a Tribunalului Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 6395/20.12.2007 a Judecătoriei Baia Mare. Apelantul fost obligat să plătească intimatului suma de 150 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, reclamantul-apelant a invocat pe calea unei acțiuni în constatare, nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară, autentificat sub numărul 638/08.08.2000, în calitatea sa de debitor, invocându-și propria culpă și anume că imobilul cu care a garantat a fost dobândit de către debitor și soția acestuia în baza Legii 112/1995, iar acest act normativ interzice înstrăinarea imobilelor timp de 10 ani de la momentul cumpărării. Astfel că imobilul fiind dobândit la data de 30.10.1996 în baza contractului încheiat cu sub numărul 50, nu putea fi adus ca și garanție și în consecință nu putea face nici obiectul executării silite care constituie practic o înstrăinare.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond prin prisma dispozițiilor art.329(3) Cod procedură civilă și-a însușit punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. LXXIX/2007 reținând că imobilele dobândite în baza Legii 112/1995 pot constitui obiectul executării silite.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei civile nr. 124/2008 Tribunalului Maramureș în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe disp.art.304 pct.8 și 9 Cod proc.civ. recurentul arătat că executarea silită este un fapt juridic și nu un mod de dobândire proprietății împotriva voinței proprietarilor, spre deosebire de contractul de ipotecă autentic.
Pe de altă parte, contractul de ipotecă necesită în mod expres acordul proprietarului, are existență juridică de sine stătătoare și necesită pentru a fi legal și valabil, cenzura notarului, tocmai datorită efectelor gratuite ale acestuia. Prin urmare, atributul notarului la autentificarea unui astfel de contract este tocmai acela de a refuza autentificarea lui atunci când încalcă dispoziții ale legii speciale cum este cazul în speță, Legea nr. 112/1995 sau acele dispoziții care au o cauză ilegală, ilicită sau imorală.
Cele două instanțe au interpretat greșit legea, precum și contractul în cauză, pe care l-au apreciat ca un contract de ipotecă obișnuit care poate fi supus executării silite, cu toate că el purta asupra unui imobil ce în baza Legii nr. 112/1995 nu putea face obiectul unui astfel de contract.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul notar public s-a opus admiterii recursului, invocând în sprijinul poziției sale Decizia nr. LXXIX/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilit că disp.art.9 alin.8 din Legea nr. 112/1995 se interpretează în sensul că, imobilele dobândite în temeiul acestui articol pot constitui obiect al executării silite.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază că disp.art.304 pct.8 și 9 Cod proc.civ. nu sunt întrunite în cauză, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. apreciază recursul ca nefondat și în consecință urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:
În data de 8.08.2000, Biroul Notarului Public a declarat autentic actul de garanție imobiliară încheiat între căsătorit cu a, în calitate de garanți și SC SA, în calitate de creditor ipotecar.
Pârâtul notar public și- desfășurat această activitate în baza art.8 lit.b din Legea nr. 36/1995, fără a dobândi calitatea de parte în acest contract.
Reclamantul invocat nulitatea absolută a acestui contract, pe motiv că, imobilul adus drept garanție se afla sub incidența Legii nr. 112/1995 și, în conformitate cu disp.art.9 alin.6 din acest act normativ nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani de la data cumpărării.
Într-adevăr, conform disp. art.9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995, "apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării", nerespectarea acestei dispoziții fiind sancționată de lege cu nulitatea absolută a actului de înstrăinare, nulitate ce poate fi invocată în orice stare procesului, de orice persoană interesată sau din oficiu.
Instituind o asemenea interdicție, legiuitorul face referire la "înstrăinare" în sensul de act juridic, voluntar, prin care se transferă dreptul de proprietate asupra imobilului.
Problema care se pune în speță este aceea dacă în înțelesul noțiunii de "înstrăinare" nu poate fi cuprinsă și garantarea de către debitor pentru obligațiile sale cu toate bunurile mobile și imobile în sensul art.1718 Cod civil, cât și executarea silită, care presupune un transfer forțat al dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului în patrimoniul unei alte persoane, creditorul urmăritor.
Curtea apreciază că interdicția de înstrăinare, așa cum este ea prevăzută în textele reținute, nu echivalează cu scoaterea din circuitul civil al acestor imobile, ci se referă exclusiv la actele de dispoziție voluntară ale creditorului, nefiind vizată persoana debitorului care s-ar vedea eliberată astfel de plata unei creanțe. În consecință, apartamentele dobândite în condițiile art.9 alin.1 din Legea nr. 112/1995, chiar dacă nu pot fi înstrăinate prin acte de voință ale beneficiarilor acestei dispoziții, sunt supuse regimului executării silite, a cărei natură juridică diferă de aceea a oricărui contract de înstrăinare încheiat cu consimțământul celui care devenit proprietar al bunului.
În speță însă, se poate constata că acest imobil nu a fost înstrăinat în sensul dispozițiilor mai sus reținute, ci a făcut obiectul executării silite, în urma constituirii contractului de garanție imobiliară, acțiune absolut legală așa cum reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.LXXIX/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.124 din 23 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/3.11.2008
Jud.apel:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu
