Anulare act. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/
Ședința publică din 22 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât, cu domiciliul procesual ales în C, b-dul 1 - 2. nr. 43, -.A,.9, împotriva deciziei civile nr. 42, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în F, strada C,.9,.18, județul I, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) Cod procedură civilă, amânat pronunțarea la data de 20 mai 2009 și, respectiv, 22 mai 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.11.726/2005, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea certificatului de moștenitor nr.144/14.09.1999 emis de BNP.
În fapt, reclamanții au arătat că au calitatea de descendenți ai defunctului, decedat la data de 08.10.1990 și că la data de 15.11.1981 a decedat numitul, bunicul lor patern, iar tatăl lor a folosit imobilul succesoral situat în C,-, rămas de pe urma acestuia.
S-a mai arătat că în cadrul dezbaterii succesorale după defunctul, finalizată prin emiterea de către BNP a certificatului de moștenitor nr.144/14.09.1999, nu au fost citați și reclamanții, pentru reprezentarea tatălui lor.
În drept, au fost invocate disp.art. 88 alin.1 din Legea nr.36/1995.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamanților, cu argumentarea că aceștia nu au vocație succesorală, întrucât autorul lor trăia la data deschiderii succesiunii după defunctul. A mai susținut pârâta că acțiunea reclamanților este prescrisă.
Judecătoria Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.4940/23.05.2006, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins ca atare acțiunea formulată de aceștia.
Ca urmare a apelului declarat de reclamanți, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.27/22.01.2007, prin care a desființat sentința civilă menționată mai sus și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că, potrivit materialului probator administrat în cauză, reclamanții au calitate procesuală activă, în condițiile în care defunctul a acceptat în mod tacit succesiunea după defunctul.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-.
La termenul de judecată din 16.01.2008, ca urmare a decesului pârâtei, intervenit la data de 17.06.2007, s-a dispus citarea în cauză, în calitate de pârât, a moștenitorului acesteia,.
Acesta a depus întâmpinare (307), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de disp.art.685 și urm. și art.691 civ. cu argumentarea că nu are calitatea de moștenitor al pârâtei.
A susținut pârâtul că nu a făcut nici un act care să ducă la concluzia acceptării tacite a moștenirii mamei sale, în condițiile în care locuiește în Italia de 18 ani și, mai mult, defuncta a dispus de bunurile sale în timpul vieții, astfel că nu a mai rămas nici un bun în masa succesorală.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 16.04.2008, prima instanță a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, reținând că pârâtul nu a dovedit că este străin de succesiunea defunctei, deși avea această obligație potrivit art.1169 civ.
S-a mai arătat că legitimarea procesuală nu se raportează, cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în instanță și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire a instanței iar pârâtul, fiind descendent, are calitatea de moștenitor sezinar, intrând de drept în posesia masei succesorale.
Prin sentința civilă nr.11236/20.06.2008 această instanță a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.144/14.09.1999, eliberat de BNP în cadrul dosarului succesoral nr.166/1999. Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 12,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată-taxă de timbru și timbru judiciar.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt descendenții defunctului, care la rândul său a fost descendentul (fiu) defunctului, de pe urma căruia s-a întocmit certificatul de moștenitor nr.144/14.09.1999.
Din actele și lucrările dosarul nr.144/1999, instanța a mai reținut că notarul desemnat nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.75 alin.1 din Legea nr.36/1995, în sensul că a avut în vedere numai sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale după defunct, fără a efectua demersuri pentru identificarea moștenitorilor numitului, descendent al defunctului. Astfel, s-a apreciat că în cadrul procedurii succesorale după defunctul trebuiau să participe și reclamanții, prin reprezentarea autorului lor.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 42 din 20 ianuarie 2009.
Pentru a pronunța această decizia, tribunalul a reținut că instituția moștenirii este concepută - în cadrul devoluțiunii legale - ca o moștenire de familie astfel că, în dreptul nostru, sunt chemate la moștenire în temeiul legii - și deci au vocație succesorală legală generală (eventuală)- persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul, adică rudele defunctului.
Este adevărat că vocația succesorală acestor rude nu înseamnă că ele toate, împreună și deodată, vor culege moștenirea lăsată de defunct, căci vocația lor la moștenire este numai generală, potențială, vizând posibilitatea de principiu a acestor persoane de a moșteni, prin efectul legii, patrimoniul persoanei decedate. Vocația lor concretă de a culege efectiv această moștenire este determinată prin devoluțiunea succesorală legală.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat în mod just că, pentru a se justifica în speță chemarea lui în judecată, este suficient să se probeze că acesta face parte din categoria moștenitorilor legali, cu vocație generală, calitate pe care o are ca descendent al pârâtei defuncte.
Atâta timp cât nu a avut loc dezbaterea succesorală în cadrul procedurii notariale și nu s-a emis un certificat de moștenitor, pentru a se stabili cu certitudine dacă apelantul-pârât este chemat efectiv la moștenire în temeiul legii, deci dacă are vocație legală concretă la moștenirea mamei sale, el se legitimează procesual pasiv în cauză, fiind singurul care ar avea posibilitatea, de principiu, să conteste pretențiile formulate de reclamanți.
Lipsa unor acte care să ducă la concluzia acceptării tacite nu presupune în mod necesar renunțarea la moștenire. În timp ce acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită, atitudinea negativă a unui erede față de succesiunea la care este chemat trebuie manifestată expres în fața notarului în cadrul termenului de 6 luni de la deces, indiferent dacă în acest timp a făcut sau nu acte de posesiune asupra vreunui bun din succesiune.
În lipsa unei asemenea manifestări exprese de voință din partea potențialului moștenitor, exprimată în forma prevăzută de lege și nu prin intermediul unui mandatar în fața instanței, cum este cazul în speță, există posibilitatea ca el să emită pretenții cu privire la moștenire în cazul în care s-ar descoperi eventuale bunuri succesorale, cu atât mai mult cu cât își motivează lipsa de calitate și prin lipsa oricăror bunuri în patrimoniul defunctei, pe care ar fi putut să le moștenească.
Împotriva acestei decizii și împotriva încheierii 28.10.2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate susținând, în esență, că în mod greșit instanța nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive justificată de neacceptarea moștenirii mamei sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a susținut că tribunalul a respins cererea de probatorii formulată de apelant, prin care acesta tindea să dovedească neacceptarea succesiunii de pe urma mamei sale, cu motivarea că descendenții direcți ai defunctului sunt moștenitori de la lege. Consideră că prin această soluție instanța s-a antepronunțat în cauză, situație în care trebuia să se admită cererea de recuzare formulată.
Arată că instanța a stabilit nelegal obligația sa de a-și manifesta în mod expres refuzul de a accepta succcesiunea de pe urma mamei sale, în cadrul termenului de 6 luni de la deces, deoarece recurentul nu a acceptat moștenirea nici expres și nici tacit, fiind străin de succesiune.
Precizează că în cauză trebuiau introduși în locul mamei sale moștenitorii, potrivit art. 243 pct. 2 Cod procedură civilă, iar nu cei care au doar vocație succesorală. Susține că nu poate fi obligat să accepte o succesiune în condițiile în care la decesul mamei sale nici un bun nu mai exista în masa succesorală.
Examinând legalitatea hotărârilor recurate Curtea constată că recursul este în parte întemeiat, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și cel chemat în judecată în calitate de pârât.
Acțiunea pornită de către reclamanți prin care solicitau instanței anularea unui certificat de moștenitor a indicat ca pârât pe d-na. Pe parcursul procesului pârâta a decedat (la 17 iunie 2007) și reclamanții au indicat ca singur moștenitor al defunctei pe numitul.
Chestiunea prealabilă pe care au avut-o de analizat instanțele, anterior analizării pe fond a cererii de anulare a certificatului de moștenitor, a fost aceea a transmisiunii moștenirii pârâtei defuncte către fiul său, în condițiile în care acesta a susținut că nu a acceptat moștenirea de pe urma mamei sale.
Este real că prin moștenire, care este o transmisiune a patrimoniului, drepturile și obligațiile defunctului, care alcătuiesc activul și pasivul moștenirii, trec asupra moștenitorilor, aceștia fiind considerați continuatorii persoanei defunctului, dar transmisiunea succesorală, deși operează în puterea legii, nu este nici definitivă și nici obligatorie. Aceasta înseamnă că un succesibil - persoana care are vocație la succesiune prin legătura sa de rudenie cu defunctul - prin actul său unilateral de voință poate fie să-și confirme titlul de moștenitor, acceptând moștenirea, fie să-l lepede, renunțând la succesiune.
are așadar un drept de alegere, o opțiune, astfel că acesta fie poate să accepte pur și simplu moștenirea, conformând în acest caz calitatea de moștenitor, fie să accepte moștenirea sub beneficiu de inventar când, deși confirmă titlul de erede își restrânge răspunderea, pentru datoriile defunctului și sarcinile succesiunii, la emolumentul cules, fie poate să repudieze succesiunea, renunțând la ea. În această din urmă situație succesibilul se leapădă în acest fel de titlul său de moștenitor.
Acceptarea succesiunii, ca și renunțarea la succesiune este un act juridic unilateral, care produce efecte erga omnes, iar succesibilul nu este obligat prin lege nici să accepte și nici să renunțe la succesiune.
În speță, manifestându-și dreptul de opțiune succesorală, prin declarația autentificată sub nr. 5739 din 04.05.2009 la Consulatul General al României de la, dl. a declarat în mod expres că nu a acceptat succesiunea de pe urma mamei sale, și că renunță la aceasta, hotărâre luată de succesibil sub motiv că în masa succesorală nu există bunuri care să fie transmise prin succesiune.
Renunțarea la succesiune astfel consemnată este o renunțare expresă, dată în conformitate cu prevederile art.76 alin. 4 din Legea nr. 36/1995 și are ca efect netransmiterea patrimoniului succesoral al defunctei către pârât.
În lipsa calității de moștenitor și în condițiile netransmiterii drepturilor și obligațiilor defunctei către pârâtul chemat în judecată, în mod nelegal au stabilit instanțele că acesta are calitate procesuală pasivă. Pârâtul nu este continuatorul ființei defunctei sale mame și, prin urmare, nici persoana care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care acesta nu are calitate procesuală pasivă.
În consecință, în conformitate cu art. 304 pct. 9 și art. 321 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și modificând în tot decizia și sentința va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea cererii de recuzare a membrilor completului de judecată de la Tribunalul Constanța, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.
Pentru a deveni incompatibil judecătorul trebuie să fi pronunțat o hotărâre prin care să fi dezlegat o problemă litigioasă, de natură să dezinvestească instanța. Așadar, nu devine incompatibil judecătorul care a pronunțat, în timpul procesului, doar o încheiere preparatorie, prin care a respins probele solicitate, pentru că rezolvarea unor aspecte legate de fondul litigios, chiar dacă uneori lasă să se întrevadă rezultatul final al judecății, este o obligație a judecătorului stabilită prin lege, care nu atrage incompatibilitatea sa în soluționarea litigiului.
Având în vedere că recurentul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă Curtea va obliga intimații la restituirea către recurent a cheltuielilor dovedite, respectiv a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât, cu domiciliul procesual ales în C, b-dul 1 - 2. nr. 43, -.A,.9, împotriva deciziei civile nr. 42, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în F, strada C,.9,.18, județul
Modifică decizia în sensul că admite apelul.
Schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Obligă intimații la 13 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2009.
Pt.Președinte complet Judecători,
Aflată în semnează conform
Art.261 alin.2 Cod pr. Civilă, a
Președinte instanță,
Pt.grefier -, aflată în
Semnează conf.art.261 al.1
Grefier șef,
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.dec.Jud./15.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/4ex./22.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Jelena Zalman
