Anulare act. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 198
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr. 87/A din 11 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după repunerea pe rol, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, recurenta a fost citată cu mențiunea de a preciza valoarea imobilului pentru a se verifica admisibilitatea recursului.
Instanța constată că prin cererea de repunere pe rol -fila 17 dosar recurenta a indicat valoarea imobilului cu aproximație ca fiind de două miliarde lei și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de precizarea de către recurentă a valorii imobilului, instanța constată recursul în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei civile de față;
Prin sentința civilă nr. 638 din 14.03.2006 pronunțată de Judecătoria Vasluia fost respinsă acțiunea reclamantei - în contradictoriu cu Instituția Primarului Municipiului V, în cauză fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin testamentul transcris la nr. 4335/1947 în registrul de transcripțiuni nr. 5/1947 al Tribunalul Vaslui, testatorul a dispus pentru cauză de moarte de casa sa din V, nr. 26, cu condiția înființării unui cămin pentru adăpostirea bătrânilor din orașul V. Sarcina înființării acestui azil, revenea conform testamentului primarului orașului V, protoiereului din V și directorului medic primar al orașului, toți formând Comitetul de conducere.
Ca executori testamentari au fost desemnați frații testatorului și în locul lor, fiii și nepoții.
La 11.02.1947 a decedat testatorul, a fost deschis testamentul, iar prin Decizia nr. 4/18.02.1947 a Primăriei V, primarul a acceptat testamentul.(fila 15).
Nici până în ziua de azi sarcina instituită prin legat nu a fost îndeplinită de către cei desemnați de testator prin testament, în sensul că nu a fost înființat acel azil de bătrâni de care se fac vorbire în act.
Deși executorii testamentari și în locul lor fiii și nepoții aveau obligația să se asigure de îndeplinirea dispozițiilor testamentului, până la momentul promovării prezentei acțiuni, respectiv 6.10.2005 nu s-a întreprins nici un demers juridic în acest sens.
Neexecutarea sarcinilor de către cel gratificat reprezintă o cauză de revocare a legatelor testamentare, acțiunea în revocare, pentru acest motiv, fiind prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Reclamanta a cunoscut de neexecutarea sarcinii și a intenționat să reintre în posesia imobilului testat făcând însă demersuri greșite în baza Legii 10/2001(fila 13, 14), lege care nu se aplică însă actului în cauză, imobilul nefiind preluat abuziv de stat, ci în baza unei dispoziții testamentar, deci cu voința proprietarului.
Reclamanta a motivat că a luat la cunoștință de neexecutarea sarcinii la 31.08.2005 când Primăria V i-a respins cererea de restituire a imobilului. Respingerea cererii de restituire a imobilului impuse de testament, așa încât nu se poate susține că termenul de prescripție al acțiunii în revocarea testamentului începe să curgă din momentul respingerii cererii de restituire.
Se discută de două instituții de drept diferite și care au în vedere imobile cu situații juridice diferite.
Astfel, pentru neexecutarea sarcinii din testament și implicit restituirea imobilului testat, se aplică dispozițiile comune de la donații, respectiv art. 830 cod civil, în timp ce, pentru imobilele preluate abuziv de stat de la foștii proprietari, chiar și prin acte de donații, dar cu privire la care se face dovada că nu a existat consimțământul liber exprimat al donatorului, se aplică dispozițiile Legii 10/2001.
În cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 830 cod civil, iar termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data la care executorul testamentar a cunoscut că sarcina nu a fost îndeplinită.
Or, din 1947 și până în prezent faptul că azilul de bătrâni nu a fost înființat în imobilul din-, a fost un fapt evident și sesizabil de oricine.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 87/A/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a respins apelul declarat de - și s-a păstrat hotărârea apelată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut în mod sumar că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, fiind depășit termenul de 3 ani prevăzut de lege raportat la data acceptării testamentului prin Decizia nr. 9/18.02.1947 și la data pronunțării acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - pentru nelegalitate.
Recurenta a invocat greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluționarea excepției de prescripție a dreptului la acțiune.
În opinia recurentei, momentul de la care începe să curgă acest termen coincide cu momentul la care a lut la cunoștință despre existența legatului și a sarcinii incluse în testament. Acest lucru s-a întâmplat în momentul în care s-a soluționat cererea sa de restituire, prin dispoziția nr. 511 emisă în septembrie 2005.
Precizează recurenta că nu îi poate fi imputat faptul că nu a solicitat mai devreme revocarea legatului întrucât intrarea legatarului în stăpânirea de fapt a bunului trebuia să se facă după stingerea dreptului de uzufruct viager al soției testatorului, fapt ce a avut loc la o dată necunoscută. Deși intimatul a susținut că beneficiarul uzufructului a renunțat expres la dreptul său, nu a probat această afirmație.
Mai mult, instanțele au ignorat faptul că executarea sarcinii presupunea curgerea unui timp îndelungat, timp influențat esențial de tipul guvernării de după cel de-al doilea război mondial.
Nu s-au administrat probe în recurs.
Deși legal citat, intimatul Primarul Municipiului V nu și-a desemnat un reprezentant în instanță și nici nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la recursul exercitat de reclamantă.
Examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamanta - a investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect revocarea testamentului transcris la nr. 4335/1947 pentru neîndeplinirea sarcinii impuse legatarului prin testament, aceea de a înființa un cămin de bătrâni.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 15, 20 în dosarul de fond donația făcută prin testament a fost acceptată de către Primăria Orașului V prin decizia nr. 4/18.02.1947, imobilul intrând în posesia Comitetului Provizoriu al Orașului V la data de 25 iulie 1949.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a ost exercitat în termenul prevăzut de lege iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ termenul de prescripție este de 3 ani.
În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă acest termen, Curtea constată că acesta este momentul la care reclamanta a luat cunoștință de neîndeplinirea sarcinii impusă prin testament.
Având în vedere însă că faptul neînființării azilului de bătrâni pe care pârâtul s-a obligat să îl creeze din anul 1947 este un fapt evident și de notorietate, pe care reclamanta nu avea cum să nu îl cunoască, dar și împrejurarea că, în urma apariției Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat restituirea lui în calitate de moștenitoare a defunctului, declarând în fața notarului, la 10.01.2002,că va despăgubi alți moștenitori eventuali, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut intervenția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta având cunoștință - cel puțin la data de 10.01.2002 - de situația imobilului a cărui restituire a solicitat-
Întrucât acțiunea de față a fost introdusă la data de 06.10.2005 Curtea reține că dreptul reclamantei de a solicita revocarea testamentului este prescris.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr. 87/A din 11 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
13.06.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Mona Maria Pivniceru, Liliana
