Anulare act. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/2009-
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINE: - - - judecător
R - judecător
- judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta din S M, nr.16,.10, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți:, ambii cu domiciliul ales în S M,-, jud. S M, și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SMp rin Primar, cu sediul în S M, 25 Octombrie, Intrarea, județul S M, împotriva deciziei civile nr.172/Ap din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a păstrat sentința civilă nr.807 din 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul pârât personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 12.01.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar concluzii scrise din partea recurentei reclamante, după care:
Intimatul pârât depune la dosar note de ședință la care se află anexate decizia civilă nr.1737/2008-R din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr- și decizia civilă nr.1738/2008-R din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La întrebarea instanței, intimatul pârât arată că nu mai are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 807/11.02.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Satu Marea respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SMp rin Primar pentru constatarea nulității absolute a deciziei 834/15.04.2005 emisă de pârâta Primăria S Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 834 din 15.04.2005 a Primăriei S M, în baza art.1, s-a restituit în natură cota Statului Român din imobilul înscris în CF 23085 S M cu nr. top.757 și căruia îi corespunde în natură imobil compus din 7 spații cu destinația de locuință, 2 spații cu destinație comerciale numiților, fiecăruia cota de 3/63 părți, născ. fiecăruia cota de 7/63 părți, cota de 28/63 părți, restituindu-se în natură terenul înscris în CF 1731 cu nr. top. 757 în cotă de 771/1032 și nr. top.758 în cotă de 319/594 părți prin atribuirea unui drept de folosință special.
S-au solicitat în probațiune actele care au stat la baza emiterii dispoziției arătate mai sus din care rezultă că acești moștenitori au făcut dovada cu acte scrise și respectiv cu certificate de moștenitor, prin care au făcut dovada că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului ce aparținut antecesorului lor cu privire la imobilul situat în S M, P-ța nr.16, imobil care a fost trecut în proprietatea Statului Român în perioada 1950 -1968. În baza cererii depuse pârâta Primăria SMa vând la bază certificatele de moștenitor, procurile speciale în care antecesorii în care au mandatat avocat, pentru restituirea imobilului cât și extrasului de CF s-a emis în mod legal Dispoziția nr. 834/15.04.2005 emisă de Primăria S
Din extrasul CF depus în extenso 2385 cu nr. top.757 și 758 rezultă că imobilul din litigiu căruia îi corespunde în natură 7 spații cu destinația de locuință și 2 spații cu destinația comercială au aparținut antecesorilor după care s-a transmis moștenitorilor acestora în baza deciziei Primăriei, după care în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții și s-a transmis acestora.
Nefiind depuse alte probe, iar pe de altă parte motivele invocate de către reclamantă nu sunt întemeiate raportat la faptul că nu s-a făcut dovada că reclamanta este persoană îndreptățită cu privire la imobilul din litigiu și pe de altă parte că n-ar fi fost respectate dispozițiile prev. de art.10 din OUG 40/1999 și art.13 și 15 din Lg.10/2001, instanța de fond a apreciat, raportat la dispozițiile art.961,966 Cod civil, că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o și a menținut în vigoare Dispoziția Primăriei 834/2005 ca temeinică și emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Cât privește calitatea de moștenitori a persoanelor îndreptățite cu privire la imobilul din litigiu a stat și Decizia Curții de APEL ORADEA 67/20.01.2007, rămasă irevocabilă, imobil care a fost retrocedat persoanelor îndreptățite cu respectarea termenului prevăzut de lege și a depunerii actelor de stare civilă.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins acțiunea promovată și a omis acordarea cheltuielilor de judecată nefiind justificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii principale, considerând hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr.172/A din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta, domiciliată în S M, P-ța, nr.16,.10, împotriva sentinței civile nr.807/2008 a Judecătoriei Satu Mare în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul ales în S M,-, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod corect a reținut calitatea de moștenitor al proprietarului tabular în baza art.4 alin.2 din Lg.nr.10/2001 a persoanelor care au obținut restituirea în natură în baza Dispoziției nr.834/2005, considerând sub acest aspect legală dispoziția prin care s-a restituit în natură o parte din construcția înscrisă în CF 23085 S M, situată în S M, P-ța, nr.16.
În cadrul dispoziției a cărei nulitate absolută se solicită de către apelantă, s-a restituit în natură cota statului din construcția înscrisă în CF nr.23085 S M, nr. top 757, situat în S M, P-ța, nr.16, reținând că notificatorii, respectiv, și au calitate de persoane îndreptățite în baza art.4 alin.2 din Lg.nr.10/2001, conform actelor de stare civilă și a documentului de îndreptățire pentru moștenire încheiat de notar public Norman nr.3923/2003 având calitatea de nepoți ai def..
Imobilul înscris în CF 23085 SMs ub nr. top 757 și nr. top 758 fost proprietatea tabulară a lui și a fost trecut în proprietatea statului ca imobil abandonat în baza Decr.nr.111/1951, așa cum rezultă din extrasele CF 3, respectiv 23085 S
Din arborele genealogic aflat la dosar, confirmat și prin actele notariale, precum și acte de stare civilă, rezultă că, fostul proprietar tabular, a avut patru copii, fiul lui a avut trei copii, respectiv, și, căsătorită. Celălalt fiu a lui, respectiv a avut următorii copii:, și. Ceilalți doi în prezent nu mai au moștenitori.
Din declarația notarială în vederea dobândirii moștenirii emisă de Notarul public Norman - anexa 7a din concluziile scrise, rezultă că, și sunt moștenitorii de drept ai moștenirii lăsate de tatăl lor, care a decedat la, Israel, la 21.10.1963 și a mamei lor, născută la, care a decedat la Israel, în septembrie 1983 și a bunicului lor, decedat în Israel la 24.03.1950. Prezentul document, în conformitate cu art.84 din Legea nr.36/1995 adeverește că moștenitorii de drept ai acestor defuncți sunt, și. În cadrul documentului se arată că cei opt moștenitori solicită intrarea în posesia moștenirii a celor 10 proprietăți rezidențiale și a unei fabrici de textile, care au constituit în întregime sau parțial proprietatea tatălui lor și a bunicului lor.
Conform celeilalte declarații eliberate de același notar public din, SUA, în februarie 27.2003 - anexa 7 rezultă că, analizând documentele ce au fost furnizate notarului, acesta a concluzionat că, născ. precum și frații ei și sunt moștenitorii de drept ai defunctului lor tată, (fost ), care a murit în B la data de 29.10.1947 și mama lor, care a murit în de externare de la la data de 02.06.1944, precum au calitate de moștenitori și după bunicul lor care a murit în Israel la 24.03.1950, precum și după unchiul lor, care a murit în la data de 07.01.1977, care a murit în la data de 21.10.1963 și și soția sa, ambii fiind uciși la la data de 04.06.1944. În cadrul documentului se menționează că cei trei moștenitori pretind moștenirea a 7 proprietăți locative și a unei fabrici textile care au fost deținute în întregime sau parțial de tatăl lor, precum și de bunicul lor. Se menționează că pretinde moștenirea proprietății locative ale lui și a căror unică fiică a fost, ce era soția sa, decedată.
Față de aceste acte, care sunt emise de notarul public în baza analizării documentelor prezentate de către moștenitori, tribunalul a reținut că, cărora li s-a restituit în natură construcția în baza Dispoziției nr.834/2005 a Primarului municipiului S M și-au dovedit calitatea de moștenitori a persoanei de la care s-a preluat imobilul, respectiv că sunt nepoții fostului proprietar tabular, de la care Statul Român a preluat imobilul. Atestarea calității de moștenitori a acestora a fost realizată de către un notar public în baza documentelor prezentate, fiind vorba de constatări personale ale notarului public, act ce nu a fost invalidat pe cale judiciară. Constatarea notarului în privința calității de moștenitori a intimaților-pârâți este întărită și de actele conexe depuse la dosarul intern al unității administrativ-teritoriale S M, în care s-a emis dispoziția atacată, respectiv sunt depuse: copia pașaportului lui, născut la data de 23.06.1924 în România, copia pașaportului lui, născ. la data de 10.02.1927, copia pașaportului nr.- emis de SUA pe numele lui, născ. la data de 14.10.1931, copia pașaportului lui, născ. la data de 01.12.1923, a lui, născ. la 07.12.1926, a lui, născ. la 04.07.1929, a lui (SUA), născ. la data de 24.05.1932, născ. la data de 29.04.1937, a lui, născ. la data de 18.11.1934, acte care se regăsesc în dosarul care constituie anexă la dosarul instanței de fond. De asemenea, în acest dosar se află certificatul emis de Primăria municipiului S M, sub nr.527/1945, din care rezultă că căs. cu a avut copiii, de 23 ani, de 22 ani, de 20 ani, de 16 ani, de 14 ani, de 13 ani, de 12 ani, () de 8 ani, fiind proprietar al fabricii de textile și a mai multor imobile din S De asemenea, în cadrul procurilor autentificate, date cu ocazia formulării cererii de restituire a imobilelor antecesorilor lor în baza Lg.nr.10/2001, procuri ce au fost autentificate de către notarul public din țările de origine respectiv ale părților rezultă datele personale ale acestora, respectiv data nașterii, precum și numele părinților, care confirmă constatarea făcută de notarul public cu ocazia emiterii documentului de îndreptățire pentru moștenire pentru persoanele care au formulat notificarea în baza căreia s-a emis dispoziția din litigiu.
Față de cele de mai sus, tribunalul a reținut că persoanele titulare ale Dispoziției nr.834/2005 și-au dovedit calitatea de moștenitori conform disp.art.4 alin.2 din Lg.nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare, fiind vorba de un imobil care a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr.111/1951, așa cum rezultă din înscrierea de la 6 din CF 3 S M, din care imobilul a fost trecut în CF 23085 S
Susținerea apelantei privind neacceptarea moștenirii de către notificatori este nefondată, întrucât aceștia au făcut dovada calității lor de moștenitori ai proprietarului tabular, iar potrivit disp.art.4 alin.3 din Lg.nr.10/2001 succesibilii care după data de 06.03.1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Este nefondată și susținerea apelantei privind încălcarea drepturilor chiriașilor prevăzute în OUG nr.40/1999, având în vedere că dispoziția de restituire nr.834/2005 stipulează că proprietarii au obligația respectării prevederilor art.13 și 15 din Lg.nr.10/2001 cu privire la protecția chiriașilor și o asemenea prevedere este suficientă pentru ca actul administrativ să fie valabil. De altfel, încălcarea disp.OUG nr.40/1990 de către proprietarii tabulari care au dobândit dreptul de proprietate în baza unui contract de vânzare-cumpărare excede cadrul procedurii judiciare de față, reprezintă un fapt exterior dispoziției de restituire ce nu poate avea repercusiuni asupra valabilității dispoziției de restituire.
Aspectul privind nedepunerea actelor la dosarul privind cererea de restituire a imobilului din litigiu cu mult după termenul prevăzut de Lg.nr.10/2001 nu a fost invocat în fața instanței de fond și nici analizat de către acesta, motiv pentru care acest motiv de apel a fost înlăturat în baza disp.art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Conform disp.art.2 alin.1 lit.e din Lg.nr.10/2001, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv și imobilele considerate a fi fost abandonate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare în perioada 06.03.1945-22.12.1989.
Față de textul de lege precitat rezultă că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de stat în perioada de referință 06.03.1945-22.12.1989.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta - recurentă, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că imobilul în litigiu - al cărui locatar este recurenta - a fost restituit moștenitorilor proprietarului tabular fără respectarea dispozițiilor legale în sensul că aceștia nu au notificat-o pe reclamantă, refuzând încheierea unor noi contracte de închiriere cu chiriașii, încălcându-se în acest fel dispozițiile OG. 40/1999.
Mai arată că instanța de apel a apreciat greșit și faptul că moștenitorii proprietarului tabular și-au dovedit calitatea, însă aceste aspecte nu sunt dovedite cu actele depuse la dosar, dovada făcându-se doar cu un act emis de un notar american, dar care face referire doar la trei dintre moștenitori, restituirea făcându-se către toți petenții care au solicitat-
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și următorii Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații Primăria municipiului S M, respectiv și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:
În mod corect au reținut instanțele de apel și fond că dispoziția nr. 834 din 15 aprilie 2005 fost emisă de Primarul Municipiului S M cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, imobilul în litigiu înscris în CF. 23085 S M nr. top. 757 și 758 constituit proprietatea tabulară a numitului și a fost trecut în proprietatea statului ca imobil abandonat în baza Decretului 111/1951.
Prin dispoziția mai sus evocată, s-a restituit o parte din acest imobil, moștenitorilor proprietarului tabular, calitatea de moștenitori a acestora fiind în mod corect reținută pe baza actelor de la dosar, respectiv acte notariale și de stare civilă, care fac dovada deplină câtă vreme nu au fost invalidate pe cale judiciară.
Faptul că actele doveditoare s-au depus după termenul legal prevăzut de Legea 10/2001, nu este de natură să afecteze calitatea de moștenitori a persoanelor care au făcut notificările în baza Legii 10/2001, cu atât mai mult cu cât aceste acte se puteau depune și direct în instanță, în cazul respingerii notificării pentru acest motiv.
În altă ordine de idei, trebuie menționat faptul că moștenitorii proprietarului tabular nu avea obligația să-i notifice pe chiriași în legătură cu demersul lor, iar problemele legate de respectarea dispozițiilor OUG 40/1999 exced cadrul prezentului proces, neavând relevanță în ceea ce privește validitatea dispoziției de restituire.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta din S M, nr.16,.10, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți:, ambii cu domiciliul ales în S M,-, jud. S M, și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SMp rin Primar, cu sediul în S M, 25 Octombrie, Intrarea, județul S M, împotriva deciziei civile nr.172 din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R
Red.dec.- /22.01.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./26.01.2009, Ex.2
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
