Anulare act. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.1833 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL prin avocat ce depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 2577 din 23.11.2009 și intimatul-reclamant - SRL prin avocat ce depune la dosar împuternicirea avocațială nr. din 01.06.2009 emisă de Baroul Cluj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul apelanților-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL depune la dosarul cauzei extras de la Registrul Comerțului privind relațiile referitoare la societatea intimată și alte societăți, înscrisuri din care comunică un exemplar și reprezentantului legal al intimatei-reclamante și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-reclamant - SRL precizează că nu solicită un alt termen să ia cunoștință de înscrisurile depuse de apelantții-pârâți și întrucât nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelanților-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului-reclamant - SRL pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 30.11.2009, în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.1833 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - SRL.
Dată în ședința publică de azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
---
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 30.11.2009
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 08.12.2009, în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.1833 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - SRL.
Dată în ședința publică de azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
---
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 08.12.2009
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 10.12.2009, în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.1833 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - SRL.
Dată în ședința publică de azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
---
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 218.
Ședința publică de la 10.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții-pârâți - COM.SRL și - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.1833 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - SRL.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.11.2009, 08.12.2009 iar apoi la 10.12.2009- data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta - SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâții -. COM SRL și - 2000 SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună interzicerea folosirii de către pârâte, în activitatea comercială a tuturor semnelor identice sau similare cu marca, respectiv aplicarea semnelor pe produse sau ambalaje, oferirea produselor spre comercializare, ori deținerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului sau a numelui "redox" pe documente sau pentru publicitate, târguri, expoziții, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 euro pe zi de întârziere. Obligarea pârâtelor la înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului a modificării firmei acestora, în sensul eliminării din numelui comercial a cuvântului, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 euro pe zi de întârziere, obligarea pârâtelor la publicarea hotărârii pe cheltuiala acestora într-un ziar de mare tiraj și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că - SRL și-a dobândit personalitatea juridică prin înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului C în anul 1992, iar în conformitate cu dispozițiile Legii 84/1998 societatea comercială SRL a procedat la înregistrarea mărcii," și a obținut pe această cale protecția pe teritoriul României pe termen de 10 ani, la data de -, pentru următoarele clase de servicii/produse: 5 reactivi pentru diagnostic; 35 comercializare de reactivi pentru diagnostic, chimicale, material sanitar, sticlărie, consumabile de laborator, instrumentar, seruri și medii de cultură, etaloane (standarde), kituri-elisa, material biologic, vaccinuri, truse pentru uz sanitar, accesorii echipamente și aparatură de laborator.
În acest sens a fost eliberat certificatul de înregistrare nr. 54722, comunicat cu adresa nr. - din data de 5 martie 2004.
Conform acestui certificat reclamantei i s-a recunoscut un drept exclusiv asupra denumirii.
Dreptul societății comerciale asupra mărcii redox, are următoarele caractere juridice: este un drept absolut; este un drept temporar începând cu data de -; este un drept accesoriu, fiind legat indisolubil de întreprindere și de fondul de comerț al - SRL și este un drept teritorial, fiind recunoscut pe întreg teritoriul României.
Marca este un element incorporal al fondului de comerț, fond în care sunt de asemenea incluse: clientela, drepturile de folosință a spațiilor, firma, materialele și mărfurile, etc. Conținutul și importanța elementelor fondului de comerț sunt diferite de la un comerciant la altul, dar marca este considerată în general, a fi unul dintre cele mai importante.
Titularul mărcii, în virtutea drepturilor recunoscute de lege este singurul în măsură să dispună de ea, este de asemenea singurul care poate trage foloase de pe urma exploatării mărcii. Dreptul reclamantei de a folosi marca, în exclusivitate pentru produsele pentru care s-a făcut înregistrarea reprezintă latura pozitivă a dreptului protejat prin Legea 84/1998, care sancționează actele de încălcare a dreptului la marcă și repararea prejudiciilor cauzate prin folosirea ilegală a acesteia.
Conform dispozițiilor Legii 84/1998, marca servește la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane. Legea nu vorbește de aptitudine a mărcii de a indica originea serviciilor sau a produselor, ci de capacitatea ei de a de a diferenția produsele sau serviciile unui comerciant de cele ale concurenților.
Totodată este evident faptul că marca trebuie să ducă la diferențierea produselor sau a serviciilor pentru public. Publicul este cel vizat prin folosirea mărcii, iar marca îl ajută să diferențieze produsele sau serviciile. În condițiile în care semnele folosite de către comercianți sunt susceptibile să creeze un risc de confuzie pentru public este evident că acestea nu își îndeplinesc funcția lor primară de diferențiere.
Aspectele indicate mai sus legate de caracterele mărcii și drepturile conferite de aceasta au fost aduse de mai multe ori la cunoștința pârâtelor care însă au ignorat cu desăvârșire solicitarea reclamantei de a înceta folosirea de către acestea a utilizării în activitatea comercială a acestora a mărcii redox și de a proceda la modificarea denumirii acestora prin eliminarea cuvântului redox din aceasta.
Refuzul pârâtelor de a respecta drepturile conferite reclamantei de Legea 84/1998 a avut ca scop crearea unei confuzii în mintea clienților, nu puține fiind cazurile în care clienți nemulțumiți de activitatea prestată de către pârâte au contactat reclamanta convinși că este vorba de aceeași persoană juridică.
O altă problemă importantă este aceea că pârâtele participă alături de reclamantă la târgurile naționale și internaționale de specialitate care se organizează în fiecare an și la care pârâtele se folosesc de marca "redox" pentru a crea confuzie cu privire la originea produselor comercializate și pentru a se folosi de numele și imaginea creată de către reclamantă în domeniul în care își desfășoară activitatea.
În acest sens de fiecare dată cu ocazia organizării acestor târguri de specialitate pârâtele au procedat la afișarea numelui "" în cadrul standului în care își expuneau produsele și care de cele mai multe ori era învecinat cu standul organizat de către reclamantă. A procedat la anexarea la prezenta cerere de chemare în judecată a pliantelor utilizate de către pârâta - SRL în cadrul târgului Internațional de la B organizat în perioada 21-24 aprilie 2008. În acest sens denumirea "" este utilizată pe toate documentele utilizate de către aceasta în activitatea comercială și în activitatea de prezentare și reclama a acestei pârâte. Același lucru s-a întâmplat și cu pârâta - 2000 SRL în cadrul Internațional de la B organizat anul trecut, când standul acestei pârâte a fost situat lângă standul reclamantei.
De asemenea, s-a arătat că o altă problemă deosebit de importantă este aceea legată de participarea la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică organizate de către autoritățile contractante.
În acest sens, participarea pârâtelor la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică cu denumirile incluzând cuvântul "redox" a fost de natură a crea confuzie, nu o dată autoritățile contractante trimițând documente care erau adresate pârâtelor către reclamantă sau către societăți din grupul de firme al reclamantei.
Totodată în cadrul acestor proceduri au fost și situații în care documente care erau adresate pârâtelor au fost expediate de către autoritățile contractante către reclamantă.
Un alt aspect important este legat de specificul și natura procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică la care participă reclamanta, sau societățile din cadrul grupului de firme al reclamantei și pârâtele din prezentul dosar. În acest sens în cadrul procedurilor prevăzute de OUG 34/2006 în noua reglementare și de Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe de urgenta o importanță deosebită se atribuie aspectelor legate de bonitate, de imaginea și experiența pe care o are un candidat/ofertant care participă în cadrul unei astfel de proceduri.
În acest sens în cadrul documentațiilor de atribuire a contractului de achiziție publică se regăsesc secțiuni întregi care fac referire la criteriile de calificare și selecție a ofertanților/candidaților.
Reclamanta a mai arătat că potrivit dispozițiilor art.176 din OUG 34/2006 autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare la situația personală a candidatului sau ofertantului, capacitatea de exercitare a activității profesionale, situația tehnică și sau profesională etc.
Dispozițiile art. 176 din OUG 34/2006 trebuie coroborate și cu dispozițiile art. 181 din aceeași ordonanță de urgență care prevăd anumite situații în care o societate comercială participantă la o procedură prevăzută de către acest act normativ poate fi exclusă din cadrul procedurii.
confuziei în ceea ce privește reclamanta și pârâtele din acest dosar, prin utilizarea de către acestea în cadrul denumirii lor a cuvântului redox este de natură a crea prejudicii reclamantei, în condițiile în care concurenta în domeniul de activitate al reclamantei și al pârâtelor este acerbă.
Reaua-credință a pârâtelor s-a materializat în continuare nu numai prin utilizarea cuvântului în cadrul denumirii acestora, ci și în utilizarea acestei denumiri în întreaga activitate comercială a acestora și chiar și pe internet, fiind constituit site-ul vww.redox.ro.
Astfel utilizarea de către un întreprinzător a unui nume comercial identic sau similar cu o marcă aparținând altuia, este de natură să creeze confuzie cu privire la originea bunurilor sau serviciilor celor doi întreprinzători și implicit un conflict - caracterizat ca fiind între două drepturi de proprietate industrială pentru rezolvarea căruia să se facă apel la justiție.
Așa cum rezultă din actele de la dosar înregistrarea firmei pârâtelor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.38 și art.39 din Legea 26/1990 privind Registrul Comerțului, care prevăd în mod imperativ ca orice firma nouă trebuie să se deosebească de cele existente, aceasta în considerarea faptului că reprezintă esențialmente un atribut de individualizare a unui comerciant.
În ceea ce privește condiția disponibilității, aceasta nu ar putea fi verificată decât prin prisma art. 38 din Legea 26/1990, care prevede că orice firmă nouă - în sensul de nume sau denumire sub care un comerciant își exercită comerțul și semnează - trebuie să se deosebească de cele existente. Prin urmare, verificarea disponibilității firmei - termen sinonim doctrina cu acela de nume comercial - Oficiul Registrului Comerțului verifica existența unora identice sau asemănătoare și nicidecum existența unor alte drepturi de proprietate industrială pe care o atare înregistrare le-ar putea încălca.
Atâta vreme cât reclamanta consideră că scopul urmărit prin formularea prezentei cereri de chemare în judecată poate fi atins prin obligarea pârâtei la modificarea numelui comercial, instanța de judecată este obligată să verifice temeinicia acestei cereri să o admită în situația în care este fondată.
Totodată prin înregistrarea firmelor pârâtelor s-a săvârșit un act de concurență neloială, fiind încălcate dispozițiile articolului 1 din Legea 11/1991, conform cărora, comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și urm. proc.civ. art. 3 lit. b și c, art. 35, art. 83, art. 86 din legea 84/1998, art.38 și art. 39 din Legea 26/1990.
La data de 02.06.2008, pârâtele COM SRL și 2000, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii introduse de către reclamanta SRL,
Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția de necompetență funcțională a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o conducerii Tribunalului București pentru repartizarea la secția competentă să soluționeze litigiile în materie de creație intelectuală și proprietate intelectuală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 24.10.2008.
Prin - nr.1833/9.12.2008 Tribunalul Baa dmis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL, a interzis pârâtelor folosirea în activitatea lor comercială a tuturor semnelor identice sau similare cu marca "" respectiv aplicarea semnelor pe produse sau ambalaje, oferirea produselor spre comercializare, ori deținerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului sau a numelui "redox" pe documente sau pentru publicitate, târguri, expoziții; s-a dispus obligarea pârâtelor la înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului a modificării firmei acestora, în sensul eliminării din numele comercial a cuvântului "", precum si obligarea acestora să publice pe cheltuiala lor a dispozitivului hotărârii, într-un ziar de largă circulație, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost respinse cererile privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 8 din Convenția d l Paris pentru protecția proprietății industriale din 20.03.1883, numele comercial dă naștere unui drept de proprietate industrială.
Astfel, art. 1 alin. 2 din Convenție dispune că protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerț, mărcile de serviciu, numele comercial și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine, precum și reprimarea concurenței neloiale.
Potrivit art. 8 din Convenție "numele comercial va fi protejat de toate țările Uniunii fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț.
Forma revizuită la la 14 iulie 1967 Convenției a fost ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968, fără nici un fel de rezervă.
Rezultă de aici că România, ca parte contractantă, recunoaște numelui comercial calitatea de obiect de protecție al dreptului de proprietate industrială.
La rândul său, art. 35 din Legea nr. 84/1998 dispune că înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii și dă posibilitatea titularului său ca, prin intermediul instanței judecătorești, să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul său, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor și a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;
Din perspectiva dispozițiilor legale amintite, tribunalul apreciază întemeiată cererea reclamantei.
Astfel, reclamanta este titulara unei mărci verbale combinate, cu element figurativ, în care partea verbala constituie elementul central al mărcii.
Totodată, elementul verbal redox se regăsește și în denumirea societății comerciale reclamante.
cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut în esență că faptele pârâtelor de a-și înregistra în numele comerciale inclusiv elementul verbal redox și de a folosi acest element și independent de numele comercial în activitatea comercială pe care o desfășoară, în scopul identificării produselor și serviciilor oferite, constituie atât o încălcare a dreptului reclamantei la numele sau comercial, o încălcare a dreptului său la marca, cât și o faptă de concurență neloială, sancționată de legea 11/1990.
Analizând aceste susțineri, tribunalul a reținut că drepturile conferite atât de numele comercial, cât și de marca anterioară sunt protejate împotriva folosirii pentru produse, servicii identice sau similare, a unui semn identic sau similar cu marca anterioară, dacă există un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a semnului cu marca.
de confuzie poate privi confuzia directa, respectiv riscul substituirii involuntare a produselor marcate de semnele aflate în conflict ori riscul atribuirii aceleași proveniențe produsului marcat de semnul folosit pentru a marca produsele cu cel marcat de marca anterioară, sau confuzia indirectă, respectiv riscul considerării ca între cei doi producători diferiți ar exista vreo legătură economică, juridică etc.
de asociere nu constituie o alternativă la riscul de confuzie, iar cel dintii nu îl implică cu necesitate pe cel din urma și implică cu necesitate posibilitatea pentru consumatorul mediu vizat ca, la momentul confruntării cu unul dintre semne, acesta să îl amintească pe celalalt.
Pentru a fi în măsură a aprecia asupra unui potențial risc de confuzie sau de asociere, tribunalul a analizat mărcile în conflict atât din punct de vedere al similarității semnelor folosite de părți, dar și al produselor cărora le sunt destinate.
Înainte de a proceda la analiza mărcilor aflate în conflict, trebuie apreciat asupra identității sau similarității produselor sau serviciilor marcate de acestea, având în vedere că în caz de produse identice și mărci cu privire la care se pune problema similarității, factor pertinent în aprecierea riscului de confuzie îl reprezintă doar gradul de similaritate a semnului cu marca anterioară, în percepția de ansamblu a fiecăruia dintre semnele aflate în conflict.
În ceea ce privește produsele protejate de marca reclamantei, s-a constatat că aceasta a fost înregistrată pentru produse și servicii din clasele 5 și 35, respectiv, reactivi pentru diagnostic, comercializare de reactivi pentru diagnostic, chimicale, material sanitar, sticlărie, consumabile de laborator, instrumentar, seruri și medii de cultură, etaloane standarde, kit-uri elisa, material biologic, vaccinuri, truse pentru uz veterinar, accesorii, echipamente și aparatură de laborator.
Așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, oferte de produse, procese verbale privind participarea pârâtelor la o serie de licitații, contracte de achiziție produse, pârâtele folosind în propriul nume comercial elementul redox, și utilizând totodată denumirea redox pentru identificarea produselor și serviciilor oferite spre comercializare, au ca obiect de activitate comercializarea de reactivi de laborator, reactivi chimiei, medii de cultura, sticlărie de laborator.
În acest context se constată că produsele protejate de marca reclamantei sunt identice sau similare cu cele comercializate de pârâte.
Având în vedere că identitatea și similaritatea produselor trebuie apreciată în strânsă interdependență cu similaritatea mărcilor pe care acestea le poartă și în legătură cu riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere, tribunalul a analizat mărcile în conflict.
Sub aspectul similarității vizuale s-a constatat că reclamanta este titulara unei mărci combinate conținând un element figurativ ce constă într-un triunghi echilateral, având în centru o piramidă ascuțită așezată pe trei laturi, pe laturile triunghiului fiind menționate elementele verbale redox, cluj SRL.
Din planșele foto depuse la dosar, rezultă că pârâtele folosesc în ofertele promoționale ale produselor oferite spre comercializare elementul verbal redox, alăturat unei alte figuri geometrice în forma de hexagon, având în centru litera R, motiv pentru care susțin că nu există nici un risc de confuzie în rândul consumatorului căruia produsele i se adresează. La analiza acestor semne, tribunalul va avea în vedere că elementul dominant al semnelor în conflict este elementul verbal, strâns legat de denumirea comercială a părților, ori includerea acestui element ca factor de identificare a produselor oferite spre comercializare de către părti- concurenți pe piață, determină o dificultate evidentă consumatorului mediu de a observa diferențele din cele două mărci, cu atât mai mult cu cât acesta nu are decât rareori ocazia de a proceda la o comparație directă a diferitelor mărci și trebuie să se încreadă în imaginea imperfectă a mărcii pe care o păstrează în memorie, de unde și importanța elementelor dominante și pregnanta asemănărilor, în percepția de ansamblu.
Gradul de similaritate vizuală este așadar foarte ridicat, dat fiind impactul elementului dominant verbal, în percepția de ansamblu a consumatorului potențial.
Sub aspect auditiv similaritatea celor două semne este dată tot de elementul comun verbal, identic, celelalte părți verbale componente ale mărcii reclamantei- C și SRL constituind doar mențiuni privitoarea la aria geografică și forma societății comerciale a reclamantei. Și din punct de vedere conceptual există asemănări între semnele în conflict, având în vedere semnificația cuvântului redox în limbajul chimic de specialitate, precum și alăturarea față de partea verbală a formelor geometrice mai sus descrise.
Deși tribunalul constată că elementul verbal redox are semnificații în limbajul de specialitate, desemnând o reacție de oxidoreducere, apreciaza ca nu poate fi reținută susținerea pârâtelor privind lipsa unui caracter distinctiv al mărcii prin raportare la produsele protejate. Existența identității particulei verbale și înțelesul din limbajul comun al mărcii reclamantei, în strânsă legătură cu includerea aceluiași element verbal și în denumirea comercială a reclamantei, anterioară pârâtelor, poate crea pentru consumatorul mediu riscul atribuirii aceleiași proveniențe produsului marcat de semnul folosit pentru produsele sale de intimata cu cel marcat cu marca anterioara a apelantei.
Prin urmare, luând în considerare toți acești factori în aprecierea gradului de similaritate în legătură cu semnele în conflict și cu produsele pentru care acestea au fost destinate, tribunalul a reținut că pentru consumatorul mediu există un risc de confuzie ce include și riscul de asociere, existând posibilitatea pentru acesta de a atribui aceeași origine comercială produselor comercializate de pârâte cu cele ce poartă marca reclamantei.
Consumatorul mediu va putea substitui involuntar produsele ori, dacă nu le va substitui, va putea crede că fac parte din aceeași gamă de produse ale aceluiași producător sau a unor producători între care există certe legături economice, financiare.
de confuzie este cu atât mai mare cu cât produsele se comercializează utilizându-se aceleași circuite de distribuire și aceleași locuri de desfacere, astfel cum rezultă din probele administrate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, a constatat că folosirea de către pârâte a denumirii redox, atât în numele comerciale deținute, cât și pentru identificarea propriilor produse și servicii, constituie încălcări a drepturilor reclamantei asupra numelui comercial, și a mărcii înregistrate cu numărul 54722, admitand în parte cererea, interzicând pârâtelor folosirea în activitatea lor comercială a tuturor semnelor identice sau similare cu marca "" respectiv aplicarea semnelor pe produse sau ambalaje, oferirea produselor spre comercializare, ori deținerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului sau a numelui "redox" pe documente sau pentru publicitate, târguri, expoziții, precum si obligarea pârâtelor la înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului a modificării firmei acestora, în sensul eliminării din numele comercial a cuvântului "".
Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratele COM SRL și 2000, criticand hotararea pronuntata pentru urmatoarele motive:
1. Instanța reține în mod greșit că dreptul de proprietate industrială al reclamantei este anterior dreptului opus de pârâte.
S-a arătat că numele comercial constituie un drept de proprietate industrială protejat ca atare (similar cu marca) fără a trebui înregistrat la OSIM, motivat de dispozițiile alt. 8 ale Convenției d l Paris, care au fost adoptate de către România în forma revizuită la, prin decretul 1177/1968. Instanța și-a însușit această caracterizare și a procedat la compararea mărcilor, afirmând că "Existența identității particulei verbale și înțelesul din limbajul comun al mărcii reclamantei, în strânsă legătură cu includerea aceluiași element verbal și în denumirea comercială a reclamantei, anterioară pârâtelor,.". Ori, acest fapt este eronat, deoarece pârâta 2000 SRL este titulara acestei denumiri din anul 1994, mai precis din 09.12.1994, dreptul său asupra denumirii fiind deci anterior anului 2003, când intimata și-a înregistrat marca în discuție. Acest fapt este de natură a arăta că atâta timp cât există un conflict între denumirea comercială și marca intimatei, intimata este cea care trebuie să înceteze a folosi această marcă, și nu pârâta.
Deși cealaltă pârâtă, COM SRL, și-a înregistrat această denumire (o dată cu înființarea) ulterior înregistrării mărcii reclamantei, totuși consider că nici acesteia nu i se poate opune marca înregistrată a intimatei ca fiind anterioară, motivat de faptul că această societate face pate din același grup de societăți ca și 2000 SRL, relevant fiind în acest sens acționariatul acestora, ca și faptul că livrează aceleași produse, achiziționate de la aceiași furnizori, ambele societăți acționând sub numele.
2. Instanța reține în mod greșit elementul central al mărcii intimatei
Instanța fondului se mărginește să constate că cuvântul constituie elementul central al mărcii reclamantei, celelalte două cuvinte, C și SRL, respingându-le ca fiind doar mențiuni cu privire la aria geografică și forma de organizare.
Ori, s-a arătat că un cuvânt de rezonanța C-ului, cunoscut la nivel național, nu poate fi trecut cu vederea, orice consumator reținând asocierea geografică. geografică nu constituie o indicație marginală susceptibilă de a fi trecută cu vederea, astfel încât să poată fi considerată ca o simplă mențiune de către instanță. Aceasta cu atât mai mult cu cât, fiind un substantiv comun, intimata nu putea proceda la înregistrarea ca marcă doar a acestui cuvânt; este necesară prezența și a altor cuvinte, care să individualizeze marca. Ori, dacă prezența acestor cuvinte este necesară la înregistrarea mărcii, nu este admisibil ca ulterior să se procedeze la înlăturarea lor, deoarece s-ar eluda în mod indirect respectivele prevederi legale.
3. Instanța reține în mod greșit consumatorul mediu din prisma căruia efectuează comparația.
Din lectura claselor pentru care este înregistrată marca, se observă că societățile comercializează consumabile utilizabile în laboratoare de analize, fiind exclusă comercializarea acestora către publicul larg, ori instanța consideră că riscul de confuzie trebuie apreciat în persoana consumatorului mediu care nu folosește un limbaj de chimist, ci un limbaj comun, pentru care este un cuvânt dominant.
Pentru un chimist, nu este un astfel de cuvânt, el semnifică o clasă de reacții des întâlnite și are deci semnificație de a desemna generic domeniul de activitate, respectiv chimia, un astfel de consumator păstrând în memoria sa celelalte elemente de natură a-i permite identificarea mărcii, însă instanța se situează în postura unui simplu om de pe stradă, cel care nu va ajunge niciodată să cumpere nimic de la vreuna dintre părțile din acest litigiu. Această apreciere a instanței de fond este greșită deoarece marca este înregistrată doar pe anumite clase de produse, ori consumatorul presupus de aceste clase este unul de specialitate.
3. Instanța nu procedează la compararea diferențelor dintre denumirile celor două apelante și marca intimatei.
Deși considerentele se întind pe mai multe pagini, instanța fondului nu găsește de cuviință să analizeze și denumirile apelantelor, fiind interesată exclusiv de prezența cuvântului în cadrul acestora.
Ori, am arătat că acțiunea trebuie respinsă pentru faptul că între denumirile pârâtelor și marca reclamantei există deosebiri importante, care pentru un consumator chiar și neatent constituie suficiente elemente de deosebire.
Instanța refuză însă a efectua o comparație între textul mărcii reclamantei, C SRL, și denumirea pârâtelor, 2000 SRL și COM SRL, deși diferențele sunt vizibile iar acest fapt a constituit una dintre apărările distincte ale apelantelor.
O astfel de comparație ar releva că există suficiente elemente care să facă distincție între aceste trei denumiri, așa cum am arătat prin întâmpinare și concluziile scrise depuse, nemaifiind cazul de a fi reluate aici.
4. S- arătat că, pe de o parte, apelantele au o identitate proprie, iar pe de altă parte dovezile produse pentru a justifica în concret confuzia existentă pe piață sunt irelevante.
Dovezile depuse constituie documente de participare la licitații publice, conform legislației specifice, ori la aceste licitații publice societățile participă conform denumirii lor și a celorlalte date de identificare (sediu, CUI, număr din Registrul Comerțului), confuziile fiind astfel excluse, experiența anterioară este dovedită cu acte, iar mărcile nu au nici o relevantă.
Ori, din moment ce intimata și-a înregistrat marca cu peste 5 ani în urmă, dacă ar fi existat confuzii ar fi trebuit să le poată dovedi, ceea ce nu face prin dovezile administrate, ceea ce duce la concluzia că prezentul litigiu constituie un abuz de drept din partea acesteia pentru a-și apropria denumirea, pârâtelor, care au o prezență mult mai cunoscută în piață, fiind distribuitorii unor mărci de prestigiu.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel formulate, Curtea retine urmatoarele:
In mod corect a retinut instanta de fond ca dreptul de proprietate al reclamantei este anterior dreptului opus de parate, analiza facuta nelimitandu-se la comparatia intre dreptul rezultand din inregistrarea semnului ca marca a reclamantei si dreptul rezultand din inregistrarea numelui comercial d e catre parate.
Astfel, reclamanta-intimata este titulara unui drept exclusiv asupra numelui comercial - SRL incepand cu anul 1992, conform certificatului de inregistrare seria A nr. - si a dovezii de inregistrare a firmei emisa de Registrul Comertului la 24.07.2008, precum si a unui drept exclusiv asupra marcii C SRL, dobandit in anul 2003, conform certificatului de inregistrare nr. 54722.
Apelanta -parata - 2000 SRL a dobandit dreptul asupra numelui comercial ulterior reclamantei, respectiv in anul 1994, iar apelanta -parata - a dobandit dreptul asupra numelui commercial in anul 2004, iar in anul 2008 dobandit dreptul asupra marcii B.
Prin urmare, ceea ce trebuie sa faca obiectul analizei in cauza este existenta unui eventual conflict intre marca reclamantei si numele comercial al acesteia pe de o parte si marca paratei - si numele comercial al acesteia, pe de alta parte, iar cat priveste prima parata, existenta unui eventual conflict intre numele comercial al reclamantei si numele comercial al paratei - 2000 SRL.
Curtea apreciaza ca acest conflict nascut din folosirea semnului de catre parate, atat ca nume comercial, cat si ca marca - in ceea ce o priveste pe prima parata, precum si pentru identificarea produselor si serviciilor celor doua societati a fost solutionat in mod corect de catre prima instanta, care a facut o judicioasa analiza a probatoriului administrat in cauza, cat si o corecta interpretare si aplicare a legislatiei in materie.
Marca si numele comercial detinute de catre reclamanta au fost inregistrate anterior numelui comercial d etinut de catre parata -, conferindu-i acesteia un drept exclusiv asupra marcii protejate, incluzand si dreptul de a interzice folosirea aceluiasi semn de catre terti, cat si un drept exclusiv asupra numelui comercial.
Numele comercial inregistrat de catre reclamanta ii confera acesteia un drept de proprietate industriala, recunoscut in temeiul art. 1 alin 2 si alin 8 din Conventia d l Paris, ratificata de Romania prin Decretul 1117/1968.
Conform prevederilor art 35 alin 2 din lege pentru a se putea insa dispune interzicerea folosirii semnului de catre terti este necesar ca acestia sa foloseasca in activitatea lor comerciala: fie un semn identic cu marca, pentru produse identice sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost inregistrata; fie un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand riscul de asociere a marcii cu semnul.
Astfel, din continutul textului legal susmentionat rezulta ca actele incriminate se refera la folosirea semnului ca marca, a carei functie este de distingere a produselor sau serviciilor unui comerciant de cele ale altuia, numele comercial identificand intreaga activitate a acestuia.
Curtea apreciaza insa ca acest text de lege poate fi extins la si la situatia cand se aduce atingere marcii protejate prin folosirea unui nume comercial identic sau similar cu marca, existand posibilitatea de a se crea confuzie cu privire la originea bunurilor sau serviciilor celor doi comercianti.
Analiza conflictului aparut intre marca protejata apartinand reclamantei, numele comercial al acesteia - pe de o parte si numele comercial apartinand paratelor - pe de alta parte presupune analiza riscului de confuzie, care include si riscul de asociere rezultat in urma folosirii de catre parate a numelui comercial similar cu marca si numele comercial apartinand reclamantei, pentru produse si servicii similare.
Aceasta analiza a riscului de confuzie se face prin compararea semnelor si/sau serviciilor in legatura cu care se foloseste semnul respectiv in activitati comerciale.
Reclamanta este titulara marcii verbale, combinate, cu element figurativ, avand ca element central cuvantul, care se regaseste si in continutul numelui comercial folosit de catre aceasta.Acelasi element verbal se regaseste si in continutul numelui comercial apartinand paratelor.
Cat priveste produsele si serviciile pentru care a fost inregistrata marca reclamantei, acestea fac parte din clasa 5 si 35 - respectiv reactivi pentru diagnostic, comercializarea de reactivi pentru diagnostic, chimicale, material sanitar sticlarie, consumabile de laborator, instrumentar, seruri si medii de cultura, etaloane kit-uri lisa, material biologic,vaccinuri, truse pentru uz veterinar, accesorii, achipamente si aparatuar de laborator.
Este un fapt necontestat de catre parate acela al folosirii in propriul nume comercial al cuvantului, utilizat de altfel si pentru identificarea produselor si serviciilor oferite spre comercializare, cele doua societati parate avand ca obiect de activitate comercializarea de reactivi de laborator, reactivi, medii de cultura, sticlarie de laborator.
Pentru a se putea stabili similaritatea, trebuie luate in calcul toate imprejurarile care pot crea publicului impresia ca intre produsele sau serviciile respective exista o legatura, clasificarea bunurilor nefiind decisiva in problema asemanarii.
In doctrina si jurisprudenta s-a apreciat ca produsele si serviciile pentru care a fost inregistrata marca pot fi considerate similare atunci cand datorita naturii si destinatiei lor pot fi atribuite de cumparatori aceleiasi origini. S-a apreciat in acest sens ca bunurile sunt asemanatoare daca, atunci cand sunt oferite spre vanzare sub marca identica, este posibil ca publicul consumator sa creada ca ele provin din aceeasi sursa.
La compararea produselor si / sau serviciilor se va avea in vedere modalitatea concreta de comercializare a acestora, canalele de distributie, destinatia acestora.
Astfel,din analiza probatoriilor administrate in cauza a rezultat ca atat reclamanta, cat si paratele participa folosesc in activitatea lor comerciala semnul pentru a-si identifica produsele si serviciile.
Prin urmare, intre o parte dintre produsele protejate de marca reclamantei si cele comercializate de catre parate exista identitate, iar pentru celelalte produse/ si/ sau servicii este indeplinita cerinta similaritatii.
Cat priveste comparatia semnelor ce intra in componenta marcilor si numelui comercial, aceasta se face in functie de elementul central, dominant, analizandu-se in primul rand asemanarile dintre acestea, din perspectiva consumatorului mediu avizat, care percepe marca in intregul ei, fara a analiza detaliile, acesta bazandu-se pe o imagine imperfecta a acestora, pastrata in memorie.
Curtea apreciaza ca fiind nefondata critica formulata de apelante, in sensul stabilirii gresite a elementului central al marcii intimatei, avand in vedere ca terminatia " SRL " la care face referire apelanta reprezinta o mentiune obligatorie care descrie forma de activitate a societatii comerciale, fara a fi de natura a elimina confuzia dintre marca si semn,confuzie ce presupune si asocierea spontana dintre societatea respectiva si marca reclamantei, iar pe de alta parte cuvantul C reprezinta o mentiune privind aria geografica.
semnelor a fost pe larg analizata, atat la nivel vizual, cat si auditiv si conceptual, prima instanta apreciind in mod corect asupra acestor aspecte, aflate in stransa legatura si cu identitatea si respectiv similaritatea produselor si serviciilor pentru care sunt folosite.De altfel apelantele nu au contestat aceste aspecte, criticile formulate vizand deosebirile dintre denumiri si nu asemanarile retinute de catre instanta de fond.
Astfel, avand in vedere gradul ridicat de similaritate sub toate aspectele analizate, cat si in ce priveste serviciile si produsele comercializate, Curtea apreciaza ca un consumator mediu avizat, confruntat cu achizitionarea produselor respective, va putea sa creada ca aceste produse, care poata acelasi semn apartin aceluiasi producator, atribuindu-le aceiasi provenienta.
Chiar si in ipoteza cand consumatorul mediu ar considera ca produsele si serviciile apartin unor entitati diferite, acesta poate insa sa aprecieze,in mod intemeiat ca intre acestea exista anumite legaturi economice, financiare, juridice, fapt care atrage riscul de asociere la care fac trimitere dispozitiile art. 35 alin 2.
Prin urmare, avand in vedere cele mai sus retinute, in cauza facandu-se pe deplin dovada existentei riscului de confuzie, incluzand si riscul de asociere, Curtea apreciaza ca diferentele dintre denumirile apelantelor si denumirea intimatei, respectiv prezenta cuvintelor " SRL " si respectiv " COM SRL " SI " 2000 SRL " nu constituie elemente suficiente pentru a se putea retine lipsa similaritatii.
Critica este nefondata, avand in vedere si faptul folosirii de catre apelante a semnului, atat ca element al numelui comercial, care este utilizat pentru a identifica produsele si serviciile oferite spre vanzare in cadrul desfasurarii de catre parate a activitatilor economice mai sus retinute, precum si ca element central al marcii inregistrate pentru produse similare, fapt ce creaza un risc permanent de confuzie in randul consumatorilor.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art 296.pr.civilava respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții-pârâți- COM.SRLcu sediul în B,- A,. 50A,. 3,. 13, sectorul 3 și- 2000 SRLcu sediul în B,-,. 229,. A,. 4,. 16, sectorul 2 împotriva sentinței civile nr.1833 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant- SRLcu sediul în C-N,-, județul C și cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură, în C-N,-,. 30, județul C, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. SP/1.03.2010
Tehnored. AP
6 ex./
Secția a IV-a civilă
Jud. fond: I
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
