Obligație de a face. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 26.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și și intimații - intervenienți, G și
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă, personal și intimații - pârâți și, reprezentați de avocat e, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/20.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta - reclamantă a depus timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, respectiv chitanța seria - nr. -/01.09.2009, eliberată de Unitatea Bank. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de recurs tuturor intimaților.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligației stabilite în sarcina acesteia prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Recurenta - reclamantă solicită strigarea cauzei după ora 13,00, având în vedere că apărătorul său ales nu a reușit să ajungă până la acest moment.
Curtea, constată că prezenta cauză este strigată la ordine.
Recurenta - reclamantă revine și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Recurenta - reclamantă, personal, apreciază că ambele hotărâri pronunțate anterior în cauză sunt nelegale și netemeinice și arată că, în opinia sa, instanța de apel trebuia să admită apelul și să trimită cauza spre rejudecare la fond.
Concluzionând solicită admiterea recursului și obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților - pârâți și formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurenta - reclamantă, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Menționează că garajul în discuție există de 69 de ani și nu au fost aduse niciun fel de modificări dimensiunii acestuia.
Concluzionând, depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată, în susținerea cărora depune chitanța nr. -/20.11.2009.
Recurenta - reclamantă precizează că nu a fost un garaj, ci o magazie, iar lucrările au fost executate fără autorizație de construire.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea recurentei - reclamante să depună concluzii scrise, în raport de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și și intimații - intervenienți, G și
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și și intimații - intervenienți, G și C la data de 03.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 03.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
CURTEA
Pentru aceleași motive și în aceeași compunere, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și și intimații - intervenienți, G și
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și și intimații - intervenienți, G și C la data de 10.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 539
Ședința publică din data de: 10.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și și intimații-intervenienți, G și
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2009, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 10.12.2009, când, în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăformulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 05.02.2004 sub nr.1387/2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să aducă garajul la dimensiunile avute anterior, de 5,36x2,87, 15,38 mp și pe poziția avută anterior, precum și să permită accesul din stradă în curtea imobilului din B,-, sectorul 2.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este coproprietarul terenului situat la adresa menționată, iar în anul când s-a construit imobilul, în curtea acestuia a fost amplasat de către muncitorii de la acea vreme o magazie în care erau depozitate diverse scule și materiale necesare construirii, după finalizarea construcției această magazie fiind însușită de către proprietarul apartamentului nr.1, fiind transformată în garaj și vândută apoi succesiv.
Arată reclamanta că din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că acel garaj avea dimensiunea de 15 mp, iar din schițele existente la SC SA - Birould e Fond Locativ, rezultă că acesta era amplasat în spatele curții în partea și avea laturile de 5,36x2,87, adică o suprafață de 15,38 mp, iar între colțul casei și garaj exista o porțiune de trecere de aproximativ 1,5, care permitea accesul colocatarilor din curtea din spate a imobilului către str.-.
A susținut reclamanta că în anii 1992-1993 în locul acestei magazii a fost amplasat un garaj tip "", care însă nu mai respectă dimensiunile celui vechi, împiedicând cu desăvârșire trecerea colocatarilor din curtea din spate către stradă, distanța rămasă între colțul casei li peretele garajului fiind de 30 cm, astfel că accesul în curtea din spate se mai poate face numai prin interiorul clădirii, făcând extraordinar de dificilă transportarea pubelelor cu gunoi menajer și imposibil accesul pompierilor.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâții au formulatîntâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, pârâții au invocatexcepția autorității de lucru judecatfață de acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr.6701/1997 al Judecătoriei Sectorului 2 B, soluționată definitiv și irevocabil.
Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2004, Judecătoria Sectorului 2 Ba admis excepția autorității de lucru judecatîn privința primului capăt de cerere.
La data de 23.09.2004 în cauză au formulatcereri de intervențieîn nume propriu numiții G și (), solicitând instanței admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
Prinsentința civilă nr.4964/09.06.2005, Judecătoria Sectorului 2a admis în parte acțiunea principală, a admis în parte cererile de intervenție și a obligat pârâții să permită accesul din stradă în curtea imobilului din B,-, sectorul 2.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin decizia civilă nr.173/29.01.2003 a Curții de Apel București, s-a reținut că "din succesiunea actelor de înstrăinare a.1 din imobilul situat în B,-, sectorul 2, ca și din planurile cadastrale întocmite la nivelul anilor 1940 și 1960 rezultă în mod cert, cum corect s-a reținut și în fazele procesuale anterioare, că garajul aferent.1, amplasat pe o suprafață de 15 mp, din curtea imobilului a existat încă din 1940, fiind ulterior înlocuit pe același amplasament cu un garaj nou tip "", dar înainte de dobândirea de către pârâtul a dreptului de proprietate asupra apă.1, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.22648/21.09.1994, pârâtul a dobândit în proprietate.1 în aceeași configurație, deci incluzând și garajul ca dependință,.1 a fost apoi înstrăinat pârâților, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1425/09.07.1998."
Totodată, judecătoria a reținut din considerentele acestei decizii împrejurarea că recurenta din acea cauză, reclamanta din pricina de față, nu poate pretinde vreun drept asupra terenului pe care este amplasat garajul în discuție, existând astfel autoritate de lucru judecat sub acest aspect.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, judecătoria a reținut că au chei de la intrarea numai proprietarii apartamentului nr.1, care au intrare separată, prin curte, astfel că pârâții au fost obligați să înmâneze câte o cheie și celorlalți locatari, pentru ca aceștia să aibă acces la curtea din față.
Prindecizia civilă nr.751/25.04.2006, Tribunalul București - Secția a V-a Civilăa respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți și, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.4964/2005, pe care a desființat-o în parte, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe în privința primului capăt din cererea principală și menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a reținut, pe de o parte, că în mod corect a fost admis cel de-al doilea capăt al cererii reclamantei, deoarece toți coproprietarii au dreptul să folosească și curtea din lateralul imobilului, fără ca accesul spre această curte să le fie permis numai dinspre curtea din spatele imobilului.
Pe de altă parte, s-a reținut greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat, deoarece prin sentința civilă nr.13765/821.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia civilă nr.1607A/04.07.2002 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.173/29.01.2003 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, a fost soluționată o cauză având ca obiect cererea numitei împotriva numitului, autorul pârâților din prezenta cauză, prin care se solicita obligarea pârâtului la demolarea garajului construit fără autorizație în curtea imobilului și la încetarea lucrărilor la scara pe care acesta o construia în imobil, iar prezenta cauză are alt obiect, iar reclamanta este, o altă coproprietară a imobilului decât reclamanta din primul proces.
Această decizie a devenit irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr.1101/29.05.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Iv-a Civilă.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B cauza a fost reînregistrată la data de 10.08.2007 sub nr-.
La data de 09.10.2007, pârâții și au chemat în judecată, în temeiul art.57 Cod Proc.Civ. pe numita C, moștenitorul fostului proprietar al apartamentului nr.2 din același imobil, căruia bunul i-a fost restituit prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Cad obândit calitatea de intervenient în interes propriu, conform mențiunilor încheierii de ședință din data de 7.11.2007.
Prinsentința civilă nr.544 din 23.01.2008, Judecătoria Sectorului 2a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active, a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta împotriva pârâților și, având ca obiect obligarea acestora la aducerea garajului la dimensiunile și poziția avută inițial, a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de (fostă ) și G, având același obiect, admițând cererea de chemare în judecată formulată în condițiile art. 57.pr.civ. de către pârâții în contradictoriu cu intervenienta C și obligând reclamanta și intervenienții la 675 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în raport de probele administrate în cauză că părțile din prezenta cauză sunt titularii dreptului de proprietate sau deținătorii posesiei asupra câte unui apartament din imobilul situat în B,-, sectorul 2, aflându-se în indiviziune în privința terenului aferent imobilului.
Reclamanta a fost titulara dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.2, în calitate de moștenitoare a defunctei, însă titlu de proprietate al reclamantei a devenit caduc, având în vedere că prin sentința civilă nr.971/05.10.2000 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea în revendicare promovată de numita, autoarea intervenientei C, fiind emisă în beneficiul fostului proprietar dispoziția nr.6081/19.06.2006 a Primarului General al Municipiului B, judecătoria reținând că în prezent reclamanta deține în continuare folosința imobilului.
Totodată, aceeași reclamantă este beneficiara unei promisiuni de vânzare în privința apartamentului nr.6, încheiată cu numitul, consemnată în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.653/24.04.1997 de BNP.
Pârâții sunt proprietarii apartamentului nr.1 și ai garajului în litigiu, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1425/09.07.1998, cumpărând de la, iar intervenienta în interes propriu (fostă ), fiica reclamantei, este titulara dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr.3 și 4, drept dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr.11846/11.08.1987 de fostul notariat de Stat al Sectorului2 B și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1023/24.04.1997 de BNP, în timp ce intervenientul G este proprietarul apartamentului nr.2.
Față de această situație de fapt, judecătoria a constatat că reclamanta justifică legitimare procesuală activă, câtă vreme deține în folosință 2 dintre cele 6 apartamente din imobil, fiind și beneficiara unei promisiuni de vânzare asupra terenului aflat în indiviziune, astfel că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de pârâți.
În privința primului capăt de cerere și al cererilor de intervenție principale, instanța a constatat din înscrisurile depuse la dosar de pârâți, că garajul figurează în documentația aferentă imobilului încă din anul 1942, fiind înscris în evidențele de publicitate imobiliară conform procesului-verbal nr.15887 al pentru Înființarea Cărților Funciare, precum și în actele succesive de înstrăinare.
A mai reținut judecătoria că prin decizia civilă nr.173/29.01.2003 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă s-a constatat cu putere de lucru judecat că garajul aferent apartamentului nr.1 a fost înlocuit pe același amplasament cu un garaj nou tip "", înainte ca autorul pârâților (numitul ) să dobândească dreptul de proprietate asupra respectivului apartament, concluzie susținută și de înscrisurile depuse de pârâți la ultimul termen de judecată, respectiv documentația de număr cadastral, care atestă că suprafața la sol a garajului în cauză este de 15,37 mp, suprafața utilă fiind de 12,28 mp, în concordanță cu înscrisul depus de reclamantă odată cu cererea de chemare în judecată, respectiv planul de situație al imobilului aflat în evidența SC SA, conform căruia suprafața garajului era de 15,38 mp.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamanta a declaratapel, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea cererii de apel, apelanta-reclamantă a arătat că instanța a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei, respectiv nu a efectuat o expertiză tehnică de specialitate la care să fie invitată și apelanta reclamantă, judecătoria considerând " probelor" o expertiză cadastrală care nu îi este opozabilă și care nu se putea realiza numai cu acordul tuturor coproprietarilor, fără a dispune executarea unei expertize judiciare.
A mai susținut apelanta reclamantă că instanța, cu ocazia cercetării la fața locului sau prin compararea înscrisurilor, trebuia să constate că nu mai este vechea situație, ci garajul și-a schimbat amplasamentul, că este mai lat și obstrucționează accesul proprietarilor în bloc, mai mult, folosind exclusiv poarta blocului pentru a intra în garaj, pârâții au blocat accesul locatarilor în bloc, iar trecerea folosită de locatari, care avusese inițial 1,5 lățime, are în prezent o lățime de 30 cm.
Cererea de apel, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.274, art.298-299 Cod Proc.Civ.
Prindecizia civilă nr.216A/18.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilăa respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că inițial acțiunea reclamantei înregistrată la 5.02.2004 la Judecătoria Sectorului 2 Baa vut două capete de cerere, respectiv obligarea pârâților de a aduce garajul la dimensiunile și pe amplasamentul avut anterior precum și obligarea lor de a permite accesul din stradă în curtea imobilului situat în-, sector 2. Acest din urmă capăt de cerere a fost soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 4964/09.06.2005 a Judecătoriei sector 2, în sensul admiterii lui și obligării pârâților să permită reclamantului accesul din stradă în curtea imobilului, sentința rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 751/25.04.2006 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare doar în privința primului capăt de cerere pentru care în mod greșit prima instanță reținuse autoritatea de lucru judecat.
Decizia tribunalului a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâții, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 1101 din 29.05.2007 a Curții de Apel București - Secția a IV a Civilă.
În aceste condiții, instanța de fond procedând la rejudecarea cauzei pe aspectul primului capăt de cerere vizând garajul în litigiu, a reținut că în cauză s-a făcut dovadă că părțile dețin în imobilul menționat în proprietate sau în folosință câte un apartament, curtea imobilului fiind deținută de aceștia în indiviziune.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța a mai reținut că respectiva construcție - garaj - figurează în documentația aferentă imobilului încă din anul 1942, fiind înscrisă în evidențele de publicitate imobiliară, conform procesului - verbal nr. 15887 al comisiei pentru înființarea cărților funciare precum și în actele succesive de înstrăinare.
A mai reținut instanța că în sprijinul acestei argumentări vine și decizia civilă nr. 173 din 29.01.2003 a prin care s-a constatat cu putere de lucru judecat că garajul aferent apartamentului nr.1 a fost înlocuit pe același amplasament cu un garaj nou tip "" înainte ca autorul pârâților, numitul, să dobândească dreptul de proprietate asupra respectivului apartament.
Această împrejurare a fost de altfel dovedită și cu documentația cadastrală care atestă suprafața garajului, documentație conformă cu înscrisul depus de reclamantă însăși odată cu introducerea acțiunii, respectiv planul de situație al imobilului aflat în evidențele SC SA - act conform căruia suprafața garajului este de 15,38 mp.
Toate aceste aspecte, coroborate și cu poziția procesuală a reclamantei, care nu a indicat în cuprinsul acțiunii temeiul de drept al cererii formulate, iar în fața instanței de rejudecare a cauzei nu a înțeles să se prezinte la niciunul din termenele acordate, au îndreptățit instanța să pronunțe hotărârea mai sus amintită, hotărâre apreciată de tribunal ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, sau în subsidiar, admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei civile atacată și, în consecință, pronunțarea unei hotărâri legală, admițând apelul, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 29.05.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de critică, recurenta-reclamantă a arătat că apreciază decizia civilă atacată nelegală în principal pentru motivul prevăzut de art. 304 al. 1 pct. 9 Cod Proc.Civ. pentru motivul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, instanța soluționând cauza fără a cerceta fondul cauzei și respingând toate probele solicitate de recurentă în dovedirea acțiunii.
Astfel, a susținut recurenta, instanța de fond ca de altfel și instanța de apel nu a permis efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, pentru soluționarea acestui dosar, dând eficiență maximă și considerând probelor o documentație cadastrală comandată de pârâți, neopozabila acesteia și intervenienților.
În mod corect tribunalul a reținut că respectiva construcție-garaj figurează în evidențele de publicitate imobiliară încă din anul 1942 dar nu a studiat și celelalte înscrisuri din care rezultă că forma și dimensiunile garajului nu sunt acelea din 1942, în prezent existând un garaj non care blochează accesul celorlalți proprietari ai imobilului. Garajul din litigiu este edificat pe terenul proprietate în indiviziune și nu este posibil că, în mod abuziv un coproprietar să intre în proprietatea acestui teren.
Tribunalul a reținut de asemenea că, unul din motivele pentru care Judecătoria a fost îndreptățită să respingă acțiunea reclamantei ar fi și acela, ca recurenta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, și "probabil" acesta fost un motiv și pentru tribunal să respingă apelul. Este absurd că o instanță să motiveze respingerea unei acțiuni sau unui apel pe neprezentarea părții la proces - acest motiv neexistând în Codul d e procedură civilă.
Instanța nu a avut în vedere faptul că reclamanta ar fi putut avea și motive obiective, care o îndreptățeau să lipsească de la proces - prezența la proces nefiind în prezent un motiv de respingere a acțiunii sau de respingere a unui apel sau recurs.
Mai mult tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
De asemenea având în vedere cele expuse mai sus motivarea instanței de apel este superficială și nu are legătură cu pricina.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 274, 299-316 Cod Proc.Civ.
Intimații-pârâți și nu au formulat întâmpinare, prezentându-se însă la termenul din 26.11.2009 în fața instanței de recurs prin reprezentant convențional și solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de critică mai sus expuse, față de dispozițiile art.304 pct. 4, 7 și 9 Cod Proc.Civ. invocate de recurenta reclamantă, curtea constată cărecursul este nefondat.
Împrejurarea reținută de tribunal, în sensul neprezentării reclamantei la dezbateri în fața primei instanțe nu este motivul determinant al respingerii acțiunii, de altfel, din examinarea considerentelor sentinței judecătoriei se poate constata că nu a fost un motiv avut în vedere de acea instanță, iar instanța de apel, însușindu-și motivele pentru care prima instanță a respins acțiunea, a adăugat, incidental, împrejurarea absenței reclamantei la dezbateri.
Este adevărată susținerea recurentei în sensul că lipsa reclamantului la dezbateri nu poate fi sancționată în mod direct cu respingerea cererii de chemare în judecată, însă, deși raționamentul instanței de apel pare a sugera o astfel de concluzie, în realitate sancțiunea rezultată din lipsa reclamantei la dezbateri în fața judecătoriei a fost urmată de împrejurarea că prima instanță nu a încuviințat acesteia proba cu expertiză, întrucât solicitarea nu a fost susținută de expunerea tezei probatorii, astfel cum art.167 o impune pentru a verifica utilitatea și pertinența mijlocului de probă propus.
Prin urmare, o astfel de constatare a instanței de apel nu poate atrage nelegalitatea deciziei, chiar dacă nu este corectă, deoarece au fost avute în vedere de tribunal alte motive pentru respingerea apelului.
Nu poate fi primită critica legată de greșita respingere a probei cu expertiză de către instanța de apel, curtea constatând că tribunalul era suveran, ca instanță de fond, să aprecieze asupra pertinenței și utilității unui mijloc de probă. În plus, față de aprecierea situației de fapt în ansamblul probatoriu analizat de prima instanță și menținut de instanța de apel, nu se poate reține nelegalitatea deciziei recurate sub acest aspect.
Pe de altă parte, curtea constată că este legală valorificarea din punct de vedere probatoriu a efectelor deciziei civile nr.173/29.01.2003 a Curții de Apel București (hotărâre irevocabilă care, fără a întruni cerințele autorității de lucru judecat față de cauza de față, se bucură de prezumția de adevăr pe care i-o conferă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), astfel încât susținerea recurentei reclamante privind faptul amplasării unui garaj de dimensiuni mai mari decât cel anterior sau pe un alt amplasament în curtea comună a imobilului nu poate fi primită, fiind contrazisă de considerentele deciziei și de celelalte mijloace de probă administrate, între care s enumără însăși înscrisul depus de reclamantă la dosar odată cu cererea de chemare în judecată, și anume schița întocmită de fosta societate de administrare imobiliară.
Pentru ansamblul acestor considerente, constatând decizia recurată ca legală, curtea va respinge recursul ca nefondat, urmând totodată ca, în temeiul art.274 Cod Proc.Civ. să oblige recurenta la plata către intimații și a sumei de 4250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la fila 27 în dosarul de recurs.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta-reclamantă, cu domiciliul în B,-,.3, sector 2,împotriva deciziei civile nr.216A/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, ambii domiciliați în Otopeni,-, județul I și intimații-intervenienți, domiciliată în B,-,.3, sector 2, G, domiciliat în B,-,.5, sector 2 și domiciliată în B,-,.11,. B,.57, sector 2, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 4250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored. AP,
2 ex./12.03.2010
Secția a III-a civilă - Jud.,
Judecătoria Sectorului 2 B - jud.
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Silvia Pană, Mihaela
