Anulare act.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 11324,-
D CIZIA NR.480
Ședința publică din data de 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea reclamantă, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.218 din 10 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI,în contradictoriu cu intimatul reclamant GH. domiciliat în P,-, cod poștal -, județul P, intimații pârâți CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în--4, cod poștal -, județul P, SC SRL, cu sediul în comuna, sat. cod poștal -, județul P, domiciliată în P,-,.80,.A,.7, cod poștal -, județul P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea reclamantă escu reprezentată de avocat din cadrul Baroului P și intimatul reclamant escu Gh. asistat de același avocat, intimații pârâți Consiliul Local P și Primăria Municipiului P - prin primar reprezentați de consilier juridic, lipsind intimatele pârâte SC SRL și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că cererea formulată de contestatoarea escu este netimbrată.
Avocat pentru contestatoarea reclamantă, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței nr.-/30.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
Părțile prezente, având cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea cererii.
Avocat, având cuvântul pentru contestatoarea reclamantă susține oral cererea formulată, arătând că în speță sunt îndeplinite dispozițiile art.318 cod pr.civilă și anume că dezlegarea dată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este rezultatul
unei greșeli materiale care a determinat ca instanța să nu se pronunțe asupra unuia din motivele de modificare invocate în motivele de recurs.
Astfel, arată că instanța de recurs dintr-o greșeală nu a observat că la fila 93 dosar fond, există depusă precizarea cererii principale prin care sunt invocate prevederile art.72 alin.1 din Legea 69/1991, modificată prin Legea 24/1996, art.84 din Legea 69/1991 modificată prin Legea 24/1996, art.2 alin.1, art.12 alin.2 și art.14 din legea 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor.
Totodată, arată că instanța de recurs din greșeală a reținut că reclamanții aveau la dispoziție acțiunea în retrocedare prin care se putea cere restituirea terenului expropriat, fără însă a lua în considerare decizia nr.1039/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care li s-a admis retrocedarea doar a unei părți din teren, restul fiind ocupat de SC. SRL, în urma schimbului de teren a cărui nulitate absolută se solicită prin acțiunea de față.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și admiterea recursului, sau fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații pârâți Consiliul Local P și Primăria Municipiului P solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 cod pr.civilă, dat fiind faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de reclamantă prin cererea formulată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanții escu G și escu au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local P, Primăria Municipiului P, și Com L, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a convenției de schimb de terenuri intervenită între Consiliul Local P și pârâtul și aprobată prin Hotărârea nr. 105/07.08.1998 a Consiliului Local P și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 988/30.06.1999 de P Asociați încheiat între pârâții și Com
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorul lor a fost proprietarul imobilului situat în P,-, jud. P, compus din teren în suprafață totală de 285 mp și casa de locuit compusă din 5 camere și o magazie, iar în baza Decretului nr. 191/1988 anexa 1, poziția 36, acesta a fost expropriat, primind potrivit procesului-verbal de evaluare din 26.05.1989, despăgubiri în valoare totală de 37.379 lei.
Reclamanții au mai susținut că, respectiva construcție, care a existat pe terenul expropriat, a fost demolată, iar terenul nu a fost folosit niciodată în scopul pentru care a fost expropriat, dar că în mod nelegal în anul 1998, prin Hotărârea nr. 105 a Consiliului Local P, s-a aprobat efectuarea unui schimb de terenuri între pârâții și Consiliul Local P, schimb prin care pârâtul oferea 428,57 mp, teren situat în P, respectiv în curtea Grupului Școlar Energetic, iar Consiliul Local oferea teren de 428,26 mp în P,-, jud
Reclamanții au mai susținut că acest schimb este lovit de nulitate deoarece în suprafața de teren situată în-, Jud. Paf ost inclusă și o parte din terenul ce le-a aparținut acestora, situat în P,-, și anume o suprafață de 171,8 mp.
Au precizat reclamanții că terenurile din str. - au fost întotdeauna clar delimitate și numerotate, niciodată nu a existat o comasare a terenurilor de la nr. 44 și nr. 46 și nici o modificare a numerelor poștale, astfel că, schimbul de terenuri intervenit între Consiliul Local P și este lovit de nulitate absolută parțială în ceea ce privește suprafața de 171,8 mp teren care, în realitate, făcea parte din imobilul autorului lor, situat în P,-.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că terenul aflat la nr. 44 nici nu putea să facă obiectul unei operațiuni juridice de înstrăinare, deoarece în urma exproprierii a intrat în domeniul public al statului și prin urmare era inalienabil potrivit Legii nr.213/1997.
În prezent terenul care face obiectul acestui litigiu se află în proprietatea SC SRL, care l-a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 988/30.06.1999 de Biroul Notarilor Publici Asociați, de la, contract care, de asemenea, este lovit de nulitate absolută parțială deoarece a fost încheiat cu fraudarea legii, față de împrejurarea că pârâtul a vândut o suprafață de teren care nu îi aparține și anume o suprafață de 171,8 mp din-, care a făcut obiectul schimbului nelegal de terenuri, fiind inclus în mod greșit în imobilul din-.
Pârâții Consiliul Local și Primăria Municipiului P au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât Hotărârea Consiliului Local nr.105/1998 prin care a fost aprobată convenția de schimb între Consiliul Local și, a fost aprobata în conformitate cu prevederile art. 83 alin. 3 din Legea nr. 69/1991.
S-a mai arătat că bunul imobil care a făcut obiectul schimbului aparținea domeniului privat al Municipiului P, situație juridică care a permis încheierea contractului.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea capătului de cerere accesoriu privitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și.
În motivarea excepției de necompetenta materială a Judecătoriei Ploiești, pârâta SC SRL a arătat că, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. d pr.civilă, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ", iar prin petitul cererii deduse judecății s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a convenției de schimb de terenuri intervenită între Consiliul Local P și pârâtul și aprobată prin Hotărârea nr. 105 / 07.08.1998 a Consiliului Local P și a actului subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și pârâtă, iar actul a cărui nulitate se solicită în principal, este o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului P, act administrativ cum este definit de art. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Apreciază pârâta că instanța competentă material să soluționeze acțiunea reclamanților este Tribunalul Prahova - Secția Contencios Administrativ.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților, în solidar, la plata unor daune în cuantum de 2.000 lei pe lună, de la data înscrierii litigiului în Cartea Funciară și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, cu titlu de dezdăunare întemeiată pe prevederile art. 998 și 999 Cod Civil.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă 1749/16.02.2007, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar în fața tribunalului, reclamanții au invocat excepția de necompetență materială a acestei instanței în soluționarea cauzei, excepție care a fost admisă prin sentința nr. 134/08.05.2007 prin care s-a constatat și existența unui conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel pentru soluționarea acestui conflict.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr- unde s-a pronunțat sentința nr. 8 CC/14.06.2007, prin care s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-.
La data 03.01.2008 a decedat reclamantul escu G și la cererea celeilalte reclamante, escu, a fost introdus în cauză moștenitorul defunctului, respectiv escu.
În ședința publică din data de 26.03.2008, reclamanta escu și-a precizat acțiunea și a arătat ca solicită constatarea nulității parțiale a convenției de schimb de terenuri intervenită între Consiliul Local P și, aprobată prin Hotărârea Nr. 105/07.08.1998 a Consiliului Local P și nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/30.06.1999 de Biroul Notarilor Publici Asociați, pentru suprafața de 165,38 mp.
Judecătoria Ploiești, prin sentința nr. 2916/26.0.3.2008, a respins atât acțiunea formulată de reclamanți, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta SC SRL, ca neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 105/07.08.1998 a Consiliului Local Pai ntervenit un schimb de terenuri între - în prezent decedat- și Consiliul Local P, prin care a oferit 428,57 mp, teren situat în P, în curtea Grupului Școlar Energetic, în schimbul terenului din P,-, în suprafață de 428,26 mp.
A mai reținut instanța de fond că Hotărârea nr. 105/07.08.1998 a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 24 alin 3 din Legea nr. 69/1991, iar terenurile ce au făcut obiectul convenției de schimb aparțineau celor ce au încheiat această convenție, terenul predat de Consiliul Local lui aparținând domeniului privat al statului, astfel că, schimbul s-a făcut cu respectarea documentației solicitate, fiind întocmite expunere de motive raportat la proiectul de hotărâre privind schimbul de teren între Consiliul Local P și și raport de expertiza tehnica extrajudiciara fiind respectate totodată și prevederile art. 1405-1409 od civil.
S-a mai reținut de către instanța de fond împrejurarea că o parte din terenul ce a făcut obiectul schimbului a fost, la un moment dat, proprietatea lui, nu este de natură să atragă nulitatea acestei convenții de schimb, deoarece terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 391/1998, anexa 1, poz. 36, iar acestuia i-au fost acordate despăgubiri, iar la încheierea convenției de schimb, respectiv la emiterea Hotărârii nr.105/1998, au fost respectate toate dispozițiile legale privitoare la valabilitatea convenției și a actului emis.
Instanța de fond a arătat că dacă reclamanții apreciau că exproprierea nu și-a atins obiectivele, aveau la dispoziție, începând cu anul 1994, acțiunea în retrocedare prin care puteau solicita retrocedarea terenului expropriat, or, reclamanții nu au făcut nici un moment dovada că au promovat vreo acțiune în retrocedare sau că au uzat în vreun fel de dispozițiile legilor cu caracter reparatoriu, pentru a justifica chiar și interesul în promovarea prezentei acțiuni.
Referitor la cererea reconvențională formulata de pârâta SC SRL, instanța de fond a reținut că în sprijinul acestei cereri, pârâta nu a depus decât adresa nr. 17566/15.12.2006 emisa de Bank, prin care aceasta o înștiința că nu a primit un răspuns favorabil la cererea de acordare credit, dat fiind faptul că exista un litigiu asupra terenului care este constituit ca parte integrantă a garanției oferite pentru acel credit.
Totodată, instanța de fond a apreciat că deși în această adresă se vorbește despre un extras de Carte Funciară, nu se indică terenul despre care se face vorbire în acest răspuns, astfel că, pârâta nu a făcut dovada înscrierii acestui litigiu în Cartea Funciară, respectiv, nu a făcut dovada faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, a vinovăției reclamanților-pârâți, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și nu a dovedit prejudiciul cauzat.
instanța de fond că pârâta nu a făcut dovada notarii în Cartea Funciară a prezentei cauze și a celorlalte condiții cerute pentru atragerea răspunderii, motiv pentru care cererea reconvențională se privește ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care au arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut ca la emiterea Hotărârii nr. 105/1998 au fost respectate dispozițiile legale privitoare la valabilitatea convenției și a actului emis, fără să arate cum au fost respectate prevederile imperative ale art. 2 alin. 1, art. 12 alin. 2 și art. 14 din Legea nr. 54/02.03.1998 privind circulația juridică a terenurilor, temeiuri de drept pe care le-au invocat în susținerea cererii de constatare a nulității absolute.
Au mai arătat apelanții că nu s-a făcut dovada existentei înscrisului în formă autentică, înscris care să consfințească schimbul de terenuri, acesta fiind și motivul pentru care au formulat cererea, deoarece hotărârea menționată nu are valoare unui titlu de proprietate legal, în accepțiunea Legii nr. 54/1998 și a Codului Civil, fiind aprobată doar efectuarea schimbului de terenuri.
Apelanții-reclamanți au arătat că nu aveau interesul legitim de a ataca această hotărâre în contencios administrativ, deoarece ea are ca obiect schimbul de teren din- cu proprietatea lui, iar această hotărâre a Consiliului Local nu este un act translativ de drepturi de proprietate și, prin urmare, prin acest act nu s-a constituit un drept de proprietate în favoarea paratului.
Au considerat apelanții-reclamanți că actul de schimb este oricum lovit de nulitate absolută, deoarece în suprafața de teren ce a fost oferită la schimb de Consiliul Local P, situată în-, a fost inclus, cu fraudarea legii, și o parte din terenul ce aparținea autorului lor, situat în-, și anume 171,8 mp, așa cum sunt evidențiați în raportul de expertiză depus la dosar.
Intimata-pârâtă SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că dreptul de proprietate al autorului său a fost transcris în baza Hotărârii nr. 105/1998 la Judecătoria Ploiești sub nr. 11061/1998, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/30.06.1999, acesta a fost înstrăinat către intimata-pârâtă care a procedat la transcrierea dreptului de proprietate sub nr. 8862/30.06.1992.
Prin decizia civilă nr. 645/27 nov. 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de apelanții-reclamanți escu și escu., ca nefondat și a respins cererea intimatei-pârâte SC SRL de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că este neîntemeiată critica apelanților-reclamați cu privire la faptul că instanța de fond nu a respectat prevederile art. 2 alin. 1, art. 12 alin. 12 și art. 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, având în vedere că din verificarea acțiunii inițiale, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 9545/2006, rezultă că aceștia au indicat ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 213/1997, art. 963, art. 1306, art. 310, art. 1405 și urm. Cod Civil, art. 2 din Decretul nr.167/1958.
Susținerea apelanților-reclamanții că Hotărârea nr.105/1998 emisă de Consiliul Local P nu a fost încheiată în forma autentică și deci nu are valoarea unui titlu de proprietate legal, a fost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere că terenul predat de Consiliul Local P aparținea domeniului privat al statului, iar terenul predat de se afla în proprietatea acestuia.
S-a mai arătat că la momentul efectuării schimbului a fost respectată documentația necesară, în sensul că au fost întocmite expunere de motive, raport la proiectul de hotărâre privind schimbul de teren și raport de expertiză extrajudiciară, fiind respectate dispozițiile art. 1405-1409 Cod Civil.
Pe de altă parte, s-a arătat că apelanții-reclamanți nu au solicitat constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, care a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 84 alin. 3 din Legea nr.69/1991.
Critica apelanților-reclamanții că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra concluziilor asupra raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a constatat a fi neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauza, iar pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor în momentul efectuării schimbului.
Susținerea că actul de schimb este lovit de nulitate absolută, a fost apreciată neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada niciun moment a faptului că în terenul primit de s-ar fi inclus și o suprafață de teren ce ar fi aparținut numitului, autorul reclamanților, de 171,8 mp.
Cererea intimatei SC SRL de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, tribunalul constatând că aceasta nu a depus la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții escu. și escu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia, deoarece nu au susținut decât că acea convenție de schimb între pârâți nu a fost urmată de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, fiind încălcate prevederile imperative ale art.2 alin.1, art.12 alin.2 și art.14 din Legea nr.54/1998, acestea fiind temeiurile de drept invocate prin acțiune.
Au susținut recurenții că instanța de apel nu a analizat criticile lor, nu a analizat precizarea acțiunii, reținând greșit că nu făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorului lor escu și a faptului că parte din terenul acestuia a făcut obiectul convenției de schimb, convenție care nu a fost urmată de vreo altă operațiune juridică, nerealizându-se ulterior un contract de vânzare-cumpărare autentic între și pârâta SC SRL.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.218 din 10 martie 2009 a respins recursul ca nefondat, reținând că susținerea recurenților, în sensul că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu au analizat temeiurile de drept invocate în cuprinsul acțiunii, cu referire la art.2 alin.1, art.12 alin.2 și art.14 din Legea nr.54/1998, este neîntemeiată, deoarece, așa cum corect s-a reținut de instanța de apel, nu acestea au fost temeiurile invocate în acțiunea cu care a fost investită instanța, ci altele respectiv reclamanții au făcut referire la prevederile art.11 din Legea nr.213/1997, art.963, art.1306, 1310, 1405 cod civil și Decretul nr.167/1958.
Prin prisma acestor temeiuri de drept a fost analizată acțiunea reclamanților și s-a apreciat corect că aceasta este neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei, instanța de recurs a reținut că s-a dovedit că autorul reclamanților, numitul, a avut în proprietate imobilul situat în P,-, compus din 285 mp teren și casa aflată pe acesta, acestea fiind expropriate în baza Decretului nr.391/1988, autorului reclamanților acordându-i-se despăgubiri în valoare de 37.379 lei, așa cum rezultă din procesul-verbal de evaluare din 26 mai 1989.
S-a mai reținut că, ulterior acestei date, prin Hotărârea nr.105/7 august 1998 Consiliului Local P, a intervenit un schimb de teren între -decedat în prezent- și Consiliul local P, prin care primul a oferit suprafața de 428,57 mp, teren situat în curtea Liceului Energetic P, în schimbul terenului din P,-, în aceeași suprafață.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa apreciat că în mod corect nu a fost însușită de instanță susținerea reclamanților că hotărârea emisă de Consiliul Local P pentru schimbul de teren ar fi lovită de nulitate absolută, deoarece terenul pe care Consiliul Local l-a acordat numitul aparținea domeniului privat al statului, schimbul realizându-se în conformitate cu dispozițiilor legale. Împrejurarea că anterior schimbului parte din teren a aparținut autorului lor, nu poate atrage nulitatea
schimbului, deoarece terenului autorului reclamanților a fost expropriat, intrând astfel în domeniul privat al statului, autorul reclamanților primind despăgubiri.
Pe de altă parte, s-a apreciat că în mod corect au reținut instanțele și împrejurarea că reclamanții nu au solicitat și constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.105/1998 și că exproprierea nu și-a atins obiectivul, întrucât aceștia aveau la dispoziție acțiunea în retrocedare prin care putea cere restituirea terenului expropriat.
instanța de recurs că realizarea schimbului de teren neurmată de încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare, nu poate atrage nulitatea absolută a actului de schimb, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și deci își produce efectele.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare escu, în baza dispozițiilor art. 318 pr.civilă.
În motivarea contestației, se arată că dezlegarea dată prin decizia nr. 218/2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este rezultatul unei greșeli materiale care a determinat ca instanța să nu se pronunțe asupra unuia din motivele de modificare invocat de contestatoare.
Se susține că instanța de recurs, la fila 8 din decizie, paragraful 3, a respins ca neîntemeiat primul motiv de recurs, prin care a invocat faptul că instanțele de fond și apel au interpretat greșit actul dedus judecății și nu au analizat temeiurile de drept invocate în cuprinsul acțiunii, cu referire la art. 2 alin. 1, art. 12 alin. 2, art. 14 din Legea nr. 54/1998, arătându-se că nu acestea au fost temeiurile invocate în acțiunea cu care a fost investită instanța, ci altele.
Consideră contestatoarea că dintr-o greșeală instanța de recurs nu a observat că la fila 93 dosar fond exista depusă precizarea cererii principale, prin care a invocat prevederile art. 72 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, modificată prin Legea nr. 24/1996, art. 84 din Legea nr. 69/1991, modificată prin Legea nr. 24/1006, art. 2 alin. 1, art. 12 alin.2 și art.14 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor.
Precizează contestatoarea că tot dintr-o greșeală instanța de recurs a reținut că reclamanții aveau la dispoziție acțiunea în retrocedare prin care se putea cere restituirea terenului expropriat, fără să observe la dosar decizia Curții de APEL PLOIEȘTI nr. 1039/2005, prin care i s-a admis retrocedarea doar a unei părți din teren, restul fiind ocupat de pârâta SC SRL, în urma schimbului de teren a cărui nulitate absolută o solicită, acesta fiind motivul pentru care a inițiat prezenta acțiune.
Apreciază contestatoarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 pr.civilă, dar, din eroare, instanța nu a observat existența unor anumite înscrisuri la dosar și a respins în tot recursul și criticile formulate.
Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr. 218/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI și admiterea cererii astfel cum a fost precizată, urmând ca pentru suprafața de 165,38 mp, teren situat în P,-, județ P, să se constate nulitatea absolută parțială a convenției de schimb de terenuri intervenită între Consiliul Local și pârâtul, precum și nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/1999 de Biroul Notarilor Publici Asociați.
Intimații, deși au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceștia nu au depus-o până la data judecății.
Examinând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată susținerea contestatoarei că decizia nr. 218/2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este rezultatul unei greșeli materiale și că nu au fost analizate temeiurile de drept invocate în cuprinsul acțiunii, respectiv art. 2 alin. 1, art. 12 alin. 2, art. 14 din Legea nr. 54/1998, întrucât instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic.
Pentru aceleași considerente, se va respinge și critica, că dintr-o greșeală instanța de recurs nu a observat că la fila 93 dosar fond exista depusă precizarea cererii principale prin care a invocat prevederile art. 72 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, modificată prin Legea nr. 24/1996, art. 84 din Legea nr. 69/1991, modificată prin Legea nr. 24/1006, art. 2 alin. 1, art. 12 alin. 2 și art. 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor.
Nu poate fi considerată greșeală materială, în sensul art. 318 pr.civilă, faptul că instanța de recurs a reținut că reclamanții aveau la dispoziție acțiunea în retrocedare prin care se putea cere restituirea terenului expropriat, fără să observe la dosar decizia Curții de APEL PLOIEȘTI nr. 1039/2005, întrucât dispozițiile legale mai sus menționate se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, acestea fiind greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
Or, în cauza de față, contestatoarea invocă interpretarea și aplicarea în mod greșit a unor dispoziții legale, ceea ce nu poate determina incidența art. 318 pr.civilă, astfel cum s-a arătat mai sus.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare a deciziei nr. 218 pronunțată la 10 martie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul P în contradictoriu cu intimații ., domiciliat în P,-, cod poștal -, județul P, CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în--4, cod poștal -, județul P, SC SRL, cu sediul în comuna, sat, cod poștal -, județul P, domiciliată în P,-,.80,.A,.7, cod poștal -, județul P și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P - prin primar, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/1.06.2009
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta
