Anulare act. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 21
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, cu sediul în S, împotriva deciziei civile nr. 342 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns procuror pentru recurentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 3545/P/2008 din 27 februarie 2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului intimat. Prin aceeași ordonanță s-a dispus sesizarea Judecătoriei Suceava, în temeiul art. 249 al. 2 Cod procedură penală și art. 245 al. 1 lit. c Cod procedură penală, în vederea anulării permisului de conducere al pârâtului. Consideră că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Conform art. 45 alin. 1 Cod procedură civilă, Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. De asemenea, conform art. 245 al. 1 lit. c Cod procedură penală obligă procurorul să sesizeze instanța civilă cu privire la desființarea unui înscris în cazul unei soluții de netrimitere în judecată. Mai arată că, procurorul are nu numai legitimarea procesual activă pentru a introduce o acțiune în constatarea nulității absolute a unui înscris fals în cazul dispunerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penală, ci și obligația stabilită de lege, fapt ce reiese și din dispozițiile art. 131 alin. 1 din Constituție, conform cărora " Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății, apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor". Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul de a respinge ca nefondat apelul declarat de pârât și a menține dispozițiile sentinței Judecătoriei Suceava.
Avocat, pentru pârâtul intimat, precizează că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată în urma analizării doar a probatoriului făcut de reclamantă, fără însă a analiza reglementările legale incidente în materie. De asemenea, hotărârea judecătorească nu este motivată, nearătându-se în considerente motivele pentru care instanța a înlăturat toate apărările pe care le-au formulat. Mai arată că prima instanța nu s-a pronunțat cu privire la cele invocate referitor la inadmisibilitatea sesizării și lipsa calității procesuale active, aspecte invocate și în întâmpinarea pe care au formulat- Conform art. 245 al. 1 lit. c Cod procedură penală prin ordonanța procurorului se poate dispune sesizarea instanței civile cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin adresa nr. 3545/P/2009 din 27.02.2009, înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11 martie 2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceavaa solicitat în contradictoriu cu pârâtul, potrivit art. 245 al. l lit.1Cod procedură penală, cu referire la art. 249 al. 2 Cod procedură penală, sesizarea instanței civile competente cu privire la anularea permisului de conducere categoria "B" cu seria - emis pe numele pârâtului.
Pârâtul s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca nefondată.
Instanța a dispus atașarea dosarul penal nr. 3545/P/2008 privind pe.
Prin sentința civilă nr. 3512 din 2 septembrie 2009, Judecătoria Suceavaa admis sesizarea și a desființat în totalitate permisul de conducere categoria "B" cu seria - emis pe numele pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 3545/P/2008 din 27.02.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului-pârât pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal și i s-a aplicat o amendă de 300 lei. În cadrul cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că pârâtul s-a prezentat la ghișeul Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor S declarând că a pierdut permisul de conducere ce seria -, valabil pentru categoria B, eliberat la data de 14.08.2000, ocazie cu care i s-a eliberat la data de 26.10.2008 dovada înlocuitoare seria Z nr. -, iar la data de 1.11.2006 i s-a eliberat un nou permis de conducere seria -, valabil pentru categoria B, deși, în realitate acesta predase permisul de conducere cu seria - autorităților italiene, în vederea preschimbării, fiindu-i eliberat un permis de conducere italian. Fiind audiat, pârâtul a recunoscut că a declarat în fals pierderea permisului de conducere românesc, deși în realitate acesta a fost predat autorităților italiene pentru preschimbare.
Conform Ordonanței nr. 3545/P/2008 din 27.02.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, având în vedere împrejurările în care pârâtul a comis faptele, poziția sa de recunoaștere, a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni astfel că, în baza dispozițiilor art. 262 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, coroborat cu art. 181și art. 91 Cod penal, 245 lit.1Cod procedură penală, art. 249 al. 2 Cod procedură penală, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei amenzi administrative.
Prima instanță a considerat că nu poate fi reținută apărarea pârâtului potrivit căreia permisul de conducere ar fi doar un instrument prin care se dovedește dobândirea calității de conducător auto, atâta timp cât dovada calității de conducător auto se face cu permisul de conducere care în mod unanim este recunoscut ca fiind un înscris ce emană de la instituția abilitată de lege să întocmească acest gen de acte. În această situație, fiind aplicabile dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, întrucât în speță nu este caz de judecată penală, instanța în raport de materialul probator existent în dosarul penal atașat (nr. 3545/P/2008) a cercetat falsul și, apreciind justificată sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, a desființat în totalitate permisul de conducere categoria B cu seria -, emis pe numele pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care în dezvoltarea motivelor depuse la dosar a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată în urma analizării doar a probatoriului făcut de reclamantă, fără însă a analiza și reglementările legale incidente în materie, că sentința este nemotivată, întrucât conform art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, nu s-au arătat în considerente motivele pentru care instanța a înlăturat toate apărările pârâtului și că, judecătorul nu s-a pronunțat cu privire la inadmisibilitatea sesizării și lipsa calității procesuale active.
Deși a fost legal citat, intimatul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinări pentru a-și preciza poziția cu privire la apelul pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 342 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul declarat de pârât, schimbat sentința civilă nr. 3512 din 2 septembrie 2009 Judecătoriei Suceava, și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin decizia civilă nr. XV din 21.11.2005, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată dată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 al. l din Codul d e procedură civilă, în celelalte cazuri, acțiunea aparținând părților. În speță, părțile nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 45 al. 1 Cod procedură civilă, astfel că acțiunea formulată de Parchet de pe lângă judecătoria Suceava, în numele persoanelor interesate, apare ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, invocând nelegalitatea deciziei civile prin care s-a admis apelul declarat de pârâtul. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că prin art. 245 al. 1 lit.1din Codul d e procedură penală, introdus prin art. 1 pct. 132 din Legea nr. 356/2006, aplicabilă în cazul soluțiilor de netrimitere în judecată, se statuează fără putință de interpretare că, prin ordonanța de încetare sau de scoatere de sub urmărire penală, se dispune totodată și asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris. Ca atare, decizia nr. XV din 21.11.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 119 din 08.02.2006 a rămas fără obiect față de modificările legislative intervenite ulterior, astfel încât, începând cu data de 06.09.2006, când a intrat în vigoare Legea nr. 356/2006. Procurorul are calitate procesuală activă în acțiunile privind desființarea totală sau parțială a unor înscrisuri, urmare a unor soluții de netrimitere în judecată și în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 45 al. 1 din Codul d e procedură civilă, acțiunea privind anularea unui înscris fiind unul din celelalte cazuri la care face referire acest text de lege. Dând o altă interpretare textelor de lege sus-menționate, înseamnă că am accepta ideea că un înscris fals să nu poată fi anulat pentru că nimeni nu ar avea vreun interes să solicite anularea lui. De altfel, textul art. 245 al. 1 lit.1din Codul d e procedură penală obligă procurorul să sesizeze instanța civilă cu privire la desființarea unui înscris în cazul unei soluții de netrimitere în judecată, astfel că procurorul are nu numai legitimarea procesual activă pentru a introduce o acțiune în constatarea nulității absolute a unui înscris fals, în cazul dispunerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ci și obligația conferită de lege. Cum nulitatea absolută a unui act fals poate fi invocată de oricine are interes, este evident că, Ministerul Public, în temeiul calității ce decurge din art. 131 al. l din Constituția României, are nu numai interesul, dar și obligația de a dispune măsuri legale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate. Sub același aspect este de observat că și dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă, impun instanței civile "să cerceteze falsul..când nu este caz de judecată penală". Ca atare, în această materie, Ministerul Public are calitate procesuală activă pentru a promova o acțiune în constatarea nulității actelor false, când nu s-a putut pune în mișcare acțiunea penală.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată neîntemeiat.
Prin acțiunea adresată instanțelor judecătorești, reclamantul recurent a solicitat anularea unui înscris, respectiv permisul de conducere emis în favoarea intimatului, având în vedere recunoașterea acestuia din fața organelor de urmărire penală privind declararea în fals a pierderii acestui înscris. Deși cercetările au fost efectuate ca urmare a sesizării formulate de către lucrătorii din cadrul Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Instituției prefectului județului S, acțiunea civilă de față a fost formulată direct de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 245 alin. 1 lit.1din Codul d e procedură penală.
Prin cererea de recurs, s-a invocat greșita reținere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului de către instanța de apel, fiind invocate în sprijinul interpretării expuse de recurent dispozițiile art. 245 al. 1 lit.1din Codul d e procedură penală, dispozițiile art. 131 al. 1 din Constituție, precum și art. 45 al. 1 din Codul d e procedură civilă. Recurentul a susținut că prin impunerea obligației de sesizare a instanțelor civile cu acțiunea în anularea înscrisurilor constate a fi neconforme adevărului în cadrul litigiilor penale finalizate fără o condamnare penală a autorului falsului, legiuitorul a înțeles să acorde legitimare procesuală activă reprezentanților Ministerului public în fața instanțelor civile.
Această interpretare vine însă în contradicție cu decizia nr. XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit în soluționarea unui recurs în interesul legii că "procurorul are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul d e procedură civilă", stabilind că "în celelalte cazuri aceiași acțiune aparține părților". Interpretarea dată de recurentă în sensul că nu poate fi avută în vedere decizia instanței supreme întrucât obligația procurorului de a sesiza instanța civilă a fost introdusă în Codul d e procedură penală prin Legea nr. 356/2006, respectiv după pronunțarea deciziei citate, nu poate fi reținută de către instanță în condițiile în care dispozițiile art. 45 din Codul d e procedură civilă au rămas neschimbate. Mențiunea din finalul alineatului 1 al art. 45 din Codul d e procedură civilă, privind legitimarea procesuală activă a reprezentanților Ministerului public "i în alte cazuri expres prevăzute de lege" vizează legitimarea expresă a calității procesuale active, iar nu în sensul stabilirii unor obligații de sesizare a instanțelor civile. Obligația de sesizare a instanțelor civile din cuprinsul art. 245 alin. 1 lit.1din Codul d e procedură penală se constituie într-o obligație generală, indiferent de titularul sesizării din cadrul procesului penal, în timp ce dispozițiile art. 45 din Codul d e procedură civilă limitează sfera persoanelor pentru care este permisă reprezentarea în fața instanțelor civile de către reprezentanții Ministerului public la persoane a căror capacitate de exercițiu este restrânsă sau lipsește. În fața instanțelor sesizate în conformitate cu dispozițiile art. 245 al. 1 lit.1din Codul d e procedură penală, urmează a fi stabilite părțile care au calitate procesuală activă, în conformitate cu dispozițiile speciale ale art. 45 al.1 din Codul d e procedură civilă, iar în măsura în care vreuna dintre părți se găsește în una din situațiile de excepție în care poate fi reprezentată de procuror, acesta va putea reprezenta interesele acesteia pe durata întregii proceduri judiciare.
Susținerile recurentei privind imposibilitatea desființării înscrisurilor false, în condițiile în care nu se recunoaște procurorului calitate procesuală activă, nu pot fi reținute ca relevante. Trebuie observat că alineatul 2 al art. 45 din Codul d e procedură civilă dispune că "în cazul în care procurorul a pornit acțiunea, titularul dreptului la care se referă acțiunea va fi introdus în proces". Faptul că nici procurorul, nici prima instanță nu au dat eficiență acestui text imperativ ("va fi introdus în proces") nu poate atrage încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 45 al. 1 din Codul d e procedură civilă, astfel cum a fost acesta interpretat de instanța supremă. De altfel, persoana interesată, fie că este persoană fizică, fie că este persoană juridică, păstrează calitatea procesuală activă de a promova o acțiune distinctă, în vederea desființării înscrisului neconform realității.
Constatând că interpretarea dată dispozițiilor art. 45 din Codul d e procedură civilă prin decizia nr. XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este aplicabilă în prezenta cauză, în conformitate cu art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă neexistând nici o cauză pentru care aceasta să poată fi înlăturată, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
In numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, cu sediul în S, împotriva deciziei civile nr. 342 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex./ 30.03.2010
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
