Anulare act. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 210
Ședința publică de la 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta și de pârâta împotriva deciziei civile nr.339 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă și procurator pentru recurenta pârâtă reprezentată de avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat -, pentru recurenta pârâtă, a solicitat suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Curții de Apel Craiova, ce are ca obiect " Lg.10/2001", motivat de faptul că ambele cauze vizează terenul în suprafață de 500.p. În acest sens a depus certificatul nr. 4391 din 27.02.2008 emis de Curtea de Apel Craiova.
Recurenta reclamantă s-a opus cererii de suspendare, susținând că dezlegarea prezentei pricini nu este determinată de soluția ce se va da în dosarul indicat de pârâtă.
Instanța a respins cererea de suspendare apreciind că nu se impune aplicarea dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă având în vedere că în recurs examinarea se restrânge la aplicarea dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond în mod greșit a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție, deoarece această instanță a respins cererea principală, apreciind astfel că aceasta reprezintă un plus petita. Față de cele susținute a pus concluzii de admitere a recursului așa cum este formulat.
Avocat -, pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, a considerat că în mod greșit tribunalul aplicat dispozițiile art.297 Cod, desființând hotărârea instanței de fond și trimițând cauza spre rejudecare. A pus concluzii de respingere a recursului declarat de reclamantă.
Recurenta reclamantă a solicitat respingerea recursului,declarat de pârâta, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 12 iunie 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută a certificatului de legatar nr. 176/23.08.2005, susținând că în certificatul de legatar nr. 176 suplimentar eliberat de BNP G s-a trecut pe lângă celelalte de bunuri rămase de pe urma defunctei decedată la 8 iulie 2005, și un teren de 500 mp în C, str. - nr. 171, cu vecinii. N- str. -, E- -, S- str. - și V- str. - -, ce aparține reclamantei testatoarea cunoscând situația juridică a terenului.
La 27 nov. 2006, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, iar la data de 22 ian. 2007, pârâta a chemat în garanție Consiliul local C și Prefectura Județeană D, solicitând atribuirea în proprietate a altei suprafețe de teren de 500 mp de aceeași natură și valoare cu ceea înscrisă în certificatul de legatar, în cazul admiterii acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 854 din 29 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 10455/C/2006, s-a respins acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei.
A fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, pentru care s-a dispus constituire de dosar separat și s-a acordat termen la data de 19 martie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că obiectul actului juridic a cărui nulitate se solicită există fizic, astfel încât nu sunt justificate susținerile privind inexistența obiectului. S-a mai reținut că certificatul de legatar nu este prohibit de lege și nici contrar ordinii de drept și bunelor moravuri, astfel încât prezintă o cauză licită și că reclamanta nu justifică interesul de a obține constatarea nulității certificatului de legatar eliberat pârâtei exercitând toate atributele proprietății asupra terenului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanță a apreciat ca oportună disjungerea acesteia, în temeiul art.63 alin.2 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Apelanta a criticat sentința pentru că, deși instanța a reținut corect situația proprietății asupra terenului în litigiu - nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, considerând greșit că reclamanta nu ar avea interesul de a obține anularea actului.
Prin decizia civilă nr.339 din 25 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță.
Instanța de apel a reținut că, în raport de cauza nulității legatului, invocată prin acțiune (dispoziția asupra bunului ce nu aparținea testatoarei), prima instanță trebuia ca, în baza art.129 pr.civ. să pună în discuția părților ineficacitatea legatului și să verifice dacă la data întocmirii testamentului autentic, testatoarea avea în proprietate bunul legat sau dacă deficiențele dreptului de proprietate îi erau cunoscute.
S-a concluzionat că se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță nu a cercetat pe fond cauza, neanalizând susținerile reclamantei și scopul urmărit atât la încheierea legatului, cât și ulterior, până la realizarea acestuia.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a reținut că a fost corect disjunsă conform art.63 din codul d e procedură civilă întrucât are o altă cauză juridică iar reclamanta nu justifică o calitate procesuală în soluționarea acestei cereri pentru a formula critici sub acest aspect, în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta.
Recurenta reclamantă prin motivele formulate a criticat decizia doar sub aspectul menținerii măsurii de disjungere a cererii de chemare în garanție.
A susținut că prima instanță s-ar fi pronunțat plus petita, de îndată ce pârâta a formulat cererea de chemare în garanție doar pentru ipoteza subsidiară a admiterii acțiunii or, respingând acțiunea s-ar fi impus și soluționarea cererii de chemare în garanție odată cu acțiunea, apreciind că prin această cerere nu s-a extins cadrul procesual.
Recurenta pârâtă - - a susținut că în apel i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât la al doilea termen de judecată fixat s-a judecat apelul fără a i se da posibilitatea să formuleze întâmpinare - deși apărătorul a solicitat lăsarea dosarului pentru o nouă strigare, iar instanța avea posibilitatea să amâne pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, împuternicirea avocațială și întâmpinarea fiind depuse după ședință.
A apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că există obiectul legatului și că acesta nu este prohibit de lege, iar considerentele deciziei pentru justificarea desființării sentinței sunt nefondate.
Sub acest aspect a arătat că în decizie nu se precizează care este titlul reclamantei asupra terenului și că în mod greșit s-a reținut că Ordinul 56/1992 a fost modificat prin Ordinul 12/1994, nefiind posibilă modificarea unui act administrativ intrat în circuitul civil.
A susținut că reclamanta nu justifică interesul și nici calitatea procesuală activă, neavând un titlul asupra terenului, pe când autoarea sa a fost pusă în posesie asupra terenului ce face obiectul legatului iar instanțele de judecată nu au competența de a se pronunța cu privire la amplasamentul terenurilor asupra cărora s-a constituit sau s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legilor fondului funciar.
A mai susținut că sunt întrunite toate condițiile de valabilitate a legatului, iar reclamanta nu deține un titlu de proprietate asupra terenului în discuție - ci doar asupra unor suprafețe învecinate, făcând referiri la mai multe înscrisuri în acest sens și concluzionând că la data preluării terenului de către stat, acesta aparținea autoarei sale.
Recursurile sunt nefondate.
Măsura disjungerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă s-a dispus în baza art.63 alin.2 din Codul d e procedură civilă - întrucât nu a fost formulată în termenul prevăzut de art.61, fraza a II-a pr.civ. conform căruia cererea formulată de pârât se va depune odată cu întâmpinarea, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
În speță, cererea s-a depus la termenul la care a avut loc judecare asupra acțiunii, astfel că s-a impus disjungerea pentru a nu se întârzia judecarea cererii principale.
Prima instanță nu a soluționat această cerere pentru a se putea susține că s-ar fi pronunțat plus petita, ci a dispus judecarea separată a acesteia, constituind un nou dosar în care a și fixat termen de judecată.
Art.135 din Codul d e procedură civilă prevede că introducerea unei alte persoane în judecată, care nu s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se va judeca separat.
Nerespectarea termenelor în care se pot formula cereri de extindere a cadrului procesual se sancționează așadar cu disjungerea acestora și soluționarea separată.
Pe de altă parte, pârâta nu a declarat apel împotriva sentinței prin care s-a dispus măsura disjungerii iar reclamanta, așa cum corect a motivat instanța de apel, nu are interesul de a critica această măsură de îndată ce respingerea acțiunii sale nu a fost consecința apărărilor ce s-ar fi formulat de chematul în garanție.
Prin urmare, recursul formulat de reclamantă doar cu privire la acest aspect al pricinii, este nefondat, urmând a se respinge.
Este nefondat și recursul declarat de pârâtă.
Criticile formulate de recurenta pârâtă se referă la aspecte ce vizează fondul cauzei, respectiv la preferința titlurilor de proprietate ale părților asupra terenului în litigiu, dar instanța de apel nu a făcut o judecată pe fondul cauzei ci aplicând dispozițiile art.297 pr.civ. a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că prima instanță nu a cercetat ineficacitatea legatului prin prisma cauzei de ineficacitate invocată, respectiv a nulității legatului și, pe cale de consecință și a certificatului de legatar emis în baza acestuia.
S-a motivat că prima instanță a examinat speța sub alte aspecte decât cel invocat de reclamantă și anume că autoarea reclamantei, prin legat, a dispus asupra unui bun ce nu-i aparținea, cunoscând că bunul se află în proprietatea reclamantei.
Pârâta nu a formulat critici sub aspectul incidenței dispozițiilor art.297 pr.civ. iar pe de altă parte, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare este legală - prima instanță reținând greșit lipsa interesului reclamantei de a obține anularea certificatului de legatar și prin aceasta încălcând și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Interesul reclamantei în constatarea nulității certificatului de legatar eliberat pârâtei, în care apare ca obiect al legatului și terenul asupra căruia s-au purtat mai multe litigii între părți, este justificat atât de dreptul de proprietate invocat de reclamantă, cât și pentru evitarea unor viitoare litigii ce s-ar putea genera prin neanularea acelui certificat.
Atâta timp cât cauza nu a fost soluționată pe fond în fața celor două instanțe, sunt total nerelevante criticile recurentei pârâte privitoare la valabilitatea și preferința titlului său asupra terenului pentru că instanța de recurs nu poate soluționa direct în această fază fondul cauzei.
Cât privește încălcarea dreptului la apărare al pârâtei în apel, susținerile nu se confirmă.
Din încheierea de ședință de la 28 mai 2007, din dosarul nr- al Tribunalului Dolj, rezultă că la cererea intimatei pârâte, privitoare la angajarea unui apărător, instanța de apel a amânat judecarea apelului pentru data de 25 iunie 2007, aplicând corect dispozt.art.156 pr.civ. astfel că nu se poate reține încălcarea acestui drept pârâta având posibilitatea să-și angajeze apărător și să formuleze întâmpinare în timp util.
Față de considerentele arătate și în baza art.312 pr.civ, urmează a se respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta și de pârâta împotriva deciziei civile nr.339 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
12.03.2008
Red.jud.
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
