Anulare act. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1751/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 22
Ședința publică din 12.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă pârâtă Noi, împotriva deciziei civile nr. 536 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți, și, cu intimații pârâți Municipiul B prin Primarul General și Primarul General al Municipiului B și cu intimata - Administrația Fondului Imobiliar.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal se prezintă avocatul C, în calitate de reprezentant al recurentei reclamante pârâte Noi, în baza împuternicirii avocațiale nr. 91759/2009, eliberată de Baroul București, intimatul pârât reclamant asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București, avocat care reprezintă în proces și interesele intimatelor pârâte reclamante și; lipsesc reprezentanții intimaților pârâți Municipiul B prin Primarul General și Primarul General al Municipiului B și cel al intimatei - Administrația Fondului Imobiliar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul intimaților pârâți reclamanți invocă excepția de nulitate a primului motiv de recurs care nu se încadrează în cazurile prevăzute la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
La solicitarea instanței, părțile prezente arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, urmând a aprecia asupra excepției nulității unuia dintre motivele de recurs, invocată de intimații pârâți reclamanți, prin analiza globală a recursului.
Avocatul recurentei reclamante pârâte Noi solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, modificarea hotărârii recurate cu consecința admiterii în tot a cererii principale de chemare în judecată și respingerii cererii reconvenționale, în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Precizează că a înțeles să formuleze un singur motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în cadrul căruia a formulat trei critici.
că instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor administrate în cauză, neținând seama de faptul că reclamanta pârâtă a dovedit, cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, că deține suprafața de teren în care este inclusă și suprafața de circa 95. restituită nelegal.
Și în raportul de expertiză extrajudiciară care a stat la baza emiterii dispoziției atacate s-a stabilit că terenul care poate fi retrocedat are suprafața de 462,62. restul suprafeței solicitate fiind în proprietatea Noi
O altă critică vizează faptul că în mod greșit a respins instanța de apel excepția inadmisibilității capătului din cererea reconvențională având ca obiect revendicare, față de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, constantă, privind astfel de acțiuni introduse în instanță după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cu privire la capătul din cererea reconvențională vizând demolarea construcțiilor existente pe terenul aflat în litigiu, solicită a se observa că, prin decizia civilă nr. 2033/2007, pronunțată în dosarul nr- și rămasă irevocabilă, Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins ca inadmisibilă o atare cerere, hotărârea având putere de lucru judecat în cauza de față, aspect pe care instanța de apel nu l-a avut în vedere.
Solicită și obligarea intimaților pârâți reclamanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxele de timbru.
Avocatul intimaților pârâți reclamanți, și solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la prima critică referitoare interpretarea greșită a probelor, susține excepția nulității acesteia, arătând că aceasta vizează netemeinicia, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Susținerea părții adverse legată de modul de soluționare a excepției inadmisibilității cererii de revendicare, din cuprinsul reconvenționalei, nu se încadrează în decizia nr. 33 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauza de față fiind vorba despre o altă situație, respectiv împrejurarea că părțile au uzat prevederile Legii nr. 10/2001, iar primăria a emis o dispoziție ca urmare a acestei cereri, chiar prezentul litigiu fiind promovat din acest motiv.
Ultima critică din recurs este și aceasta neîntemeiată, întrucât în speță nu sunt întrunite cerințele art. 1201 din Codul Civil privind tripla identitate în cazul autorității de lucru judecat.
Depune la dosar note scrise și solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, pentru dovedirea cărora depune la dosar chitanța în sumă de 2000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10345/11.11.2008, Judecătoria sectorului 3 Bar espins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a NOI, ca neîntemeiate, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă NOI în contradictoriu cu pârâții reclamanți, și pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, în parte cererea reconvențională formulată de, și, a dispus anularea parțială a dispoziției Primarului General al Municipiului B nr.3531/19.11.2004 pentru suprafața de 600. teren ocupat cu 2 (cabină poartă), construcție anexă fixă identificată astfel în raportul de expertiză efectuat de exp.teh., a obligat pe reclamanta pârâtă să lase pârâților reclamanți în deplină proprietate și posesie suprafața de 94. identificată prin același raport de expertiză, să ridice construcția C1 (conform probei omologate în cauză), construcție provizorie demontabilă, aflată pe terenul proprietatea pârâților reclamanți și a autorizat pe aceștia din urmă ca, în situația în care reclamanta pârâtă nu îndeplinește obligația de a ridica de pe terenul lor construcția C1, să o ridice pârâții reclamanți, pe cheltuiala Noi, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr.3531/19.11.2004 a Primarului General al Municipiului B emisă în temeiul Legii nr.10/2001, s-a restituit pârâților reclamanți, și terenul în suprafață de 562,26. situat în B, Calea nr.159, sector 3. Prin această dispoziție, pârâții reclamanți au redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului menționat, astfel încât își păstrează și corolarul acestui drept, respectiv acțiunea în revendicare.
Chiar dacă pârâții reclamanți au fost puși în posesie de reprezentantul administrației publice locale, aceasta nu înseamnă că nu mai au dreptul să-și revendice imobilul de la persoanele care le încalcă dreptul de proprietate.
Conform susținerilor părților și potrivit înscrisurilor depuse la dosar, titlurile de proprietate înfățișate de acestea se suprapun pentru o anumită suprafață de teren, litigiul de față rezultând chiar din discutarea dreptului asupra acestei părți de teren. În aceste condiții, calitatea procesuală pasivă a reclamantei pârâte este justificată, dovedită fiind cu titlu de proprietate prezentat.
Imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, de la (), pârâții reclamanți dovedind calitatea de persoane îndreptățite pentru restituirea bunului în temeiul Legii nr.10/2001.
Reclamanta pârâtă NOI nu a făcut dovada, pentru suprafața pe care o invocă în cererea de anulare a dispoziției, că imobilul s-ar încadra în vreunul dintre cazurile prevăzute de art.18 din Legea nr.10/2001, când măsurile reparatorii se stabilesc exclusiv prin echivalent. În această situație, autoritatea publică locală avea competența să dispună restituirea în natură a imobilului preluat abuziv.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert, prima instanță a reținut că pe terenul în litigiu se află două construcții: C1 în suprafață de 89. construcție provizorie, demontabilă, și C2 în suprafață de 6. construcție fixă. Conform adresei nr- eliberată de Primăria Municipiului B, rezultă că pentru construcția C2 nu mai pot fi aplicate sancțiuni contravenționale, întrucât a fost edificată cu mai mult de 2 ani în urmă înainte de momentul efectuării controlului, astfel încât se apreciază că poate fi încadrată la categoria construcții autorizate.
Față de situația de fapt prezentată, prima instanță a considerat că nu se putea restitui în natură terenul de 6. pe care era ridicată construcția fixă, identificată cu C2 în raportul de expertiză tehnică, ci doar terenul ocupat de construcția demontabilă C1, în suprafață de 89.
Referitor la cererea reconvențională, prima instanță a reținut că suprafața de teren pentru care părțile înfățișează titluri de proprietate este de 100. Comparând aceste titluri, instanța a apreciat că dreptul autoarei pârâților reclamanți, care stăpânea imobilul în baza actului dotal nr.902/1903, este preferabil dreptului de proprietate invocat de reclamanta pârâtă, dobândit conform Legii nr.15/1990, printr-un certificat de atestare a dreptului de proprietate, întrucât se întemeiază pe un act translativ a cărui valabilitate nu a fost contestată.
Scăzând din suprafața de teren de 100. pentru care se suprapune limita proprietății celor două părți, suprafața de 6. construcție nedemontabilă C2, rezultă că diferența de 94. din proprietatea pârâților reclamanți este în posesia reclamantei pârâte.
Cererea de desființare a construcției C2 nu este întemeiată, deoarece, conform art.10 din Legea nr.10/2001, pârâții reclamanți nu erau îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de teren ocupată de această clădire.
Referitor la construcția C1, demontabilă, aflată pe terenul proprietatea pârâților reclamanți, prima instanță a apreciat că poate fi ridicată de reclamanta pârâtă, cea care nu a obținut o autorizație de construire. În ipoteza neîndeplinirii acestei obligații de către pârâta reclamantă Noi, în temeiul art.1077 Cod civil, instanța a autorizat pe pârâții reclamanți să ridice construcția C1 pe cheltuiala.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta pârâtă, cât și pârâții reclamanți.
Reclamanta a arătat, în motivarea apelului, că în mod greșit prima instanță a stabilit, raportat la proba administrată în cauză, că suprafața de teren ce putea fi restituită este de 462,26. diferența fiind ocupată și aflată în proprietatea exclusivă a societății.
De asemenea, apelanta SC. NOI a criticat soluția adoptată pe excepția inadmisibilității cererii de revendicare formulată pe cale reconvențională de apelanții, și, arătând că aceasta nu putea fi soluționată odată cu cererea de constatare a nulității dispoziției emisă în temeiul Legii nr.10/2001; cererea reconvențională trebuie fondată pe același raport juridic, iar nu pe unul ce s-ar putea crea ulterior soluționării sale.
Pârâții reclamanți au fost puși în posesie, și-au înscris dreptul în cartea funciară, or, acțiunea în revendicare presupune că aceștia nu au posesia imobilului, cerere ce contravine pretențiilor formulate.
A mai arătat apelanta reclamantă pârâtă că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității cererii sale față de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Cât privește modul de soluționare a capătului de cerere referitor la construcții, apelanta a precizat că prima instanță a ignorat considerentele deciziei civile nr.2033/2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI cu referire la construcțiile C2 și C4, pentru care există autoritate de lucru judecat, în condițiile în care C1 din prezenta cauză coincide din C3 din celălalt dosar.
Pârâții reclamanți au criticat sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:
Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, excepție greșit respinsă în fond cât timp Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, printr-o decizie în interesul legii, cu privire la competența de soluționare a acțiunilor în anulare prin raportare la valoarea imobilului litigios.
Corect prima instanță a respins, raportat la art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.103 Cod de procedură civilă, excepția decăderii reclamantei pârâte din dreptul de a solicita constatarea nulității dispoziției nr.3531/2004, aceasta luând cunoștință de act în urma formării dosarului nr.12243/2005.
Soluția de admitere a cererii principale este greșită prin raportare la probele administrate în cauză. Astfel, reclamanta-pârâtă, notificată separat, conform notificării nr.487/2001, a comunicat părților interesate și unității administrativ teritoriale că nu deține nici un drept asupra terenului în litigiu, actul juridic dedus judecății fiind considerat eronat că nu reprezintă un titlu de proprietate în favoarea pârâților reclamanți.
Terenul ce aparținea anterior pârâților reclamanți, restituit prin dispoziția contestată, se află îngrădit în perimetrul deținut de reclamanta pârâtă, pe care aceasta a edificat construcția C1.
Referitor la cei 90. stabiliți de expert ca fiind ocupați de reclamanta pârâtă, se constată că a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, astfel că el a fost preluat de Noi de la un neproprietar.
Prin decizia civilă nr.536/24.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta pârâtă Noi și pârâții reclamanți, și.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut următoarele:
Cât privește apelul declarat de reclamanta pârâtă, instanța de apel a constatat că titlul pârâților reclamanți pentru suprafața ce s-a dispus a fi lăsată în proprietate și liniștită posesie este preferabil titlului societății în cauză, care a dobândit imobilul de la stat, titular care exercita o posesie abuzivă.
Cât timp ambele părți au emis pretenții cu privire la același teren, în mod corect prima instanță a apreciat că cererea de revendicare poate fi soluționată în același timp cu cererea de constatare a nulității parțiale a dispoziției de restituire a imobilului în litigiu, fiind, de altfel, fără relevanță modul în care fiecare dintre titular a intrat în posesia titlului pe care îl exhibă. Aceasta este soluția preconizată și pentru a se evita emiterea unor hotărâri contradictorii, ce ar da naștere unor procese prelungite și costisitoare între părți.
Pârâții reclamanți au uzat de procedura în cadrul căreia au obținut o dispoziție de restituire în natură și de recunoaștere a dreptului lor, care, ulterior, le-a fost uzurpat de reclamanta pârâtă, situație în care se aplică dreptul comun, respectiv art.480 și urm. Cod civil.
Faptul punerii în posesie, formal, și înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară nu înseamnă că titularul dreptului de proprietate, care pretinde că este uzurpat în exercitarea atributelor sale, nu poate uza de calea acțiunii în revendicare, cu atât mai mult cu cât nici punerea în posesie nu duce la concluzia indubitabilă că și are această posesie.
Tribunalul a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat cât privește construcția 1 și 2, prin raportare la decizia civilă nr.2033/2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, întrucât în cauza supusă analizei nu a fost verificat titlul de proprietate prin comparare, ci doar a fost soluționată cererea pe excepție, fără a se cerceta fondul pretențiilor reciproce ca și în pricina de față.
Referitor la modul de soluționare a excepției de necompetență materială a judecătoriei dea judeca în fond cererea de nulitate formulată de reclamanta pârâtă în considerarea criteriului valoric, critică invocată de apelanții pârâți reclamanți, prima instanță a reținut în mod corect că valoarea suprafeței de 95. este mai mică de 500.000 lei.
Potrivit art.25 alin.4 și 6 din Legea nr.10/2001, republicată, ca și punctelor corespunzătoare acestui articol din Normele metodologice de aplicare a legii, dispoziția de restituire în natură este asimilată actului autentic și, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, constituie titlu de proprietate pentru cei în favoarea cărora a fost emisă, fiind supusă regulilor prevăzute de dreptul comun, adică devine titlu de proprietate în sensul Codului civil. Prin urmare, această dispoziție poate fi atacată, de terțele persoane străine de procedura în cadrul căreia s-a emis, pe calea dreptului comun, o astfel de acțiune fiind imprescriptibilă.
Pe de altă parte, dispoziția contestată, fiind un act autentic în înțelesul legii, atestă și confirmă dreptul de proprietate, funcționează ca un titlu supus sancțiunilor de drept comun pentru cazul în care s-ar aprecia că există motive de nulitate, concomitente emiterii sale; or, motivele de nulitate invocate de reclamanta pârâtă vizează modul în care au fost respectate tocmai dispozițiile speciale ale legii, în temeiul căreia dispoziția a fost eliberată.
În speța de față, nu se pune numai problema unei comparări a titlurilor de proprietate ale părților, ci și o problemă de legalitate, față de împrejurările speciale în care titlul pârâților reclamanți a fost emis, aceasta fiind singura cale la îndemâna reclamantei pârâte pentru protejarea propriilor sale interese și drepturi.
În mod corect s-a reținut că pe cei 6. se află edificată construcția fixă nedemontabilă, prin raportare la dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, și că este eronată susținerea pârâților reclamanți, în sensul că instanța ar fi dispus asupra anulării titlului lor în considerarea lipsei dovezii de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că reclamanta pârâtă deține o suprafață de 100. din terenul pârâților reclamanți, din care însă 6. sunt ocupați de construcție fixă, nedemontabilă, pentru care nu se poate dispune restituirea în natură. Cealaltă construcție, având un alt regim, poate face obiectul obligației de demolare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta NOI, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că tribunalul a analizat în mod greșit probele administrate în cauză. Astfel, cu privire la acțiunea principală, reclamanta pârâtă a precizat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis și pentru suprafața de 95,95. restituită nelegal pârâților reclamanți, titlul în cauză fiind menționat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.31/2003 încheiat între Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și Asociația Salariaților Noi B, privind vânzarea de acțiuni. Dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară sub nr.12400, cu nr.cadastral nr.3631.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică extrajudiciară care a stat la baza emiterii dispoziției atacate, terenul neconstruit ce putea fi retrocedat în natură era de 462,62. diferența fiind ocupată (în fapt, fiind proprietatea exclusivă a recurentei, ceea ce împiedică restituirea).
Potrivit aceluiași raport de expertiză, cele două titluri se suprapun pe suprafața de 100. în realitate fiind vorba de 95,95.
S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, în considerarea faptului că instanța supremă s-a pronunțat constant în sensul că o astfel de cerere întemeiată pe dreptul comun nu poate fi primită după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. În acest context, aprecierile instanței de apel nu pot fi reținute câtă vreme se încalcă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu referire la capătul de cerere din reconvențională, privind demolarea construcțiilor, recurenta a apreciat că au fost ignorate apărările sale legate de aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că se putea prevala de dreptul recunoscut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a pronunțat în mod irevocabil, prin decizia civilă nr.2033/2007, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii reclamanților (pârâții din prezenta cauză) de obligare a societății la demolarea construcțiilor C3 și C3, astfel denumite în raportul de expertiză efectuat în acea cauză. Or, în fond, în prezentul dosar, a fost admisă cererea cu privire la aceleași construcții, astfel încât se poate reține existența a două hotărâri judecătorești contrare referitoare la cererea de demolare a construcției C1 din prezenta cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Intimații pârâți reclamanți, prin avocat, au invocat excepția de nulitate a primului motiv de recurs, acesta neîncadrându-se în criticile expres prevăzute de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Noi a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, Primarul General al Municipiului B și Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, să se constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr.3531/19.11.2004, prin care s-a dispus restituirea terenului în suprafață de 562,26. situat în B, Calea nr.159 (actualmente-), sector 3 către, și, având în vedere că acest act a fost emis cu încălcarea dreptului de proprietate al societății pentru suprafața de teren de 95,95. A invocat reclamanta că emitentul dispoziției nu avea competența să restituie un teren ce se afla în proprietatea unei societăți comerciale.
Prin cererea reconvențională formulată la data de 06.11.2007, pârâții, și au solicitat să se constate că imobilul teren situat în B, Calea nr.159 (actualmente-), sector 3 fost preluat de stat fără titlu valabil, să fie obligată reclamanta pârâtă Noi să lase pârâților reclamanți în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 562,26. situată la adresa indicată anterior, precum și la demolarea construcțiilor existente pe teren.
Instanța de apel, constatând dreptul terțului vătămat de a solicita nulitatea absolută a dispoziției emise în baza Legii nr.10/2001, a certificat soluția primei instanțe, în sensul că reclamanta pârâtă nu a făcut dovada, pentru suprafața pentru care solicită anularea, că imobilul s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de art.18 din legea specială, când măsurile reparatorii ce stabilesc exclusiv în echivalent, sens în care Primarul General al Municipiului B avea competența de a dispune restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat.
Conform expertizei efectuate în cauză, pe terenul de 562,26.p, restituit prin Dispoziția nr.3531/19.11.2008, se află două construcții: C1, în suprafață de 89. construcție provizorie, demontabilă și C2, în suprafață de 6. construcție fixă.
Față de prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.10/2001, suprafața care nu putea fi restituită în natură era cea ocupată de construcția C2, anularea parțială a dispoziției contestate fiind posibilă doar în acest sens.
Ca atare, cât privește critica recurentei reclamante pârâte legată de analiza greșită a probelor administrate, cu trimitere la expertiza tehnică întocmită în cauză, Curtea reține că acest motiv de recurs nu se încadrează în situațiile limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, astfel încât să fie privit ca un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate. Situația de fapt astfel stabilită de instanța de apel nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs, având în vedere că dispozițiile art.304 pct.11 Cod de procedură civilă au fost abrogate.
Celelalte două argumente susținute de recurentă prin motivele de recurs se subsumează dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, urmând ca instanța de recurs să analizeze în ce măsură au fost respectate prevederile legale în cauză.
Curtea reține că titlul invocat de reclamanta pârâtă este certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1491/28.12.1994, emis de Ministerul Industriilor în baza dispozițiilor art.19 și 20 din Legea nr.15/1990 și a nr.HG834/1991, în care este inclus și terenul de 95,95. restituit pârâților reclamanți prin Dispoziția nr.3531/19.11.2004 eliberată de Primarul General al Municipiului B, parte din suprafața totală de 562,26. situată în B, Calea nr.159, sector 3.
Având în vedere că ambele părți au prezentat un titlu de proprietate valabil, instanțele anterioare au procedat la compararea lor, dând preferabilitate celui opus de pârâții reclamanți, cei care dețineau imobilul de la adevăratul proprietar.
O astfel de acțiune în revendicare este admisibilă și după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, întrucât prin aceasta nu se tinde la recunoașterea unui drept de proprietate preluat abuziv de stat (obiect de reglementare al legii speciale), ci doar ocrotirea dreptului de proprietate confirmat prin dispoziția contestată.
Acțiunea în revendicare formulată de pârâții reclamanți, și este mijlocul procedural prin care se ocrotește dreptul de proprietate, care se caracterizează prin prerogativa conferită titularului de a se îndrepta împotriva celui care deține bunul.
Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi avută în vedere ca și soluție de practică judiciară, întrucât în speța dedusă judecății este o altă situație decât cea reținută de instanța supremă la pronunțarea acestui recurs în interesul legii, pârâții reclamanți epuizând deja procedura Legii nr.10/2001, finalizată prin emiterea unei dispoziții de către Primarul General al Municipiului
Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu este fondată critica referitoare la excepția de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare.
Instanța de recurs constată că nu au fost ignorate apărările reclamantei pârâte legate de aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat dat de decizia civilă nr.2022/2007, în ceea ce privește cererea de demolare a construcțiilor C1 și C2 aflate pe terenul ocupat de Noi
Obiectul dosarul nr-, soluționat prin sentința civilă nr.1644/27.02.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, definitivă prin decizia civilă nr.839/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2033/29.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, l-a reprezentat obligarea Noi, la cererea pârâților reclamanți din prezenta cauză, la dezafectarea clădirilor aflate pe terenul din B, Calea nr.159, sector 3. Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă în ceea ce privește demolarea construcțiilor C3 și C4 (C1 și C2 prin expertiza efectuată în cauza pendinte), întrucât nu a fost tranșată definitiv chestiunea apartenenței proprietății terenului litigios, aspect ce se poate realiza doar pe calea unei acțiuni în revendicare.
Așadar, această acțiune nu a fost soluționată pe fondul pretențiilor deduse judecății, pentru a aprecia că, în raport de cererea de față, sunt întrunite cerințele art.1201 cod civil și art.163 Cod de procedură civilă. Prin prima hotărâre, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, fără să se fi discutat temeinicia motivelor invocate, fiind evident astfel că existența deciziei nr.2033/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie nu poate constitui un impediment pentru introducerea prezentei acțiuni, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre părți nu fusese soluționat.
În consecință, pentru considerentele deja expuse, întrucât nu pot fi reținute dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta pârâtă Noi
Având în vedere că recurenta a căzut în pretenții, conform art.274 Cod de procedură civilă, față de dovezile de plată a onorariului de avocat (chitanța nr.1/25.09.2009 - fila 30 dosar recurs), aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 lei, către intimații, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă pârâtă NOI, împotriva deciziei civile nr. 536 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți, și, cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și intimata - ADMINISTRAȚIA FONDULUI.
Obligă pe recurenta Noi la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimații, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/08.03.2010
------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Cristina
