Anulare act. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.221
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.1153/20.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL O, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, COMISIA LOCALĂ O DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, și.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost depusă în termen și este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.03.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După pronunțare s-au depus la dosar prin registratura instanței la data de 11.03.2009, ora 10,00, concluziile scrise formulate de către intimații și.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
Prin decizia civilă nr.1153/20.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursurile declarate de pârâții Primăria O, Consiliul Local O, Comisia Locală O de aplicare a Legii nr.18/1991, și împotriva deciziei civile nr.88/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În consecință, s-a menținut hotărârea pronunțată în apel și implicit hotărârea primei instanțe, respectiv sentința civilă nr.6373/25.11.2005, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.4610/2004.
Prin sentința menționată, Judecătoria Oradeaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și - împotriva pârâților Primăria Municipiului O, Consiliul Local O Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 O, și; a sistat coproprietatea în care exista imobilul înscris în CF - O, nr.top 3546/5, teren în suprafață de 4663 mp, prin atribuirea lui în natură, în întregime, reclamanților, care vor plăti pârâtei Consiliul Local Oos ultă în valoare de echivalent în lei de la data plății, 19880 Euro; a obligat pe pârâții și, ca în 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să-și ridice construcțiile edificate pe terenul cu nr.top 6456/9, în suprafață de 440 mp, proprietatea reclamanților și a pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local O, și pe imobilul cu nr.top 3456/5, în suprafață de 4663 mp, proprietatea reclamanților; în situația în care pârâții nu se conformează dispozițiilor privind eliberarea terenurilor, sub rezerva obținerii în prealabil a autorizației de demolare prev.de art.9 din Legea 51/1990, a autorizat pe reclamanți ca pe cheltuiala pârâților să procedeze la eliminarea construcțiilor edificate de pârâți pe terenurile ce aparțin reclamanților și Statului Român; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată împotriva pârâților și de intervenienții și; a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului și a obligat pe pârâții și să plătească reclamanților 100 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Respingând recursurile pârâților, Curtea de Apel Timișoaraa reținut, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică și toate celelalte probe administrate în fața primelor instanțe, că stabilirea suprafețelor de teren în litigiu, a construcției, modalitățile de învecinare și de limitare a parcelelor etc, s-au făcut în mod corespunzător, iar sistarea indiviziunii s- făcut cu respectarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 și urm. Cod procedură civilă.
De aceea solicitările recurenților în legătură cu această chestiune efectuării unei noi expertize tehnice nu sunt utile cauzei și ar conduce la prelungirea nejustificată a duratei de soluționare a procesului.
Instanța nu a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; dimpotrivă, a admis acțiunea principală, care vizează inclusiv cererea de demolare a construcțiilor ridicate pe terenul unui alt proprietar, iar în cazul în care debitorul obligației nu își îndeplinește această obligație, reclamanții să procedeze la demolarea construcțiilor pe cheltuiala pârâților( art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă).
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța de recurs a reținut că hotărârea atacată este amplu motivată, iar argumentele instanței de apel sunt în sensul soluției adoptate în dispozitiv, nefiind de natură a crea contradicții între soluția adoptată și considerentele hotărârii.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. deoarece instanța s-a pronunțat în funcție de titlul de proprietate invocat de către coproprietari și în limitele dreptului real de proprietate, inclusiv în ceea ce privește construcția, astfel că nu se poate reține că s-a schimbat înțelesul sau conținutul actelor juridice privind proprietatea sau raporturile juridice deduse judecății.
Recurenții susțin lipsa calității procesuale pasive a persoanei fizice, pentru că aceasta ar fi acționat doar în numele SC SRL, persoană juridică deținătoare a construcției(art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Această susținere nu a fost dovedită; în speță, inclusiv în fața instanței de recurs, recurenții nu au putut dovedi cu certitudine că autorizațiile de construcție și cele de evidență a definitivării construcției, dacă acestea există, ar consemna că această edificare s-a făcut în numele persoanei juridice.
Dimpotrivă, au acceptat extinderea lucrărilor de construcție în afara terenului proprietate personală, în că vor reglementa ulterior această situație juridică.
Aceeași recurenți au susținut că în speță a existat un partaj de folosință între Statul Român și reclamant, iar parte din construcțiile ridicate au fost edificate pe suprafața aferentă cotei ce revenea Statului Român.
Referitor la partajarea nr. top. 6456/5 în suprafață de 4663. exista și varianta partajării în natură, atribuindu-se suprafața corespunzătoare Statului Român.
A reținut că aspectele privind partajul de folosință, care ar viza modul de formare și atribuire a loturilor, sunt atributul suveran al primelor instanțe care, în modul de realizare a partajului, au fost preocupate în primul rând de satisfacerea drepturilor de proprietate privată ale coproprietarilor.
Împotriva deciziei civile nr.1153/20.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, au formulat contestație în anulare contestatorii și.
În motivarea contestației în anulare, invocând art.318 teza I pr.civ. contestatorii au susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În această ordine de idei, au susținut că numai dintr-o eroare s-a putut ajunge la concluzia că este inutilă cauzei o nouă expertiză, a cărei necesitate însă rezultă din probe, întrucât soluția din recurs se bazează pe datele din raportul de expertiză, ajungându-se la concluzia inexistenței partajului faptic.
O altă greșeală materială constă în reținerea eronată a inexistenței drumului de acces, care însă e confirmat de celelalte probe.
Contestatorii au invocat și art.318 teza II pr.civ. considerând că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de modificare sau de casare.
Astfel, au arătat că instanța de recurs și-a însușit poziția reclamanților cu privire la raportul de expertiză, fără a mai verifica aspectele invocate de ei, pârâții contestatori, întrucât extinderea construcțiilor s-a făcut în realitate pe terenul proprietatea statului, iar nu al reclamanților, iar cu statul au făcut un partaj de folosință.
Pornind de aici, au susținut că instanța de apel nu a analizat inadmisibilitatea acțiunii reclamanților, care nu puteau cere sistarea indiviziunii fără acordul tuturor coproprietarilor, în speță al statului.
În fine, au susținut că instanța de recurs nu a cercetat motivele de fapt și de drept care dau eficiență dispozițiilor art.1073-1075.civ. ajungând la concluzia că obligația de demolare a construcțiilor se impune, fără a verifica locația construcțiilor.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare, cu motivarea că expertiza efectuată în cauză și cele trei completări ale acesteia au clarificat amplasamentul construcțiilor ce se impun a fi demolate; a mai arătat că demolarea construcțiilor neautorizate nici nu trebuia solicitată de toți coproprietarii, în condițiile în care Primăria O ar fi trebuit din oficiu să dispună demolarea conform art.33 din Legea nr.50/1991.
Au depus întâmpinare la dosar și intimații și și au solicitat respingerea contestației în anulare, cu motivarea că nu a existat nici un partaj de folosință, iar susținerea contestatorilor că a existat și că dintr-o greșeală materială instanța de recurs nu l-a constatat, este o aberație, ca de altfel și susținerea că nu au fost analizate toate motivele de recurs.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și - au solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, cu motivarea că nu vizează o eroare materială în sensul dispozițiilor art.318 teza I pr.civ. ci tinde spre o reapreciere a probelor administrate în cauză.
Din punctul de vedere al tezei II a art.318 pr.civ. au arătat că instanța de recurs a analizat în mod distinct fiecare dintre motivele de recurs invocate de contestatori.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, Curtea constată netemeinicia contestației în anulare, urmând aor espinge pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Nu se poate reține inadmisibilitatea contestației în anulare, excepție invocată de intimații, întrucât motivele invocate de contestatori se încadrează în dispozițiile art.318 pr.civ. prin raportare la hotărârea contestată.
Greșelile materiale vizate de art.318 teza I pr.civ. sunt acele greșeli evidente, involuntare în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi, de exemplu, respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, sau anularea ca netimbrat.
Pe această cale a contestației în anulare speciale nu pot fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Greșelile materiale invocate în speță de contestatorii și, respectiv necesitatea unei contraexpertize, care ar decurge din probele administrate în cauză, precum și faptul că eronat instanța ar fi constatat inexistența drumului de acces, nu constituie greșeli materiale formale ce ar putea fi remediate pe calea contestației în anulare, ci vizează modalitatea în care instanța a apreciat probatoriul administrat în cauză.
Dispozițiile art.318 teza I pr.civ. au un câmp limitat de aplicare, acestea neputând deschide calea unui veritabil recurs la recurs.
Nici dispozițiile art.318 teza II pr.civ. nu reprezintă în cazul de față un motiv de retractare a hotărârii instanței de recurs.
Din examinarea considerentelor hotărârii contestate se poate constata că instanța de recurs a analizat în mod distinct fiecare motiv de recurs invocat de recurenții și.
Instanța de recurs a luat în discuție și partajul de folosință cu statul, invocat de recurenții și, ajungând la concluzia că acest aspect ține de modul de formare și atribuire a loturilor și a fost avut în vedere de instanțele anterioare, iar, pe de altă parte, un eventual partaj de folosință nu este de natură a da un caracter legal conduitei recurenților, care au construit pe terenul altor persoane.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.1153/20.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local O, Primăria O, Comisia Locală O de aplicare a Legii nr.18/1, - și.
În baza art.274 al.1 și art.277 pr.civ. va obliga contestatorii, în solidar, la plata în favoarea intimaților și - a sumei de 5950 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.1153/20.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local O, Primăria O, Comisia Locală O de aplicare a Legii nr.18/1991, - și.
Obligă contestatorii, în solidar, la plata în favoarea intimaților și - a sumei de 5950 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, - - G - - -
Grefier,
- -
Red.RR/20.03.2009
Tehnored.MM/2 ex/26.03.2009
Instanță fond: Judecătoria Oradea - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Inst.recurs - Curtea de Apel Timișoara - jud.,
,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
