Anulare act. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
DOSAR NR-
DECIZIA Nr.224
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 247 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște -.4..A.18 jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei conform chitanței nr. -/2009 timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns recurentul-pârât, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 32/2008, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că prin serviciul registratură s-a depus din partea recurentului - pârât 2 planșe fotografice și adeverința nr. 2314/27.06.2008 eliberată de Primăria comunei.
Se mai învederează că tot prin serviciul registratură a fost depusă o cerere din partea apărătorului intimatei - reclamante, avocat prin care a solicitat lăsarea cauzei la ultima strigare întrucât nu se poate prezenta la prima oră, iar în cazul în care nu se poate prezenta nici la ultima strigare solicită a se lua cauza în lipsa acestuia, concluziile scrise fiind dezvoltate prin această cerere.
Curtea, față de cererea depusă de apărătorul intimatei - reclamante, lasă cauza la ultima strigare.
La apelul nominal făcut, la ultima strigare a răspuns recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, lipsind atât intimata-reclamantă cât și apărătorul acesteia avocat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul -pârât arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentului - pârât, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul -pârât critică decizia recurată pentru următoarele argumente:
Instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut deoarece prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la 7.06.2005, motivată pe viciile lucrului vândut, iar Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 893/27.02.2006 a dispus rezoluțiunea antecontractului iar ca urmare a admiterii apelului sentința a fost desființată prin decizia nr. 350/22.09.2006 a Tribunalului Dâmbovița motivat de faptul că instanța de fond a dat altceva fără ca reclamanta să își fi modificat cererea în condițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Pentru acest motiv solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Un alt motiv de recurs este acela că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii în sensul că greșit s-a reținut că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului ar fi fost afectat grav de o explozie, atâta timp cât nici reclamanta nu a invocat acest aspect, în procesele verbale întocmite cu ocazia constatării fiind consemnat doar faptul că s-au spart doar câteva geamuri.
Al treilea motiv de recurs este susținut de apărătorul recurentului - pârât, considerând că antecontractului de vânzare-cumpărare nu îi sunt aplicabile regulile privitoare la contractul de vânzare - cumpărare, deci nu există obligația de garanție pentru vicii, iar antecontractul încheiat la 7.06.2005 reprezentând o promisiune de vânzare-cumpărare nu îi sunt aplicabile dispozițiile din materia vânzării, ci numai regulile din contractele nenumite, adică reglementarea generală din materia obligațiilor, iar obligația de garanție ar fi existat, numai dacă ar fi fost prevăzută expres în antecontract.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate iar pe fond menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște, respectiv sentința civilă nr. 3700/2007. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3700 din 12 octombrie 2007, Judecatoria Târgoviștea respins cererea precizată, formulată de reclamanta, pârât fiind și a făcut aplicarea art.274 cod procedura civilă.
A reținut instanta că între părți a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un imobil casă și terenul aferent pentru care a plătit un avans de 9000 euro la data întocmirii antecontractului.
Pârâtul s-a prezentat în mai multe rânduri la notariat pentru a se putea perfecta antecontractul, însă cumpărătoarea nu s-a mai prezentat, motivând lipsa sa pe considerentul că imobilul pe care a intenționat să-l cumpere a fost lovit de vicii, anume, în urma incendiului în care a decedat soția vânzătorului, casa a suferit deteriorări de substanță pe care nu le-a cunoscut și pe care dacă le-ar fi știut nu ar mai fi încheiat antecontractul.
A mai reținut instanța că prin luna august 1995 pârâtului i s-a eliberat o autorizație de construire pentru un garaj, o magazie și casa ce face obiectul antecontractului, iar la data de 6.04.1999 soția acestuia a decedat, cauza morții fiind șocul post-combustional survenit în evoluția unor arsuri prin flacără-explozie, gradul III-IV, pe 90 % din suprafața corpului. Aceste arsuri au fost provocate de explozia din beciul locuinței vânzătorului, acest aspect fiind dovedit prin actele de cercetare penală din dosarul nr.265/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
Ca urmare a acestui incident, s-a constituit o comisie de specialitate din cadrul Sucursalei de Distribuție a Târgoviște pentru a proceda la efectuarea unor constatări în legătură cu cauza exploziei și în urma deplasării la fața locului aceasta a constatat că de petrol Târgoviște avea montată o conductă de transport gaze de sondă în linie dreaptă transversal pe șosea față de colțul imobilului pârâtului la 27, precum și o altă conductă de transport de gaz metan a, conductă de care este legat imobilul pârâtului prin sistem propriu de alimentare.
Operațiunile de cuponare a conductei de gaz de sondă au avut ca efect acumularea în apropierea imobilului vânzătorului a unei concentrări de gaze, explozia producându-se din alte cauze și nu din culpa celor două societăți, așa cum rezultă din cercetările efectuate.
La alte date ulterioare, Târgoviște a mai efectuat și alte determinări a acumulărilor de gaze din beciul imobilului pârâtului și în procesele verbale încheiate s-a constatat că nu se detectează emanații în zona respectivă.
S-a mai reținut de către instanță că vânzătorul a formulat plângere penală împotriva celor două societăți pe care le consideră vinovate de explozia în care și-a pierdut viața soția sa, instanța trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
De asemenea, s-a mai constatat că în ceea ce privește garanția contra viciilor lucrului vândut aceasta nu este aplicabilă cauzei deoarece, între părți s-a încheiat doar un antecontract de vânzare cumpărare și nu un contract, iar garanția pentru vicii operează doar cu privire la contracte.
Mai arată instanța că, și în ipoteza în care s-ar accepta fără un temei de drept că există o astfel de garanție împotriva viciilor ascunse, vicii din cauza cărora bunul devine impropriu întrebuințării după destinație, sau micșorează într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul dacă ar fi fost încunoștințat nu ar mai fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus, ea nu se aplică cauzei întrucât acest viciu de consimțământ ar putea fi asimilat erorii sau dolului asupra substanței obiectului contractului.
Referitor la acest aspect, reține instanța că practica judecătorească a statuat că lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care acesta le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse, iar dacă constatarea acestora reclamă o anumită pregătire, practica judecătorească a mai statuat că se cere cumpărătorului să apeleze la o persoană calificată, iar dacă nu o face este considerat în culpă.
Față de faptul că, cumpărătoarea a vizitat bunul, nu a solicitat documentația și nici opinia unui expert și nici nu a luat relații cu privire la imobil, se apreciază că exonerează de obligația legală de garanție pe vânzător.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În primul rând a arătat că denumirea cererii sale din anulare sau rezoluțiune nu o interesează în mod special cât o interesează faptul că solicită să i se restituie avansul plătit pentru imobilul ce a făcut obiectul antecontractului arătat în considerentele cererii de chemare în judecată și asta pentru că ea a achiziționat un imobil afectat de vicii ascunse, vicii pe care dacă le-ar fi cunoscut nu ar mai fi încheiat respectivul antecontract.
A mai susținut apelanta că instanța a apreciat în mod greșit că nu se putea modifica cererea din anulare în rezoluțiune și asta pentru că dacă ar fi citit acțiunea și-ar fi dat seama că era vorba de un imobil afectat de vicii și pe care ea nu le-a cunoscut la data încheierii antecontractului.
Totodată, apelanta a susținut că vânzătorul era dator să-i aducă la cunoștință împrejurarea în care a decedat soția sa, faptul că explozia ce a condus la decesul acesteia a adus degradări de substanță imobilului, degradări care și în prezent fac ca acest imobil să fie nelocuibil din temerea că s-ar produce o nouă explozie.
Nu în ultimul rând s-a mai arătat faptul că nici în prezent nu s-au stabilit cu certitudine cauzele exploziei și nu s-a putut indica nici sursa acesteia, atât doar că se menționează prezența în subsolul imobilului a unei concentrații de gaze fără a se determina și sursa lor.
În aceste condiții, se consideră îndreptățită să primească avansul pe care l-a dat pentru respectivul imobil.
Prin decizia civilă nr. 247 din 9 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3700/12.10.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a schimbat în tot sentința în sensul că a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7 iunie 2005 între părți, cu consecința repunerii acestora în situația anterioară încheierii lui, adică cu obligarea intimatului pârât la restituirea către reclamanta - apelantă a sumei de 9000 euro sau contravaloarea în lei la data plății.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele: conform dispozițiilor legale în materie-art.1336 Cod civil, obligația de garanție a vânzătorului decurge din principiul că el trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut.
Rezultă că obligația de garanție are o dublă înfățișare: adică o garanție contra evicțiunii, precum și o garanție contra viciilor.
Altfel spus, vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului dacă din cauza lor bunul este impropriu întrebuințării după destinație, sau datorită acestora se micșorează valoarea de întrebuințare astfel încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
Când lucrul vândut este afectat de un viciu potrivit art.1352 Cod civil, situația prezintă asemănare cu viciul de consimțământ al erorii (sau dolului) asupra substanței obiectului contractului.
Pentru a se constata că viciul este ascuns astfel ca vânzătorul să nu răspundă, trebuie să demonstreze că l-a adus la cunoștința cumpărătorului indiferent de natura sa. În practica judecătorească posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoștință de viciul lucrului se apreciază in abstracto, avându-se în vedere un cumpărător prudent și vigilent. Lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care el nu le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse.
O altă condiție pentru ca viciul să fie de așa natură încât vânzătorul să răspundă potrivit textelor de lege de mai, este ca acest viciu să fie cauza defecțiunilor manifestate ulterior și să fi existat în momentul încheierii contractului, chiar dacă predarea bunului s-a făcut ulterior, iar viciul în sine trebuie să fie grav, adică din cauza lui, lucrul să devină impropriu întrebuințării după destinație sau să se micșoreze într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
În speța de față s-a demonstrat cu prisosință faptul că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului a fost afectat grav de o explozie în care și-a pierdut viața soția vânzătorului, în continuare, potrivit expertizelor întocmite de SC - de Petrol Târgoviște și SC Sud SA Târgoviște, în beciul imobilului existând acumulări de gaze cu privire la proveniența cărora nu se cunoaște nimic.
La data încheierii antecontractului vânzătorul nu a înștiințat partea despre explozia ce a deteriorat imobilul, în prezent refăcut așa cum rezultă din planșele fotografice depuse în cauză, iar cumpărătoarea nu a avut de unde să cunoască situația de mai, motivat de mai multe aspecte printre care faptul că aceasta din urmă locuiește în Târgoviște, spre deosebire de pârâtul vânzător care locuiește în comuna.
De asemenea, cumpărătoarea nu este nici de specialitate pentru a putea să realizeze că imobilul este afectat de vicii și nici nu avea nici un interes să angajeze un specialist pentru a verifica imobilul în cauză, tocmai în considerentul celor mai expuse.
Faptul că între părți nu s-a încheiat un contract ci doar un antecontract; că reclamanta apelantă a refuzat să încheie actul în formă autentică invocând aceste vicii, nu este de natură a considera că această răspundere nu îi este aplicabilă vânzătorului promitent pentru că tocmai pentru acest motiv-faptul că a ascuns situația imobilului de potențiala cumpărătoare, face ca încheierea unui astfel de act să fie afectat de viciul menționat mai, lucru permis de legislația noastră.
Împrejurarea reliefată de pârât că nu este vinovat de explozia în sine nu are relevanță în cauză și asta pentru că el este cel care a chemat în judecată cele două societăți pentru a răspunde de explozia în urma căreia și-a pierdut viața soția sa și nu are legătură cu răspunderea sa pentru viciul ascuns al imobilului pe care a încercat să-l vândă apelantei ascunzându-i faptul că în beciul imobilului sunt acumulări de gaze de origine necunoscută și că datorită acestui fapt nici în prezent imobilul nu este locuit.
Reține tribunalul că în speță s-a dovedit clar faptul că sunt îndeplinite cerințele textului de lege mai invocat și ca atare tribunalul a schimbat în tot sentința și a dispus rezoluțiunea antecontractului cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că instanța de apel a acordat ce nu s-a cerut, deoarece prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la 7.06.2005, motivată pe viciile lucrului vândut, iar Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 893/27.02.2006 a dispus rezoluțiunea antecontractului iar ca urmare a admiterii apelului sentința a fost desființată prin decizia nr. 350/22.09.2006 a Tribunalului Dâmbovița motivat de faptul că instanța de fond a dat altceva fără ca reclamanta să își fi modificat cererea în condițiile art. 132 Cod procedură civilă.
În al doilea ciclu procesual la instanța de fond a fost respinsă acțiunea precizată, iar instanța de apel a admis apelul dispunând rezoluțiunea antecontractului deși prin decizia civilă nr. 350/2006, irevocabilă se reține că nu se poate dispune rezoluțiunea antecontractului din moment ce acțiunea nu a fost modificată.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel reține motive contradictorii sau chiar străine de natura pricinii în sensul că greșit s-a reținut că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului ar fi fost afectat grav de o explozie, atâta timp cât nici reclamanta nu a invocat acest aspect, în procesele verbale întocmite cu ocazia constatării fiind consemnat doar faptul că s-au spart doar câteva geamuri. De asemenea greșit s-a reținut că în beciul imobilului sunt scurgeri de gaze, deoarece din expertizele efectuate s-au constatat scurgeri de gaze și în afara clădirii, unde nu era decopertat solul, iar după înlocuirea conductei de gaze concentrația a scăzut, imobilul fiind reconectat la rețeaua de gaze.
Consideră recurentul că antecontractului de vânzare-cumpărare nu îi sunt aplicabile regulile privitoare la contractul de vânzare - cumpărare, deci nu există obligația de garanție pentru vicii, iar antecontractul încheiat la 7.06.2005 reprezentând o promisiune de vânzare-cumpărare nu îi sunt aplicabile dispozițiile din materia vânzării, ci numai regulile din contractele nenumite, adică reglementarea generală din materia obligațiilor, iar obligația de garanție ar fi existat, numai dacă ar fi fost prevăzută expres în antecontract.
Neexistând o astfel de clauză s-au aplicat greșit dispozițiile art.1352 și 1354 Cod civil.
Se arată că greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 1352 cod civil deoarece reclamanta intimată nu a probat existența nici unui viciu și nici nu a avut rol activ.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obligațiile de garanție a vânzătorului, decurge din principiul că el trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a asigura cumpărătorului, stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut. Iată deci, că în conformitate cu dispozițiile art. 1336 Cod civil, obligația de garanție are un dublu aspect, respectiv că vânzătorul trebuie să îl garanteze pe cumpărător de liniștita folosință a lucrului vândut, adică contra evicțiunii (I) și de utilă folosință a lucrului, adică contra viciilor (II).
Vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, adică din cauza lor lucrul este impropriu întrebuințării după destinație sau dacă viciile micșorează într-atât valoarea de întreținere încât cumpărătorul în cunoștință de cauză nu ar fi cumpărat, sau ar fi plătit un preț mai redus, dispozițiile art. 1352 Cod civil fiind clare în acest sens.
Potrivit acestui text de lege, când cumpărătorul a cumpărat lucrul voit, numai că acesta este impropriu întrebuințării după destinație, sau din cauza viciilor se micșorează valoarea de întrebuințare - deci eroarea se referă numai la calitatea lucrului - cumpărătorul nu poate cere anularea contractului ci are la îndemână o acțiune în garanție (redhibitorie sau estimatorie) contra vânzătorului. Deci în cazul viciilor vizate de art. 1352 Cod civil, cumpărătorul poate cerere rezoluțiunea contractului printr-o acțiune în garanție numită redhibitorie. Tot acest text de lege enumeră și condițiile pentru promovarea unei astfel de acțiuni respectiv faptul că viciul trebuie să fie ascuns, viciul trebuie să fi existat în momentul încheierii contractului și viciul să fie grav, iar toate cele trei elemente care condiționează obligația de garanție a vânzătorului trebuie să fie dovedite de cumpărător.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă cu prisosință faptul că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare a fost afectat grav de o explozie de gaze și în continuare în beciul imobilului sunt acumulări de gaze, așa cum rezultă din expertizele întocmite de - de petrol Târgoviște și SC Târgoviște.
Deși la data încheieri antecontractului, vânzătorul avea cunoștință de cele întâmplate și de situația existentă, nu a considerat de cuviință să o înștiințeze pe cumpărătoare, aceasta fiind în imposibilitatea de a afla despre această împrejurare deoarece aceasta nici nu este de specialitate pentru a realiza că imobilul este afectat de vicii.
Este firesc că ulterior, reclamanta - recurentă a refuzat să încheie actul autentic de vânzare - cumpărare, dat fiind existența acestor vicii, dar cu toate acestea răspunderea îi este aplicabilă vânzătorului promitent care în mod deliberat a ascuns existența acestor vicii.
Cumpărătoarea - recurentă a făcut dovada faptului că vânzătorul cunoștea existența acestor vicii, iar dispozițiile art. 1354 Cod civil arată că răspunderea nu este condiționată de cunoașterea viciului de către vânzător, numai întinderea răspunderii diferă după cum a avut sau nu cunoștință de existența viciului (art.1356-1357 Cod civil ).
În condițiile arătate mai obligația de garanție pentru vicii se aplică la orice vânzare inclusiv antecontractul de vânzare - cumpărare indiferent dacă lucrul vândut este un mobil sau un imobil.(Tratat de dr.civ. -Contracte speciale - Fr. - B 1996 - pag.68 și.civ.nr. 1604/1989 Trib.Suprem - secția civilă.
În cazul admiterii acțiunii redhibitorii vânzătorul este obligat ca reprimind lucrul să restituire prețul și cheltuielile vânzării suportate de cumpărător (art.1355 - 1357 Cod civil )
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 247 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște -.4..A.18 jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 martie 2009.
Președinte, Judecători,
C,
Grefier,
a
Red. EC
Tehnored.CN
2 expl./17.03.2009
nr- judec.Târgoviște
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
