Anulare act. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 229
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei civile nr. 15 din 16.01.2008 a Curții de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă fiind revizuentul și reprezentanții intimaților Comisia Județeană I de Aplicare a Legii fondului funciar și Comisia Comunei de Aplicare a Legii fondului funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a luat legătura telefonic cu Arhiva Secției Civile de la Inalta C de Casație și Justiție și s-a comunicat că cererea de suspendare formulată de la data de 15.05.2008 a fost respinsă.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța pune în discuția părților aspectul invocat în ședința publică de la 18.04.2008 referitor la admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă privind obiectul cererii de revizuire precum și hotărârile ce pot fi supuse revizuirii.
Avocat arată că cererea de revizuire este inadmisibilă, raportat la disp. art. 322 Cod procedură civilă, cererea a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 15/2008 a Curții de APEL IAȘI privind respingerea contestației în anulare. Prevederile art. 322 Cod procedură civilă arată limitativ hotărârile ce pot fi atacate cu astfel de cerere în calea extraordinară de retractare.
Solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.Depune la dosar chitanța nr. 19/2008 și nr. 18/2008 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 4702/21.04.2003, Judecătoria Iașia admis excepția autorității de lucru judecat.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Comunală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 cod civil are la bază regula potrivit căreia, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, deoarece doar așa se asigură administrarea uniformă a justiției.
În sensul art. 1201 Cod civil, identitatea de obiect nu presupune formularea lui în același fel, în ambele acțiuni, fiind suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul urmărit de reclamant este același în ambele cereri.
Din înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin decizia civilă nr. 1430/05.07.2000 a Curții de APEL IAȘI, s-a admis recursul declarat de, pârâtul din prezenta cauză și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4380/17.08.1993 emis de Comisia Județeană de fond funciar I, în favoarea numitei - pentru suprafața de 0,30 ha situată în intravilan, tarlaua 83, parcelele 486 și 487 și anularea titlului de proprietate nr. 4570/09.02.1994 emis de Comisia Județeană I în favoarea reclamantului pentru suprafața de 0,432 ha. situată în intravilan, tarlaua 853, parcela 486/1.
În baza acestei decizii a Curții de APEL IAȘI, definitivă și irevocabilă Comisia Județeană I de fond funciar a emis hotărârea nr. 94/23.03.2001, validându-se propunerile Comisiei locale astfel:
- s-a modificat anexa 3, poziția numitei - (sora defunctă a reclamantului ) prin înlăturarea suprafeței de 0,30 ha teren;
- s-a modificat anexa 2 la poziția reclamantului, prin radierea suprafeței de 0,0432 ha;
- s-a stabilit în favoarea pârâtului dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,3432 ha teren situat în intravilanul comunei, județul
Împotriva acestei hotărâri a Comisiei Județene reclamantul a formulat plângere, ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 20.395/19.11.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2765/06.06.2002 a Tribunalului Iași.
Instanța a constatat că, prin aceasta din urmă decizie, s-a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, reținându-se că acestuia i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.432. în baza deciziei nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI, neîndreptățirea reclamantului cu privire la suprafețele de teren ce au făcut obiectul acestei decizii intrând în puterea lucrului judecat.
Ori, prin titlul de proprietate contestat în prezenta cauză, nr. 5685/28.10.2002, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate tocmai pentru suprafața de 0,3 ha. și 0,432 ha. situate în intravilanul comunei, tarlaua 83, parcelele 486, 487 și 481/1, la care dispozitivul deciziei nr. 1430/05.07.2000 a Curții de APEL IAȘI face referire expresă.
Cauza fiind faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins și justificarea obiectului cerut, instanța constată că procesele purtate de părți, nu au cauze diferite pentru că în ambele procesele părțile au invocat ca temei legal pretins a le justifica dreptul, dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Deoarece interdicția judecării unui nou proces datorită autorității de lucru judecat operează și atunci când raportul dedus noii judecăți este explicit și chiar implicit cuprins în cel anterior, în cauză există și identitate de obiect.
În consecință, acțiunea formulată de reclamantul a fost respinsă în considerarea principiului că autoritatea de lucru judecat împiedică nu numai judecarea unui nou proces, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în aceeași calitate dar și contrazicerile între două hotărâri în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 113 din 11.02.2005, a admis apelul declarat de, a anulat sentința Judecătoriei și, evocând fondul, a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Comisia Județeană I de Fond Funciar și Comisia Comunală de Fond Funciar.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului suma de 2.000.000 lei,cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 1430/05.07.2000, Curtea de APEL IAȘI ca urmare a admiterii recursului declarat de a admis în parte acțiunea civilă formulată de acesta, și - în contradictoriu cu pârâții -, și Comisia Județeană I de fond funciar.
S-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4570/09.02.2004 emis pe numele pârâtului pentru suprafața de 0,0432 ha teren situată în intravilanul comunei, T-83, parcela 486/1.
Cu putere de lucru judecat s-a reținut că pârâtul nu a fost membru cooperator, iar locuința și anexele gospodărești proprietatea pârâtului depășesc cei 250. atribuiți în folosință.
În aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 Curtea de APEL IAȘIa reținut că suprafața de teren aferentă locuinței și anexelor gospodărești ce permite folosința normală a acestora este de 0,0568 ha.
Ca atare, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4570/1994 pentru suprafața de 0,0432 ha. (1.000. - 568 = 432.).
Această suprafață de teren de 569. a fost identificată în schița anexă la raportul de expertiză ing. consultant, fiind delimitată de pct. ABCD.
Concluzionează expertul consultant că terenul dobândit de în baza deciziei civile nr. 1430/2000 nu se suprapune cu terenul dobândit de în baza aceleiași decizii civile, deoarece hotarul corect dintre cele două proprietăți, este aliniamentul A,B,
Deoarece apelantul nu și-a retras gardul din poziția 3-E în poziția A B se creează impresia că există o suprapunere de terenuri în zona A, B, E, 3, 4 unde sunt amplasate o parte din construcțiile cu caracter provizoriu (, WC, anexă și garaj) ridicate de pe terenul proprietatea.
În baza deciziei civile nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘIa fost emisă la data de 23.03.2001 de către Comisia Județeană I de fond funciar hotărârea nr. 94. prin aceasta s-a stabilit în favoarea pârâtului dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,3432 ha teren situată în intravilanul comunei. Totodată, a fost modificată anexa 2b poziția reclamantului prin radierea suprafeței de 0,0432 ha.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere și, plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 9953/2001.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată prin sentința civilă nr. 20.395/19.11.2001.
Ca urmare a recursului formulat, Tribunalul Iașis -a pronunțat prin decizia civilă nr. 2765/06.06.2002 în sensul admiterii recursului formulat de, modificării în parte a sentinței recurate și admiterii cererii de intervenție.
Recursul formulat de a fost respins.
S-a menținut dispoziția privind respingerea acțiunii reclamanților și.
Tribunalul Iașia reținut că neîndreptățirea reclamantului la suprafața de teren ce a făcut obiectul deciziei Curții de APEL IAȘIa intrat în puterea lucrului judecat.
Ulterior, la data de 28.10.2002 a fost eliberat pe numele titlul de proprietate nr. 5685 prin care i s-a reconstituit dreptul și cu privire la suprafața de teren în litigiu de 432. situată în T-83, parcela 486/1.
Autoritatea de lucru judecat invocată în speță este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată.
Autoritatea de lucru judecat pune capăt irevocabil oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.
Din punct de vedere procesual însă autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție.
Relativ la funcția ei de excepție în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta operează în cauză.
Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem.
Ea impune condiția identității de acțiuni care potrivit legii reclamă același obiect, aceeași cază și aceleași părți.
În limitele investirii instanței prin cererea de apel este îndeplinită doar condiția identității de cauză.
Raportat atât la decizia civilă nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI, cât și la decizia civilă nr. 2765/2002 a Tribunalului Iași nu se poate reține că există identitate de obiect și de părți.
În consecință, excepția autorității de lucru judecat a fost în mod nelegal admisă de Judecătoria Iași.
Însă, în speță, autoritatea de lucru judecat îndeplinește funcția sa de prezumție.
Prezumția autorității de lucru judecat are la bază regula că o constatare (nu neapărat în sens de soluție, privind raporturile litigioase dintre părți) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre,res judicata pro veritate habetur.
Prezumția autorității de lucru judecat reclama diversitatea de acțiuni și identitate de chestiuni.
În speță, cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit că suprafața de teren strict necesară pârâtului aferentă construcțiilor este de 0,0568 ha. Totodată, hotărârea nr. 94/2000 a Comisiei Județene I de fond funciar este conformă deciziei Curții de APEL IAȘI.
Așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert consultant, terenul dobândit de în baza deciziei civile nr. 1430/2000 nu se suprapune cu terenul dobândit de în baza aceleiași decizii.
Recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 113 din 11 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins prin decizia civilă nr. 521 din 19 noiembrie 2007 Curții de APEL IAȘI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat următoarele:
Prioritar, instanța de recurs, urmează a examina criticile formulate de intimatul și care vizează nemotivarea recursului în concordanță cu prevederile legale, ceea ce ar determina nulitatea recursului declarat de, cu consecința neanalizării susținerilor acestuia.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispoziției înscrise în art. 302 ind. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2, care e referă la motivele de ordine publică, iar, potrivit alineatului 3, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În prezenta cauză, recurentul, prin cererea de recurs, a indicat motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 7, 8, 9 și 10 Cod procedură civilă și a procedat la dezvoltarea lor formulând critici concrete pentru fiecare motiv în parte, cu excepția motivului prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă.
Cu privire la acest motiv, instanța de recurs constată că recurentul a enunțat, la modul general, punctul 8, care se referă la posibilitatea modificării unei hotărâri atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru a dezvolta critici de natură a fi încadrate în acest text, recurentul trebuia să precizeze în ce fel instanțele au procedat la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și modul în care au schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Atât timp cât recurentul nu a făcut asemenea precizări, Curtea reține că motivul prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă nu a fost dezvoltat în concordanță cu prevederile art. 302 ind. 1 lit. c, împrejurare față de care este în imposibilitate de a-l analiza.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG 138/2000 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/14.07.2005.
Având în vedere că abrogarea acestui text a intervenit după pronunțarea deciziei atacate și după declararea recursului de către, motivul de recurs este câștigat cauzei urmând a fi analizat de către instanța de recurs.
Față de cele expuse, urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile formulate de intimatul cu privire la nemotivarea recursului.
Însă, Curtea constată că nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7, 9 și 10 Cod procedură civilă, ce au fost dezvoltate pe larg de recurentul nu sunt incidente în speță.
Curtea reține că motivarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel este clară, precisă și răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, conducând în mod logic la soluția din dispozitiv.
Ambele instanțe au motivat, în detaliu, incidența puterii de lucru judecat în cauza dedusă prezentei judecăți, instanța de recurs urmând să substituie motivarea tribunalului doar sub aspectul constatării existenței și a identității de obiect și de părți între pricinile la care au făcut referire judecătoria și tribunalul, ceea ce face operantă excepția autorității de lucru judecat, așa cum a reținut și instanța de fond.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1430 din 05.07.2000, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de și a dispus anularea parțială a titlurilor de proprietate nr. 4380/17.08.1993 emis în beneficiul numitei - pentru suprafața de 3.000. situată în intravilanul comunei, în T-83, parcelele 486 și 487 și respectiv, nr. 4570/09.02.1994 emis în beneficiul pârâtului pentru suprafața de 432. teren, amplasată în tarlaua 853, parcela 486/1 din intravilanul aceleiași comisii.
În baza acestei hotărâri irevocabile, Comisia Județeană I de fond funciar a emis hotărârea nr. 94/23.03.2001 (fila 23 dosar fond) prin care a validat propunerile Comisiei Locale de fond funciar, propuneri care vizau:
- modificarea anexei 3, poziția numitei -, prin înlăturarea suprafeței de 3.000. teren;
- modificarea anexei 2b, poziția recurentului, prin radierea suprafeței de 432.;
- stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.432. teren, situată în intravilanul comunei în beneficiul intimatului.
Ulterior, Comisia Județeană, în temeiul deciziei civile nr. 1430/05.07.2000 a Curții de APEL IAȘI și a propriei hotărâri nr. 94/23.03.2001 a procedat la emiterea titlului de proprietate nr. 5685/28.10.2002, în beneficiul intimatului, pentru suprafața de 3.432. teren, situată în intravilanul aceleiași localități.
Din cuprinsul titlului de proprietate rezultă că suprafața de 3.432. teren atribuită intimatului este amplasată în tarlaua 83, parcelele 486, 487 și 486/1, adică în tarlaua și parcelele pentru care s-au anulat cele două titluri de proprietate emise pe numele recurentului și al numitei - prin decizia civilă nr. 1430/2000.
Curtea mai reține că și au promovat o acțiune pentru anularea hotărârii Comisiei Județene I de fond funciar nr. 94/23.03.2001 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul intimatului pentru suprafața de 3.432 ha teren, însă demersul lor judiciar a fost respins în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 2765/06.06.2002 a Tribunalului Iași (filele 41-43 dosar fond).
Este adevărat că art. 1201 Cod civil condiționează lucrul judecat de identitatea celor trei elemente esențiale: de persoane, de obiect și de cauză.
În ceea ce privește identitatea de persoane, textul folosește expresia "aceleași părți în aceeași calitate", ceea ce înseamnă că se referă la calitatea lor juridică, adică după cum au stat în proces în nume personal sau pentru altul.
Cu privire la acest element al lucrului judecat, în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc cu rolurile schimbare, fostul reclamant devenind pârât.
Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI, a avut calitatea de reclamant, iar pe aceea de pârât, în timp ce în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 2765/2002 a Tribunalului Iași reclamant a fost și a fost intervenient în interes propriu, în prezenta cauză, calitatea de reclamant a revenit recurentului, iar cea de pârât intimatului.
Curtea constată că, în cele trei litigii, părțile au stat în procese în nume personal schimbându-și doar rolurile, astfel că identitatea de persoane, cerută de art. 1201 Cod civil, este întrunită.
În ceea ce privește obiectul, adică însăși pretenția formulată prin cerere - dreptul asupra unui bun determinat, Curtea reține că acesta a fost același în toate cele trei litigii.
Astfel, pentru ca să existe identitate de obiect între două sau mai multe acțiuni este suficient ca, din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același ca în primul proces.
În determinarea obiectului trebuie să se aibă în vedere că acesta cuprinde și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material.
Raportat la cele expuse, Curtea constată că atât în procesul finalizat prin deciziile nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI și nr. 2765/2002 a Tribunalului Iași, cât și în prezenta cauză și și-au disputat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.432. situat în intravilanul comunei, în T-83, parcelele 486, 487 și 486/1, chiar dacă în primele două procese s-a solicitat anularea titlurilor de proprietate emise în beneficiul lui și - și respectiv, anularea hotărârii Comisiei Județene I de fond funciar emise în favoarea lui, iar în prezenta cauză se cere anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatului.
Toate cele trei acte juridice consfințeau dreptul de proprietate asupra terenului mai sus menționat, iar prin atacarea lor s-a urmărit aceeași finalitate, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, esențial fiind să nu se ajungă la hotărâri contradictorii în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărâri ulterioare.
În ceea ce privește identitatea de cauză, tribunalul a constatat că această cerință este îndeplinită, iar recurentul a achiesat la hotărârea pronunțată sub acest aspect necriticând-o prin motivele de recurs formulate.
În consecință, Curtea reține că pentru a se asigura stabilitatea raporturilor sociale, hotărârile judecătorești care au pus capăt litigiilor anterioare (deciziile civile nr. 1430/2000 și nr. 2765/2002), după dezbateri contradictorii și cu respectarea procedurii probatorii menite să determine în mod corect adevăratele relații dintre părți, se bucură de prezumția absolută de adevăr, astfel că recurentul nu mai poate pune în discuție dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.432. din T 83, parcelele 486, 487 și 486/1 în prezenta cauză.
Susținerea recurentului referitoare la faptul că titlul de proprietate nr. 5244 din 16.09.1996 nu a fost atacat și nici anulat, astfel că ar exista două titluri de proprietate pentru aceeași suprafață de teren urmează a fi înlăturată, deoarece terenul înscris în acest titlu are un cu totul alt amplasament decât terenul din litigiul dedus prezentei judecăți și care a fost înscris în titlurile de proprietate anulate parțial prin decizia civilă nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI.
Procesul-verbal nr. 2736/30.09.2002 are ca obiect punerea în posesie a intimatului asupra terenului înscris în titlul de proprietate și este întocmit în concordanță cu hotărârile judecătorești irevocabile.
Critica referitoare la omisiunea instanțelor de a se pronunța asupra apărărilor și probelor administrate de recurent, inclusiv a expertizei topometrice efectuate de expert tehnic nu este întemeiată, deoarece apărările și dovezile invocate nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii atât timp cât ele vizau fondul litigiului, iar instanțele au reținut existența autorității de lucru judecat, ceea ce a făcut inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Față de cele ce preced și raportat la substituirea motivării deciziei instanței de apel prin prezenta hotărâre sub aspectul constatării existenței celor trei elemente esențiale ale puterii de lucru judecat, Curtea constată neoperante în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7,9 și 10 Cod procedură civil, urmând a respinge recursul declarat de reclamantul și a menține decizia recurată, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 15 din 16 ianuarie 2008 Curții de APEL IAȘI se respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 521 din 19.11.2007 a Curții de APEL IAȘI.
Pentru a hotărî astfel, se rețin, în esență, următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, comună și nesuspensivă de executare îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură.
Potrivit art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă acest motiv nu putut fi invocat pe calea apelului sau recursului când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Necompetența materială, chiar reală, nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac deoarece contestatorul avea posibilitatea să invoce excepția în calea ordinară de atac promovată în cauză (respectiv în recurs) pe care însă nu folosit-o astfel încât contestația în anulare nu poate fi admisă.
Mai mult decât atât, este adevărat că potrivit art. 5 (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se prevede că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în primă instanță sunt supuse numai recursului". Aceste dispozițiile legale au intrat însă în vigoare la data de 22 iulie 2005, data publicării în Monitorul Oficial nr. 653/2005, ori sentința civilă nr. 4702 fost pronunțată de Judecătoria Iași la data de 21 aprilie 2003, când pentru litigiile funciare erau prevăzute trei căi de atac, Curtea de Apel fiind instanța care soluționa recursul.
În consecință, date fiind considerentele expuse, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de și va menține, ca temeinică și legală, decizia civilă nr. 521 din 19 noiembrie 2007 Curții de APEL IAȘI.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat revizuire pentru următoarele motive:
- prin hotărârea dată în contestația în anulare, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și anume nu s-a pronunțat asupra înscrisului depus de recurent la dosar în xerocopie, prin care a dovedit că a depus la registratura Curții de APEL IAȘIo cerere scrisă prin care invocă excepția de necompetență a instanței de judecată în cauza respectivă.
În aceste condiții instanța avea obligația de a analiza și a se pronunța în acest sens.
La momentul respectiv instanța i-a comunicat în mod verbal că va analiza toate excepțiile și cererile revizuentei, în condițiile în care pe rol era o cerere de strămutare ce se soluționa la
Ulterior nu s-a mai pus în discuție această excepție, iar instanța nu s-a pronunțat pe această excepție.
În consecință, solicită casarea deciziei și pronunțarea asupra excepției de necompetență.
La termenul din 18.04.2008 instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de recurs raportat la art. 322 Cod procedură civilă.
Instanța în aplicarea art. 137 Cod procedură civilă se va pronunța asupra excepției invocate, care este incidentă în cauză, astfel că cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Pentru a cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică o altă dezlegare a raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până la acel moment.
Aceasta este o condiție de admisibilitate a revizuirii, care dacă nu este îndeplinită, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Or, în speță s-a cerut revizuirea unei decizii pronunțată în contestație în anulare prin care nu s-a evocat fondul, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.
Cum cererea de revizuire este soluționată în raport de excepția invocată, motivele de revizuire nu mai pot fi examinate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei civile nr. 15 din 16.01.2008 a Curții de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Obligă revizuentul să plătească intimatului suma de 500 lei Ron, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 30.06.2008.-.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI: -,
- -,
25.06.2008
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Elena
