Anulare act. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 229
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 598 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 7639 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 16 februarie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 5.02.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei, prin care a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.2509/13.12.1991.
În motivarea în fapt a acțiunii, s-a arătat că prin certificatul de moștenitor nr.2509/13.12.1991 emis de fostul notariat de Stat D, s-a constatat deschisă succesiunea numitului, decedat la 2.06.1972, cu unic moștenitor, în calitate de fiică. În masa succesorală, potrivit acestui certificat, a fost inclus terenul în suprafață de 84 mp, situat pe-.
Conținutul certificatului de moștenitor contravine realității, întrucât la data decesului autorului, în patrimoniul acestuia nu se afla bunul imobil menționat anterior, iar în momentul dobândirii terenului de către defunct, acesta era situat la nr.56B, fiind expropriat prin Decr.177/1961, primind despăgubiri.
Ulterior exproprierii, s-au schimbat numerele factoriale pe strada - -, astfel că imobilul de la nr.58 ce a aparținut lui și la care autorul pârâtei figura cu contract de închiriere, a primit nr.26C. Întrucât contractul de închiriere nu reprezintă titlu de proprietate, în mod greșit a fost trecut terenul de la nr.26C în certificatul de moștenitor.
Apoi, certificatul de moștenitor a fost întocmit pentru o cauză ilicită și imorală, pârâta urmărind de fapt dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului de la nr.26C.
La data de 1.04.2008, reclamanta a depus o precizare la acțiunea inițială, arătând că a fost prejudiciată prin emiterea certificatului de moștenitor, întrucât acest certificat a stat la baza emiterii ordinului prefectului 103/1999, iar pârâta a avut câștig de cauză în acțiunea în revendicare, obiect al dosarului - al Judecătoriei Craiova, prevalându-se tocmai de acest ordin.
Reclamanta a depus înscrisurile la care a făcut referire în precizarea formulată.
În ședința publică din 15 aprilie 2008, pârâta a depus întâmpinare (fila 102), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că certificatul de moștenitor face dovada, față de terți, doar cu privire la calitatea de moștenitor, nu și cu privire la componența masei succesorale.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa de interes în promovarea acțiunii, arătând că reclamantei i s-a restituit terenul de 280 mp. prin hotărârea 1022/1999 a Comisiei Județene D, adică exact suprafața avută în proprietate și expropriată, situație în care reclamanta nu poate pretinde că i s-ar fi încălcat vreun drept de proprietate.
Prin sentința civilă nr.7639/13 05 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta.
fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanta este proprietara imobilului situat pe-, imobil compus din teren în suprafață de 280 mp și construcții (extras de carte funciară nr.37070, înscrierea dreptului de proprietate făcându-se în baza Hotărârii nr.322/1996).
Terenul de 84 mp. cuprins în certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită, este situat pe- (extras de carte funciară nr.52620, înscrierea făcându-se în baza deciziei civile nr.7340/2003 și a sentinței civile nr.7377/2005 a Judecătoriei Craiova ).
Reclamanta, căreia îi revine sarcina probei, nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat asupra terenului de 84 mp. situat la nr.26C, toate actele depuse referindu-se la terenul de 280 mp. situat la nr.26B, care se află în posesia reclamantei, motiv pentru care acțiunea acesteia a fost respinsă, ca neîntemeiată.
S-a mai reținut că între părți s-au purtat numeroase procese cu privire la acest teren. Astfel, prin decizia 57/19.03.1997, irevocabilă potrivit deciziei civile nr.831/9.03.1999 a Curții Supreme de Justiție, au fost obligați pârâții Consiliul Local C și DGFP D, să lase în deplină proprietate și posesie numitei, suprafața de 61,2 mp, situată pe-, reținându-se că din acte reclamanta este îndreptățită la 84 mp, însă la măsurători s-a găsit o suprafața de 61,2 mp.
La baza soluției de restituire au stat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.853/399 din 27.09.1956 prin care autorul numitei a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 84 mp.
Ulterior pronunțării deciziei 831/9.03.1999 a Curții Supreme de Justiție, a fost emis Ordinul Prefectului nr.103/21.05.1999, prin care i-a fost atribuită acesteia suprafața de 84 mp.
Pe de altă parte, titlul reclamantei se referă la terenul de 280 mp. situat pe-. Acesta constă în Hotărârea nr.322/4.11.1996 a Comisiei Județene D, pentru suprafața de 345,97 mp, anulată parțial prin sentința civilă nr.25896/11.12.2000 a Judecătoriei Craiova, în privința suprafeței de 61,2 mp. definitivă și irevocabilă.
În considerentele sentinței, s-a reținut că suprafața expropriată de la a fost de 280 mp. și că diferența de 61,2 mp. se identifică cu cea pentru care s-a dispus restituirea în favoarea numitei, prin decizia 57/1997 a Tribunalului Dolj.
Nu în ultimul rând, între părți s-a soluționat irevocabil și acțiunea în revendicare formulată de reclamanta împotriva pârâtei, pronunțându-se sentința civilă nr.7340/2.07.2003 devenită irevocabilă, prin care pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei terenul de 61,2 mp. situat la nr.26C, - -.
Din înscrisurile depuse, s- constatat că într-o primă judecată s-a stabilit în mod irevocabil (decizia 57/19.03.1997 a Tribunalului Dolj ) că autorul pârâtei a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 84 mp. situată pe-, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.853/399 din 27.09.1956.
În ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, instanța constatat că o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis de hotărârea unei instanțe ulterioare.
Este vorba de prezumția lucrului judecat, care funcționează în cauză (art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.2 civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției.
În speță, reclamanta a repus în discuție, invocând un al temei de drept, situația stabilită irevocabil prin sentințe anterioare. Nu operează autoritatea de lucru judecat, sub forma excepției procesuale (non bis in idem) nefiind întrunită cerința identității de cauză, însă operează prezumția de lucru judecat, care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamanta, arătând că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, neanalizând toate cererile depuse și actele existente la dosar.
Menționează că prin acțiunea formulată și precizată a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 21509/2001 și constatarea nulității absolute certificatului precizat.
Prin decizia civilă nr.598 din 21 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.7639 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta trebuia să facă dovada dreptului său de proprietate cu privire la suprafața de 84 (pentru care solicită anularea certificatului de moștenitor al defunctei), situație judicios stabilită de prima instanță, pentru că numai în atare situație se putea considera vătămată în drepturile sale prin emiterea certificatului contestat și, prin urmare, îndreptățită să intenteze acțiunea de față, conform art. 88 din Legea nr.36/1995.
Prin sentința civilă nr.25896/2000a Judecătoriei Craiova și decizia civilă nr. 631/2002 Curții de Apel Craiova (prin care s-au respins apelurile și recursurile) s-a stabilit îndreptățirea reclamantei la atribuirea în proprietate, conform Legii nr. 112/1995 doar a suprafeței de 280. reținându-se că autorul acesteia a deținut numai această suprafață de 280. conform contractului de vânzare-cumpărare din 12 octombrie 1951, aceasta fiind și suprafața expropriată în baza Decretului nr. 177/1961.
S- mai constatat că aceasta este neîndreptățită la suprafața ce excede celor 280, respectiv la 61 care aparținut autorului pârâtei, defunctul, pentru care a redobândit proprietatea prin hotărâri judecătorești intrate în putea lucrului judecat (decizia civilă nr. 835/1997 a Tribunalului Dolj și decizia civilă nr.69/1998 Curții de APEL CRAIOVA ).
Prin urmare, în numeroasele litigii purtate între părți s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că apelanta reclamantă este titulara dreptului de proprietate a unei suprafețe de 280. situată în- B (fost 56) și nu este îndreptățită la o suprafață excedentară, întrucât această diferență în plus față de cei 280. constituie proprietatea intimatei pârâte, care obținut retrocedarea în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat de autorul său în anul 1956 (pe baza căruia s- emis și certificatul de moștenitor contestat) dar și Decretului de expropriere nr. 177/1961 și listelor anexe la Decret.
Împotriva celor două hotărâri a declarat și motivat recurs în termen reclamanta considerându-le ca fiind nelegale.
Criticile invocate de recurentă vizează faptul că în mod eronat instanțele de fond și de apel au reținut că în cauză ar fi incidentă excepția autorității de lucru judecat, făcând referire la suprafața de 61,2 mp. pentru care s-a stabilit irevocabil prin hotărâri judecătorești că este proprietatea intimatei pârâte.
Arată că prin acțiunea promovată a solicitat anularea certificatului de moștenitor 2509/1991, întrucât cuprinde mențiuni nereale, mai precis imobilul ce se precizează că face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, autorul intimatei pârâte, nu i-a aparținut acestuia.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal susținerile recurentei reclamante, prin hotărârile supuse recursului instanțele de fond și de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând nici unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art.304 pct.1-9 cod proc. civilă.
Astfel, prin cererea introductivă reclamanta a investit instanța cu o cerere de anulare a certificatului de moștenitor emis intimatei pârâte de pe urma autorului său decedat, susținănd că în mod greșit în cuprinsul acestui act a fost trecută o suprafață de teren pe care defunctul n-a avut-o în proprietate.
Susținerile recurentei în sensul că instanțele ar fi soluționat pricina pe excepția autorității de lucru judecat, deși cu privire la obiectul prezentei acțiuni -anulare certificat de moștenitor- părțile nu s-au mai judecat, sunt lipsite de temei legal, instanțele nerezolvând cauza pe această excepție.
Motivarea dată în considerentele hotărârilor pronunțate este în sensul că, potrivit art.1169 cod civil, reclamantei îi revenea sarcina dovedirii dreptului de proprietate invocat asupra terenului menționat în certificatul de moștenitor, în suprafață de 84 mp. situat la nr.26C, pentru a se putea considera vătămată în drepturile sale prin emiterea certificatului contestat și, prin urmare, îndreptățită să intenteze acțiunea de față, conform art. 88 din Legea nr.36/1995,
Or, toate actele depuse la dosar atestă faptul că recurenta reclamantă este proprietara terenului în suprafață de 280 mp. situat la nr.26B, care se află în posesia acesteia și mai mult, între părți au avut loc numeroase procese, soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, prin care s-a stabilit că terenul menționat în certificatul de moștenitor a aparținut autorului intimatei pârâte,.
Ceea ce corect s-a reținut de către instanțe este faptul că, deși în speță nu operează autoritatea de lucru judecat, sub forma excepției procesuale (non bis in idem) nefiind întrunită cerința identității de cauză, este aplicabilă prezumția de lucru judecat, care presupune că ceea ce a stabilit o instanță nu poate fi contrazis.
În cauză, recurenta reclamantă a repus în discuție, invocând un alt temei de drept, situația stabilită irevocabil prin hotărâri judecătorești anterioare, fiind incidente dispozițiile art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.2 civil, existând prezumția lucrului judecat, potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției.
Susținerile recurentei în sensul că ar fi un alt teren, diferit de cel pentru care părțile s-au judecat sunt lipsite de suport probator, prin decizia 57/19.03.1997, irevocabilă potrivit deciziei civile nr.831/9.03.1999 a Curții Supreme de Justiție, reținându-se că deși potrivit actelor de care dispune intimata din prezenta cauză este îndreptățită la 84 mp, teren ce este trecut în certificatul de moștenitor, în urma măsurătorilor efectuate s-a găsit o suprafață de 61,2 mp. pentru care s-a dispus punerea acesteia în posesie.
În concluzie, existând probe certe din care rezultă că recurenta reclamantă nu este proprietara suprafaței de teren menționată în certificatul de moștenitor emis intimatei pârâte de pe urma autorului său, în mod judicios prin hotărârile pronunțate instanțele de fond și de apel au reținut netemeinicia acțiunii introduse de reclamantă.
Așa fiind, constatându-se că sunt lipsite de temei legal criticile invocate de recurenta reclamantă urmează ca, potrivit art.312 alin.1 cod proc. civilă, recursul declarate de aceasta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 598 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 7639 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
Tehnred. /27.02.2009/2 ex.
apel
fond
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
