Obligație de a face. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 231
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 16 februarie 2009 privind judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 420 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4306 din 4 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul G și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din 16 februarie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J, sub nr-, la data de 29.05.2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții SC Energetic SA și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța să oblige pârâții să-i reconstruiască imobilul casă de locuit, într-o zonă nepoluată, pe un teren pus la dispoziție de pârâtă și la plata uzufructului, pe perioada 2004-2006, în sumă de 1.000 lei pentru o suprafață de 900.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 1350., din care 450. curți construcții, iar diferența arabil; că în anul 1985, prin Decretul nr. 180/1985, s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unui număr de 29 gospodării și terenurile aferente, în vederea măririi capacității de depozitare a lignitului și realizării unui zid de sprijin în 2 Vest a depozitului de cărbune de la Centrala Electrică și că s-a dispus demolarea construcțiilor și a împrejmuirilor expropriate, urmând ca SC, care a primit în administrare directă terenurile și locuințele, să le reconstruiască, în alte zone nepoluate, casele.
A mai precizat că unitatea pârâtă, nici până în prezent, nu a finalizat exproprierea, astfel că un număr de 17 imobile, printre care și al reclamantului, se află în continuare la 30 metri distanță față de muntele de cărbune, fapt ce are repercusiuni grave asupra reclamantului și a familiei sale, dar și asupra imobilelor, care sunt grav avariate ca urmare a traficului greu care se desfășoară în zonă.
În cauză, a fost efectuată expertiză topografică de către expert, expertiză de mediu efectuată de expert Gh. precum și expertiză de specialitate în construcții care a fost efectuată de expert.
Instanța de fond a fost investită de către pârâta, prin întâmpinarea depusă, cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, cel puțin pentru terenul aferent gospodăriei.
În susținerea acestei excepții, pârâta a învederat că Decretul 180/1985 al Consiliului de Stat al trecea în proprietatea statului terenurile, construcțiile și împrejmuirile, în scopul măririi capacității de depozitare a lignitului și realizării zidului de sprijin la 2 Vest, a depozitului de cărbune a unității lor, că investiția a fost pusă în practică doar parțial, demolându-se pentru aceasta doar 12 imobile din cele 29, pentru care Decretul 180/1985 dispunea exproprierea, că, în conformitate cu prevederile legislației în materie de expropriere, în vigoare la acea dată, imobilele construcții treceau în proprietatea statului odată cu preluarea efectivă a acestora, în vederea demolării (art. 4 din Decretul 467/1979), iar terenurile expropriate la data emiterii Decretului de expropriere (art.5 alin.2 din Decretul nr. 545/1958).
Prin sentința civilă nr. 4306/04.06.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului G, invocată de către pârâta
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G față de pârâta
S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind uzufructul.
A fost obligată pârâta să reconstruiască imobilele reclamantului și anume: împrejmuire compusă din stâlpi de beton, plăci de beton, poartă metalică în două canate și ușă metalică; casă compusă din 3 camere, o sală și un foișor la mansarda acoperișului; bucătărie de vară, pătul, bucătărie de iarnă, garaj, pivniță, magazie, șopron, cotețe păsări și porci, pe un teren în suprafață de 1350. situat într-o zonă nepoluată și pus la dispoziție de pârâtă și să plătească reclamantului suma de 704,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual active, motivând că reclamantul este proprietarul terenului care face obiectul prezentului litigiu.
Față de pârâta SC, instanța a admis acțiunea în parte, reținând că s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind uzufructul.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel apelanta-pârâtă SC A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că obligația de reconstituire a gospodăriei reclamantului, ca și obligație de a face, astfel cum a fost formulată în cererea introductivă, este inadmisibilă, deoarece obligația de a face își are izvorul într-un raport juridic contractual, inexistent în speță.
Prin decizia civilă nr. 420 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă A împotriva sentinței civile nr. 4306/04.06.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.
Instanța de apel a motivat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, arătând că reclamantul nu se poate bucura de dreptul său de proprietate, fiind afectat de activitatea pârâtei. Că în caz contrar, s-ar încălca dispoz. art. 11 din Pactul Internațional nr. 16/1966, dispoz. art. 20 din Tratatele Internaționale privind Drepturile Omului, precum și dispoz. art. 47 din Tratatul privind Nivelul de.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A, întemeindu-și cererea pe dispoz. art.304 pct. 7 și 9 Cod pr. Civ.
Motivând recursul, pârâta a arătat că, în mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că în această speță este admisibilă acțiunea reclamantului privind obligația de a face considerând că nu există nici un temei legal pentru care unitatea pârâtă recurentă în cauză să fie obligată la strămutarea gospodăriei reclamantului, deoarece solicitarea acestuia din urmă presupune în realitate o obligație de expropriere a acestuia.
A mai arătat în motivare că, în speță, Decretul de expropriere nr. 180/1985, emis de fostul Consiliu de Stat al, reținut de prima instanță ca temei juridic al obligației de reconstituire a imobilelor expropriate, a rămas fără efect și, mai mult, nu poate constitui temei legal al obligației de a face.
invocat jurisprudența în materie.
Recursul este nefondat.
Reclamantul și-a întemeiat primul petit al acțiunii (în obligația de a face)pe dispoz. art. 1073 Cod civil, fără însă a indica în mod explicit în cererea de chemare în judecată fundamentul legal al dreptului pe care îl valorifică, izvorul obligației pârâtei de a reconstitui gospodăria.
În cuprinsul cererii, reclamantul s-a referit atât la Decretul de expropriere nr. 180/1985, prin care s-a dispus exproprierea imobilului-proprietatea lui, cât și la obligațiile ce-i revin pârâtei ca poluator, de a restabili situația anterioară poluării și la încălcarea dreptului de proprietate de către pârâtă.
A arătat reclamantul că a figurat în anexa la decretul de expropriere și deși nu i-a fost preluat efectiv imobilul, nu-și mai poate exercita prerogativele proprietății asupra imobilului, pe de o parte pentru că potrivit evidențelor locale imobilul figurează ca demolat, iar pe de altă parte, din cauza poluării mediului, prin activitatea minieră a pârâtei - poluare ce le afectează sănătatea, le pune în pericol viața și le-a deteriorat bunurile - teren și construcții. Revenea instanței obligația, ca în raport de motivarea în fapt a acțiunii, să pună în discuție și să stabilească și fundamentul juridic al acțiunii.
Decretul de expropriere nu a prevăzut expres obligația expropriatorului ori a beneficiarului actului de expropriere de a strămuta gospodăriile expropriate, astfel că nu se poate reține în speță că acesta ar reprezenta izvorul obligației pârâtei de a reconstrui gospodăria reclamanților pe un alt amplasament.
Expertiza tehnică în domeniul protecției mediului,efectuată în cauză, a constatat însă (pe baza datelor obținute prin stațiile de prelevare a probelor instalate în zona în care este situat imobilul reclamanților) depășirea concentrațiilor maxime admise de pulberi sedimentabile - zona fiind afectată de praful de cărbune rezultat din activitatea de manipulare a cărbunelui în depozit - rezultată din combustia cărbunilor fiind alcătuită din particule granulate având un conținut preponderent silicios, cuprins între 48 - 58 % care purtate de curenții de aer în cazul vânturilor puternice fac atmosfera din zonă irespirabilă și provoacă silicoze cancerigene.
A mai constatat expertiza că depozitul de cărbuni energetici este amplasat la o distanță de 30 față de locuința reclamantului.
Raportul de expertiză a mai consemnat agresiuni produse de nivelul de zgomot industrial ridicat, efectele grave asupra vegetației, ale polilor acide care se formează prin interacțiunea oxigenului de sulf și a oxizilor de azot cu vapori de apă din atmosferă.
Concluzia ce se desprinde din acest raport este că pârâta, prin activitățile de constituire, de extragere și de depozitare a cărbunilor - dezvoltă continuu pulberi de cărbuni și noxe și prin aceasta a modificat total cadrul al gospodăriei reclamanților într-un mediu impropriu ce periclitează viața și deteriorează grav bunurilor din gospodăria reclamanților.
Potrivit art.94 lit.i din OUG 195/2005 privind protecția mediului - modificată prin Legea nr.265/2006 de aprobare a ordonanței - protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice în care scop acestea "suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Prejudiciul este definit prin ordonanța modificată ca efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluare, activități dăunătoare ori dezastre.
Potrivit art.95 din OUG nr.195/2005, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv - independent de culpă.
Din textele citate rezultă obligația legală ce revine poluatorului de a repara prejudiciul în principal prin restabilirea situației anterioare. Or, în speță, o asemenea restabilire nu se poate obține decât prin reconstituirea gospodăriei persoanelor afectate prin poluare, pe un alt amplasament, într-o zonă nepoluată.
Obligațiile în general (ce includ și obligația de a face) își au izvorul în actul juridic și în fapte juridice stricto sensu.
Prin urmare, nu numai convenția constituie fundament al obligației de a face, ci și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, precum chiar și legea după cum s-a indicat mai sus.
Prejudiciul este întotdeauna rezultatul încălcării unui drept subiectiv, iar în principal repararea prejudiciului se face în natură.
Doar în cazul în care nu este posibilă repararea în natură, aceasta se face prin echivalent sub forma despăgubirilor.
Art.1073-1075 Cod civ. nu se aplică doar în cazul convențiilor - ci și al delictelor și cvasi-delictelor - capitolul VII - despre efectele obligațiilor - în care sunt cuprinse aceste dispoziții- situându-se în codul civil după capitolul privitor la convenții și capitolul - despre delicte - reprezentând o reglementare comună a efectelor obligațiilor indiferent de izvorul lor.
Pe de altă parte din art.1075 Cod civ. nu rezultă că neexecutarea în natură a obligației de a face se transformă obligatoriu în dezdăunare.
O asemenea interpretare a legii ar permite debitorului obligației ca prin simpla sa manifestare de voință să schimbe obiectul obligației. În realitate, regula din art.1075 Cod civ. se aplică numai la obligațiile de a face intuitu personae - ce implică activitatea personală deosebită a debitorului.
Or, reconstituirea unei gospodării nu are un asemenea caracter.
Față de toate aceste considerente, se constată că soluția instanței de fond de admitere a primului capăt de cerere și de obligare a pârâtei Energetic de a reconstrui gospodăria reclamantului într-o zonă nepoluată, pe un teren pus la dispoziție de pârâtă, este legală și temeinică.
Pentru motivele de fapt și de drept susmenționate și în baza art.3121Cod pr. Civ. urmează a se respinge recursul formulat de pârâta SC Energetic, ca nefondat.
În conformitate cu dispoz. art. 274 Cod pr. Civ. instanța va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către intimatul-reclamant, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 420 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4306 din 4 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul G și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Respinge cererea intimatului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. -
Tehn.
2 ex./10.03.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
