Anulare act. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.234/DOSAR NR-
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea- - - JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamantaîmpotriva deciziei civile nr.266/Ap pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 13 octombrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2009 și apoi la 3 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.1105/30.11.2006 Judecătoria Zărneștia admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, invocată de reclamantul, domiciliat în Nouă nr.318, jud. B, a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta domiciliată în Nouă nr.341, jud. B, și, în consecință, a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.22/09.10.2003 eliberat de și restabilirea situației de carte funciară anterioară eliberării acestui certificat.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pârâta - reclamantă reconvențională să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 35 lei.
Prin decizia civilă nr. 266/13.10.2008 Tribunalul Brașova respins apelul formulat de apelanta pârâtă împotriva sentinței sus-menționate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta pârâtă întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 700 Cod civil, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, în condițiile în care aceasta a fost invocată prin note de ședință și nu prin completarea cererii de chemare în judecată, completare care nici nu mai era posibilă întrucât fusese depășit termenul impus de art. 132 Cod procedură civilă.
Cu privire la acceptarea succesiunii se arată că aceasta a fost realizată prin solicitarea și urmarea procedurii succesorale notariale, finalizate cu emiterea certificatului de moștenitor în anul 2003. Acest act nu mai poate fi anulat decât în măsura în care motivul de nulitate invocat poate genera acest efect și coexistă cu momentul facerii actului. Realizarea dezbaterii succesorale legale de către notar nu putea fi împiedicată de existența unui testament, ci putea cel mult determina concursul între succesiunea legală și cea testamentară.
De altfel, recurenta susține că a acceptat tacit succesiunea, anterior cererii de deschidere a procedurii succesorale legale, prin preluarea din patrimoniul defunctei a unor bunuri, respectiv folosința asupra unor terenuri ale acesteia. Chiar dacă cu privire la această folosință a existat anterior decesului un proces rezolvat judiciar în favoarea defunctei, faptul că ulterior decesului recurenta a continuat folosința reprezintă o acceptare tacită a succesiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 700 alin. 1 cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii. Data deschiderii succesiunii fiind data decesului persoanei ce urmează a fi moștenită.
Fiind un termen de prescripție norma legală este imperativă, iar încălcarea sa atrage nulitatea absolută.
Conform regimului juridic al nulității absolute aceasta poate fi invocată de oricine are interes, chiar de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, oricând și nu poate fi acoperită prin confirmare.
Așa fiind, susținerea recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea de chemare în judecată poate fi modificată sau completată numai la prima zi de înfățișare, nu poate fi primită, deoarece ne aflăm în fața invocării unei excepții dirimante, care vizează o nulitate absolută și care poate fi invocată oricând pe parcursul procesului, chiar prin note scrise sau concluzii orale.
În ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor emis în anul 2003, motivul de nulitate invocat, prin admiterea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, poate genera acest efect, iar cauza de nulitate este anterioară dezbaterii succesorale având în vedere că defuncta a decedat la data de 07.05.2002, termenul de acceptare împlinindu-se la data de 07.11.2002,iar certificatul de moștenitor fiind eliberat la data de 09.10.2003.
Legat de acceptarea succesiunii.
Declanșarea procedurii succesorale notariale nu poate constitui prin ea însăși o acceptare a succesiunii, așa cum afirmă recurenta, aceasta fiind în fapt o procedură prin care se concretizează într-un act autentic starea de fapt născută ca urmare a decesului unei persoane cu privire la trecerea patrimoniului său către succesori, în condițiile în care anterior declanșării acestei proceduri moștenirea a fost acceptată în termenul legal.
Cu privire la acceptarea tacită a succesiunii, prin folosința unor terenuri ale defunctei, instanța constată că potrivit dispozițiilor legale pentru a ne afla în fața unei acceptări a succesiunii succesibilul trebuie să aibă posesia imobilului și nu doar folosința acestuia, iar în cazul în speță, recurenta fiind sora defunctei nu poate intra în posesia moștenirii decât în baza certificatului de moștenitor, ea nefiind moștenitor sezinar.
Mai mult decât atât, folosința invocată de către recurentă nu este aptă să valoreze acceptare a succesiunii atâta timp cât cu privire la folosința acestor terenuri a existat o judecată între recurentă și defunctă, care, așa cum se precizează și în motivele de recurs, s-a soluționat în favoarea defunctei, recurenta fiind obligată să se retragă de pe aceste terenuri, ceea ce înseamnă că nici măcar folosința nu poate fi reținută ci, eventual, o detenție precară.
Așa fiind, curtea constată că recursul este nefondat, iar în temeiul art. 312 Cod procedură civilă acesta va fi respins.
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantaîmpotriva deciziei civile nr.266/13.10.2008 a Tribunalului Brașov.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /05.03.2009
Dact. /09.03.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
Jud. apel - Șt.
-.
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
