Anulare act. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 236
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 197 din 25 februarie 2009 dată de Tribunalul Iași și sentinței civile nr. 12783 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași,în contradictoriu cu intimații, și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I,având ca obiect constatare nulitate absolută act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimații și,lipsă fiind reprezentantul intimatului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția inadmisibilității recursului și pe fondul cauzei.
Avocat pentru recurentul având cuvântul,solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului,având în vedere decizia nr. VII din 22 decembrie 1998 fostei Curți Supreme de Justiție pronunțată în cadrul recursului în interesul legii,potrivit căreia nu se poate considera că o decizie prin care instanța de apel trimite cauza spre rejudecare ar avea caracter intermediar.
Pe fond,avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul arată că prin decizia Tribunalului Iașis -a admis apelul promovat de și,reținând că prima instanță a calificat greșit cererea reclamanților ca fiind o plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996. Instanța de apel reține de asemenea faptul că scopul urmărit de reclamanți prin exercitarea acțiunii privește apărarea dreptului lor de proprietate prin mijlocirea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a încheierii pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Avocat susține că acțiunea promovată de și,acțiune ce vizează nulitatea unei încheieri de intabulare nu reprezintă un mijloc de apărare a dreptului de proprietate,încheierea de intabulare fiind un act administrativ ce nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate.
Apărătorul arată că s-a susținut că prima instanță a modificat obiectul cererii de chemare în judecată,însă doctrina arată faptul că prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului,iar prima instanță nu a modificat această pretenție concretă,ci a realizat doar o corectă încadrare juridică.
Susține că doctrina este constantă în a arăta faptul că judecătorul nu este ținut de temeiul juridic invocat de reclamant,dar pentru a respecta principiul contradictorialității și dreptul la apărare,schimbarea temeiului juridic trebuie pus în discuția părților.
Prima instanță a procedat corect și schimbarea temeiului juridic a fost pus în discuția contradictorie a părților,apreciind că sunt incidente în cauză dispozițiile legii speciale,iar ulterior a pus în discuție excepția tardivității promovării plângerii.
Față de data promovării cererii introductive,în mod corect prima instanță a reținut că plângerea a fost promovată cu nerespectarea termenului legal și ca atare a admis excepția tardivității și a respins plângerea.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru intimații și având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității recursului,susține că în afara apărărilor făcute de recurent,referitor la situația invocată,în sensul că decizia Tribunalului Iași ar avea caracter intermediar și împotriva unei astfel de decizii,prin care nu s-a soluționat fondul pricinii se poate promova recurs,are cunoștință că practica judiciară nu este unitară și chestiunea urmează a fi apreciată de instanța de recurs.
Precizează că a invocat excepția și pentru faptul că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești,așa cum se reține și în decizia Tribunalului Iași,prin care s-a constatat că prin depășirea limitelor cadrului instituțional ales și precizat de reclamanți și prin modificarea obiectului acțiunii,instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești conferite de dispozițiile art. 114 Cod procedură civilă.
Apărătorul invocă dispozițiile art. 312 punctul 6 Cod procedură civilă,care reglementează o astfel de situație, în care o decizie ce sancționează o altă decizie prin care s-a depășit atribuțiile puterii judecătorești nu poate fi atacată cu recurs.
În situația în care se respinge excepția invocată,pe fondul cauzei avocat solicită a se constata că recursul nu este întemeiat,a se respinge recursul,cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apreciază că decizia Tribunalului Iași este legală,în sensul că în mod corect a analizat modalitatea prin care instanța de fond a înțeles să soluționeze excepția invocată de pârâți,producând o nelegalitate.
Arată că nu este permis ca o instanță să modifice obiectul dedus judecății,depășindu-se astfel limitele conferite de articolul 114 Cod procedură civilă. Nu poate fi vorba despre faptul că instanța a făcut o reîncadrare juridică,instanța schimbând de fapt obiectul pricinii.
Prin schimbarea naturii pricinii,instanța de fond a adus atingere principiului disponibilității.
Avocat susține că instanța de apel a dat o hotărâre legală,în condițiile în care intimatul nu formulase cerere de intabulare a acelei suprafețe și deci nu putea formula plângere împotriva modificării încheierii inițiale,singura sa posibilitate de remediere a dreptului lezat fiind calea acțiunii civile de drept comun.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică,cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată,depunând chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța respinge excepția privind inadmisibilitatea căii de atac a recursului,având în vedere dispozițiile Legii nr. 7/1996 și decizia nr. VII/1998 a Secțiilor Unite ale fostei Curți Supreme de Justiție cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului împotriva unei decizii prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Declarându-se dezbaterile închise,instanța rămâne în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 21.07.2008 (dosar nr-) și au solicitat "constatarea nulității absolute act" a încheierii de intabulare nr. 56714/6 august 2007 dată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI I) pentru modificarea limitelor de proprietate privind parcela A intravilan extins cu suprafața de 10.000. situat în și înscris în Cartea funciară la nr. 1135 cu numărul cadastral 4198.
În drept reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 968, art. 1200 cod civil -frauda la lege, art. 966 -cauza nelicită precum și dispozițiile legii speciale nr. 7/1996.
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 12783 din 5 noiembrie 2008 admite excepția tardivității formulării plângerii, invocată de către intimați.
Respinge plângerea formulată de petenții și în contradictoriu cu intimații și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca tardiv formulată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad la termenul din 05.11.2008, a calificat cererea ca fiind o plângere împotriva încheierii de carte funciară față de disp. art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, a pus în discuția părților excepția tardivității formulării plângerii, invocată de către intimați și a analizat cu prioritate excepția tardivității formulării plângerii, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă. Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea 7/1996 "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare la biroul teritorial".
Or, în cauză judecătoria constată că petenții au formulat plângere la data de 21.07.2008 (data înregistrării la instanță), iar încheierea nr. 56714 fost emisă de OCPI la 21.08.2007.
În apelul declarat împotriva sentinței, reclamanții au invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, pentru că în mod greșit instanța a schimbat obiectul cauzei din acțiune în constatarea nulității absolute într-o plângere la Legea nr. 7/1996 și a reținut că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a arătat că este terț care nu a solicitat intabularea, Legea nr. 7/1996 nu-l include în categoria celor ce pot formula contestație.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 197 din 25 februarie 2009 admite apelul declarat de reclamanți, desființează sentința judecătoriei și trimite cauza pentru rejudecare cu următoarea motivare;
Pentru caracterizarea corectă a acțiunii instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți de parte, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să îl atribuie acelor termeni și după scopul urmărit prin exercitarea acțiunii.
Deoarece obiectul acțiunii rezultă din motivele de fapt invocate de parte în susținerea ei, în speță greșit a fost calificată cererea reclamanților ca fiind o plângere formulată în procedura reglementată de Legea nr. 7/1996, doar pentru că actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată este o încheiere pronunțată de
Din motivele de fapt invocate în acțiune și din conținutul răspunsului reclamanților la întâmpinările formulate rezultă că scopul urmărit de reclamanți prin exercitarea acțiunii privește apărarea dreptului lor de proprietate prin mijlocirea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a încheierii pronunțate de În susținerea acțiunii, reclamanții au invocat fraudarea legii și a intereselor lor, în drept cererea fiind întemeiată pe disp. art. 968, art. 1200, art. 966 Cod civil. Totodată, în mod expres, reclamanții au arătat că acțiunea nu se întemeiază pe disp. art. 50 din Legea nr. 7/1996, se arată în considerentele deciziei.
Pornind de la scopul urmărit prin exercitarea acțiunii, se reține în cuprinsul deciziei atacate scop care rezultă fără echivoc din susținerile reclamanților în ansamblul lor, în mod greșit instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind o plângere împotriva încheierii de înscriere sau de respingere, căreia i-a aplicat disp. art. 50 alin 2 din Legea nr. 7/1996, dispoziții legale cu privire la care reclamanții cunoscând exact termenii folosiți în cuprinsul actului de sesizare au arătat că nu fundamentează acțiunea lor.
În recursul declarat împotriva hotărârii tribunalului ca instanță de apel, intimatul -pârât a invocat aplicarea greșită a legii încadrând motivul în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că acțiunea ce vizează nulitatea încheierii de intabulare nu reprezintă un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, așa cum sunt cele precizate de Codul d e procedură civilă. Încheierea de intabulare este un act administrativ ce nu aduce atingere dreptului de proprietate, este un act prin care sunt modificate limitele unei suprafețe și nu o încheiere ce ar avea ca rezultat diminuarea suprafeței de teren.
Se arată că recurentul și-a exprimat numai acordul cu privire la modificarea limitelor proprietății atunci când i s-au prezentat planurile de parcelare. Obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost modificat, instanța a făcut doar o încadrare juridică corectă pentru pretenția concretă a reclamanților.
Susține recurentul că prima instanță a procedat corect la schimbarea temeiului de drept, pe care l-a pus în discuția contradictorie a părților, precum și a excepției tardivității promovării plângerii.
Analizând lucrările dosarului, curtea reține temeinicia recursului pentru următoarele considerente.
Instanța de prim grad este investită cu acțiune în constatarea nulității încheierii de intabulare nr. 56714 din 6 august 2007 dată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I la cererea introdusă de, cu privire la modificarea limitelor în cartea funciară, în baza schiței cadastrale nr. 56714/2007.
Pronunțată la data de21.08.2008prin încheiere se dispune:
Admite cererea cu privire la imobilul:
Parcela A intravilan extins cu sup. de 10.000. situat în comuna, județul I, înscris în Cartea Funciară numărul 1135 comun ei cu numărul cadastral 4198 proprietatea, în indiviziune, de sub PI.1.1,2 și să se înscrie modificarea limitelor de proprietate, fără modificarea suprafeței.
În dispozitivul încheierii este menționată calea de atac a plângerii la judecătorie în termen de 15 zile de la comunicare.
La data de 21.07.2008 și, foști coproprietari în indiviziune a terenului în litigiu au solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare.
În conformitate cu art. 129 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Investit prin situația de fapt din cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art. 84 Cod procedură civilă, judecătorul fondului are obligația de a pune în discuția părților încadrarea în drept și a da calificarea corectă în funcție de obiectul raportului juridic dedus judecății.
Prin aplicarea greșită a legii tribunalul a reținut încălcarea principiului disponibilității și a stabilit că judecătoria nu s-a pronunțat asupra a ceea ce a fost învestită.
Curtea reține că cererea are ca obiectîncheierea de intabularenr. 56714/6 august 2007 dată de OCPI I conform procedurii instituite prin Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare și Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară aprobat prin Ordinul 2371/C/1997 și HG1210/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Încheierea este actul de procedură prin care a fost soluționată cererea celui care a cerut înscrierea sau radierea ori modificarea unui fapt juridic.
În art. 50 Legea nr. 7/1996 prevede că încheierease comunicăcelui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic,precum și celorlalte persoane interesatepotrivit mențiunilor din cartea funciară cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii.
În conformitate cu al.(2) art. 50 din lege încheierea de înscriere sau de respingerepoate fi atacată cu plângereîn termen de 15 zile de la comunicare care se depune la biroul teritorial, cu obligația pentru acesta de aoî nainta judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008 hotărât că dispozițiile art. 50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996sunt neconstituționale în măsura în care nu permit accesul directal contestatorului și la instanța de judecată competentă.
. în drept cererea, reclamanții au invocat la 21 iulie 2008 și Legea 7/1996 alăturat celorlalte dispoziții din Codul civil pretins încălcate ca motiv de nulitate absolută a încheierii.
Codul civil în Titlul III -Despre contracte sau convenții, în Capitolul II -Despre condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor în art. 948 prevede care sunt condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor, și anume: capacitatea de a contracta (1); consimțământul valabil al părții ce se obligă (2); un obiect determinat (3), și o cauză licită (4) -definită prin art. 966 și art. 968 Cod civil.
În art. 1200 Codul civil în secțiunea "Despre prezumții" definește prezumțiile legale și sancțiunea pentru actele juridice încheiate în frauda legii.
Cererea în constatarea nulitățiinu are ca"obiect"un contract sau o convenție încheiatăîntre două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic.
Judecata are ca obiect "încheierea" emisă de autoritatea competentă într-o procedură specială reglementată prin Legea nr. 7/1996. Cererea părților, persoane fizice este finalizată printr-un act de procedură,încheiereasupusă controlului judiciar, la instanța de judecată prin plângere cale de atac prevăzută de legea specială.
Încheierea este și actul emis de autoritatea competentă în soluționarea cererilor întemeiate pe art. 33 din Legea nr. 7/1996 ce au ca obiect rectificarea sau modificarea cărții funciare în situația în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde cu situația juridică reală, text invocat de reclamanți la judecata în primă instanță (44).
Curtea reține că dispozițiile Codului civil, invocate ca temei juridic în cererea de chemare în judecată nu sunt incidente în cauză, oricare ar fi motivele de nulitate invocate și trimiterea la art. 105 Cod procedură civilă, în precizările la acțiune și răspunsul la excepțiile invocate de pârâții -intimați (44 dosar fond).
Dispozițiile de drept comun, între care și cele privind nulitatea actelor făcute în frauda legii încheiate de persoane fizice și/sau juridice nu se aplică în materiile prevăzute de alte legi, care cuprind dispoziții potrivnice.
Actele emise de instituțiile publice într-o anumită procedură sunt supuse controlului de legalitate în modalitatea stabilită prin legea specială care le reglementează activitatea.
Încheierea atacată este emisă de Oficiul teritorial d e cadastru I (OCPI) instituție publică cu personalitate juridică a cărei activitate este reglementată prin Legea nr. 7/1996.
Cererea adresată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iaf ost soluționată prin "încheierea" atacată, act supus controlului de legalitate și asigurat liberul acces la justiție prin exercitarea căilor de atac plângere, apel și recurs prevăzute de legea specială.
Pentru efectuarea operațiunilor în cartea funciară legiuitorul a impus anumite condiții supuse verificării registratorului care dă încheierea de admitere sau de respingere, ce poate fi atacată cu plângere la judecătorie și nu prin acțiunea în constatarea nulității.
Curtea reține că Legea cadastrului și publicității imobiliare cuprinde dispoziții potrivnice procedurii de drept comun în materie civilă, astfel că pentru apărarea drepturilor lor pretins încălcate, reclamanții au la dispoziție numai mijloacele procedurale prevăzute de legea specială și nu acțiunea în nulitate de drept comun.
Instanțele au soluționat cauza pe excepții, prin aplicarea greșită a legii ceea ce impune în temeiul art. 312 Cod procedură civilă casarea hotărârilor și trimiterea pentru rejudecare la Judecătoria Iași, pe fond.
La situația de fapt din cererea de chemare în judecată, oricare ar fi precizările reclamanților care nu pot înlătura normele imperative, judecătoria a calificat corect, raportat la art. 84 și art. 721 Cod procedură civilă cererea ca plângere împotriva încheierii.
Principiul disponibilității nu a fost încălcat, scopul urmărit de reclamanți fiind desființarea încheierii ce poate fi atins numai în modalitățile și termenele stabilite prin Legea nr. 7/1996 pentru cei ce au formulat cererea, cât și pentru alte persoane interesate cărora oficiul are obligația de a le comunica încheierea.
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, reținând tardivitatea plângerii, prin calcularea greșită a termenului (art. 50 al. 2 Legea 7/1996) de lapronunțareaîncheierii și nu de lacomunicarepărților.
Întrucât Legea 7/1996 se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă în cauză este incident art. 921cu privire la comunicarea actelor de procedură, a încheierii și art. 101 la calcularea termenului în calea de atac a plângerii. Excepția fiind de ordine publică, poate fi invocată și soluționată în orice fază procesuală.
Dovada comunicării încheierii nu există în dosar, a datei certe de la care se calculează termenul, astfel încât sancțiunea decăderii nu intervine.
Curtea constată că încheierea atacată este supusă căii de atac a plângerii, dată în competența de soluționare a judecătoriei, că reclamanții nu sunt decăzuți din termen urmând a respinge excepția de tardivitate.
Instanța de trimitere va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate, administrând probe utile, între care, dacă se impune și expertize tehnice.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere în rejudecare, recursul fiind soluționat pe excepție și nu pe fond pentru a se stabili partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 197/25.02.2009 dată de Tribunalul Iași și sentinței civile nr. 12783/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași,pe care le casează.
Constată că acțiunea are ca obiect plângere Legea nr. 7/1996.
Respinge excepția tardivității formulării plângerii.
Trimite cauza la Judecătoria Iași pentru judecarea în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.06.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
