Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 101
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Consiliul Local, Primarul și Primăria Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 208 din 17 februarie 2009 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru apelanți, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic arată că a solicitat înscrisuri referitoare la imobilul cunoscut sub numele de Casa din strada - cel M nr. 60, dar din informațiile date de opinia publică, mass media a aflat că imobilul intrase în posesia altui proprietar.A solicitat de la arhivă să i se comunice relații referitoare la proprietarii ce au intrat în posesia Societății Ortodoxe a din România. Datorită schimbărilor din nomenclatorul stradal numărul străzii figura ca fiind 34 sau 35.
Învederează instanței că au fost motive mai presus de apelanți de a cunoaște adevăratul propărietar. În plus, expertul a recunoscut că actul de proprietate depus de nu are nici o legătură cu imobilul din casa.
Solicită admiterea apelului și respingerea cererii de restituire în natură. Solicită a se constata netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță la numărul 3653/2008, Consiliul Local, Primarul și Primăria mun.V a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 822/26.06.2007 a Tribunalului Vaslui și solicită în cauză să se respingă cererea de restituire în natură a imobilului situat în V,-.
În motivarea cererii se arată că prin dispoziția nr. 135 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din V,-, deși s-a stabilit de către expertul judiciar că nu există nicio legătură între imobilul trecut în actul de vânzare - cumpărare transcris la nr. 322/11.02.1913 de Tribunalul Vaslui și imobilul cunoscut în mun. V sub numele de Casa.
Revizuenta arată că din unele acte eliberate de Arhivele Naționale rezultă că imobilul cunoscut sub numele de Casa a aparținut numitului, care a vândut ulterior imobilul Societății Ortodoxe Naționale a din România. Nu există nicio legătură între această societate și numita.
S-au depus de către revizuenți la dosar adresele Arhivelor Naționale cu numărul 32745/17.10.2008 și 33343/28.10.2008.
Din actele și lucrările dosarului de față Tribunalul arată că cererea formulată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Înscrisul depus de Primăria V la dosar eliberat de Arhivele Naționale -filiala Vaf ost eliberat la data de 17.10.2008. Cererea de revizuire a fost formulată la data de 17 nov. 2008.
Așadar această cerere a fost formulată în termen de o lună de la data la care s-a descoperit înscrisul.
Tribunalul constată însă, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Chiar dacă înscrisul eliberat de Arhivele Naționale nu exista la data judecății (26.06.2007), când s-a pronunțat sentința civilă 822/2007 de către Tribunalul Vaslui, din această adresă rezultă că Primăria mun. Vaf ormulat cerere de eliberare a unei copii de pe unele documente la data de 13 octombrie 2008, după data pronunțării sentinței de către Tribunalul Vaslui;
Nu s-a făcut vreo dovadă că revizuenta a fost în imposibilitatea de a invoca acest înscris la judecata în fața primei instanțe, sau a fost în imposibilitatea de a solicita de la Arhivele Statului eliberarea de copii după documentele depuse la dosar.
Chiar și în situația în care ar fi fost îndeplinită această condiție Tribunalul constată că înscrisul depus pentru susținerea cererii de revizuire vizează un imobil din V,-, în sentința civilă nr. 822/2007 a Tribunalului Vaslui vizează imobilul din V-, cunoscut sub denumirea de "Casa ".
Rezultă, așadar, că înscrisul depus nu este probant prin el însuși și chiar dacă ar fi fost invocat în fața instanței de fond, nu ar fi fost de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată, nefiind determinant pentru soluția în litigiu.
Nefiind îndeplinite aceste condiții Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și prin urmare a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Local, Primarul și Primăria municipiului V pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat dispoziția Primarului municipiului prin care i s-a respins cererea de restituire în natură întrucât notificarea nu a făcut dovada calității de proprietar acestui imobil.
Din actul de vânzare - cumpărare transcris la nr. 322/11.09.1913 de Tribunalul Vaslui reiese faptul că imobilul revendicat avea alt amplasament la intersecțiile străzilor și.
Deși expertul constată că nu există nici o legătură între actul invocat de notificatoare și imobilul cunoscut în municipiul sub sumele Casa, totuși în mod irevocabil s-a considerat că se impune restituirea în natură a acestui imobil.
Soluțiile date în fond, apel și recurs sunt greșite.
Motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 este incident în cauză deoarece din contractul din 1920 se dovedește odată în plus că notificanta nu are calitatea de persoană îndreptățită, întrucât în anul 1920 pentru imobilul din strada - cel M nr. 60, era un alt proprietar -, care l-a vândut către Societatea Ortodoxă Națională a din România.
Verificând aceste documente de la Arhivele Naționale, referitoare la un alt dosar, s-au descoperit unele înscrisuri referitoare la acest imobil din care reieșea că soluția dată prin dispoziția Primarului este legală.
Îndreptățită la restituirea în natură ar fi fost o persoană juridică, nicidecum.
Din inventarul imobilului din V, strada - cel M, nr. 35 și schița anexă la acest inventar, care reprezintă o vedere de ansamblu a încăperilor, rezultă faptul că este unul și același cu Casa.
Aceste documente nu au putut fi prezentate instanței pentru că nu au avut cunoștință de ele, acestea intrând în posesia instituției revizuente prin adresele Arhivelor Naționale Județene V nr. 32745/17 octombrie 2008 și respectiv nr. 33343/28.10.2008.
În mod greșit cererea de recurs a fost respinsă, motivat de faptul că nu au dovedit imposibilitatea procurării și înfățișării acestor noi documente în fața primei instanțe.
Dacă în forma inițială Legea nr. 10/2001 a permis depunerea documentelor până la un anumit termen (18 luni de la data publicării legii) Legea 247/2005 a eliminat obligativitatea depunerii înlăuntrul acestui termen a actelor doveditoare, motivat de faptul că aceste documente se obțin foarte greu și a permis notificatorului să își procure, și ulterior să depună la entitățile investite cu soluționarea notificărilor orice acte, documente pe care aceștia consideră că sunt utile.
cu diferite persoane în vârstă, bune cunoscătoare a zonei respective, acestea au precizat faptul că imobilul cunoscut sub numele de Casa a aparținut ing. care ulterior l-a înstrăinat Societății Ortodoxe Naționale a din România.
În acest sens au solicitat la Arhivele Naționale - Filiala - să comunice aceste documente de care nu au avut cunoștință până atunci, forța probantă a acestor documente fiind evidentă, definitorie în soluționarea revizuirii.
Mai mult, sarcina probei incumbă reclamantului, celui care invocă un anumit drept și nu pârâtului.
În acest caz nu pot fi decăzute din dreptul de a depune acte, documente noi care dovedesc în mod categoric faptul că imobilul nu aparține pârâtei .
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea cererii de revizuire.
Apelul este nefondat.
Tribunalul a stabilit în mod corect că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisul nou invocat de revizuent s-a aflat la Arhivele Naționale, la dispoziția permanentă a părților interesate, astfel încât nu se poate reține că nu a putut fi depus la dosar la data soluționării cauzei, datorată unor împrejurări "mai presus de voința revizuentei".
Totodată simplul fapt că pârâta a descoperit anumite înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră care să fi împiedicat să și le procure în timpul procesului.
Așa fiind, înscrisurile invocate de recurentă nu sunt înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5, și nu sunt nici determinante, deoarece înscrisul precizat se referă la un alt imobil decât cel ce a format obiectul judecății în fond.
Drept urmare criticile formulate nu sunt fondate, iar apelul urmează să fie respins, în mod corect instanța de fond stabilit că în cauză înscrisul prezentat nu este de natură a face aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de Consiliul Local, Primarul și Primăria Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 208 din 17 februarie 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.06.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga
